Vecina mea, Corina, a fost mare petrecăreață de-a lungul vieții. Făcea chefuri multe și îndelungi, la care erau invitate cele mai alese familii din județ. A doua zi, când bărbatul nu-i era acasă, unii petrecăreți reveneau să-și alunge mahmureala, iar gura lumii nu scăpa ocazie de a bârfi pe seama frumoasei și curtate doamne. Soțul nu știa sau se făcea că nu aude gura lumii, iar la o băută îl vedeai mai rar. Poate că de aceea, nevasta îi reproșa că-i un „fătălău” și-i prefera pe cei care rezistau alături de ea.
După câteva decenii de petreceri și aventuri, vestea că femeia are cancer a căzut precum trăsnetul. Îi era dragă viața, mai ales că i-a fost tare „dulce”, și ar fi făcut orice pentru a scăpa de boală. Pe lângă tratamentul cu citostatice, radioterapie și alte proceduri recomandate de medicii cei mai buni din țară, Corina a început să meargă la biserică. De unde până atunci abia călca în marile sărbători, la cununii și botezuri, de acum nu era zi în care să nu fie la slujba de dimineață, rugându-se cu înfocare și fiind mereu prin apropierea părintelui. Parcă era altă femeie.
Am văzut asta și din dialogurile prin care ne vorbea de Dumnezeu și felul în care ar trebui să fim cu adevărat credincioși. Duminica asta, de exemplu, mi-a spus cum trebuie să-mi fac corect cruce, pentru ca rugile mele să fie primite. Nu vreau să repet toate sfaturile pe care mi le-a dat, fiind foarte complicate pentru un novice ca mine. Esențial era faptul că eu nu-mi făcusem, până acum, niciodată o cruce conformă regulilor și, prin urmare, m-am rugat degeaba, făcându-i pe plac Satanei. Mă întreb, totuși, de ce e nevoie să facem școală pentru a face o cruce? Știm, din istorie, că acei martiri persecutați pentru religia lor, își făceau cruce cu limba pe cerul gurii și se spune că era bine primit de către Cel de Sus. Văd chiar și azi numeroși credincioși care, trecând pe lângă o biserică, își fac în grabă o cruce, fără a urma reguli sofisticate.
Iată cum, un om care nu prea punea preț pe religie, a devenit dintr-o dată un expert în credință și poate să dea lecții celor care se roagă de când se știu. Și asta datorită sau din cauza unei boli crunte, care i-a schimbat complet stilul de viață. Cancerul se pare că a intrat în remisiune sau chiar a fost tratat, dar credința și obiceiul de a frecventa biserica a rămas. Și asta e bine pentru ea și pentru biserică.
racoltapetru6 
Din păcate unii nici din încercări nu învaţă nimic….
Cine nu învață, pierde… tot din păcate.
Mulți se vor falsifica de-a lungul vieții, de parcă am putea să ne prefacem în fața lui Deus că ne-am zmuls drumul și păcatul din piept și acum suntem curați!
Pe mine, personal, acești oameni care aleargă la Dumnezeu când sunt pe moarte, deși în timpul vieții l-au spurcat, îmi lasă un gust amar.
Să ai o zi edenică Petru.
P.S. Nici nu e neapărat necesar semnul crucii ca să te rogi…să crezi!
Și eu mă gândesc că nu-i suficient să te căiești spre finalul vieții, în speranța că îți vor fi iertate toate păcatele. Rugăciunile făcute doar cu gândul la recompensa unei vieți veșnice pe lumea cealaltă, sunt mai mult o ipocrizie, iar cel Cel de Sus nu poate fi păcălit.
Adevarata credinta o porti in tine toata viata, facand fapte bune sau, cel putin incercand sa nu faci rau. De ce omul apeleaza la puterea divina doar atunci cand este la ananghie? Doar la interes? Aceasta sa fie credinta omului in Dumnezeu sau e doar aceeasi imensa ipocrizie caracteristica omului? Ca si unii care bat cruci peste cruci, pupa de zor icoane, fac matanii, pupa moaste, etc si apoi uita ca sunt “mari” credinciosi si trec la fapte egoiste. Oare eu sunt mai putin credincioasa ca nu fac toate astea, dar in schimb, am in suflet o relatie speciala cu bunul Dumnezeu, incerc intotdeauna, asa cum pot, sa ajut un om aflat intr-un necaz si traiesc, totusi cu ideea invatata de la batranii mei: daca nu pot face odata vreun bine atunci sigur sa nu fac niciun rau.
E drept că fiecare dintre noi se apropie mai tare de Dumnezeu atunci când simte că moartea îi e aproape sau când dă de un necaz. Dar e bine să-l avem mereu în sufletul nostru încă din copilărie și să ne rugăm cu credință, fără a ne afișa cu ostentație. Altfel s-ar putea crede că poți să faci liniștit cele mai mari păcate sau crime, contând pe faptul că vei fi iertat în ultimele zile ale vieții, doar prin spovedanie și rugăciuni insistente.
La batranete totul se iarta poate vecina ta o sa ajunga o sfanta, e o zicala! Insa nu ar trebui sa dea lectii la altii ar trebui sa se abtine! O seara placuta iti doresc!
Depinde cât de sincer se căiește și dacă rugăciunile ei sunt sincere, nu doar de fațadă. O zi însorită îți doresc, dragă Gabi! 🙂
Intoarcerea fiului (fiicei) risipitor…
La care „mielul gras” îl reprezintă vindecarea.
Si Isus spune ca “nu oricine zice Doamne, Doamne! se va mantui”. Eu nu cred ca are foarte mare importanta felul in care iti faci cruce, important e “ceea ce iese din gura, nu ceea ce intra”.
Pentru Corina cred ca a fost, intr-adevar, bine. Boala si posibila moarte au fost un soc ce a trezit in ea preocuparea pentru ceva mai profund decat o viata plina de petreceri. A invatat ca viata sa e importanta si nu trebuie s-o traiasca fiind plina de nepasare fata de sufletul sau.
Am văzut și pe Internet un articol destul de lung în care se explică punct cu punct cum e corect să-ți faci cruce. Cred că extrem de puțini credincioși respectă toate acele reguli, iar în unele religii crucea este chiar interzisă, fiind simbolul patimilor lui Hristos, ce trebuie blamat. Credința vine din suflet și e mai importantă decât orice simbol.
Petru draga… 😀 Cum de poti tu ,pentru ca sa uiti , ce a spus Isus ,rastignit fiind pe cruce , lui Barabas , talharul? 😛 😉 Huh? Haide mah , ca toti mergem in Raiul popilor…numa’ ca unii iau liftul si altii urca per pedes… 😛 😀
N-am uitat ce a spus Iisus, mai ales că am văzut filmul „Iisus din Nazaret”, de câteva ori. Doar că popii răstălmăcesc vorbele Domnului și mai adaugă multe altele, care le convin lor. 😉
Intocmai , Petru! Eram carcotasa scriind primul comentariu….Dar , asa este : popii facura Biblia dupa chipul si asemanarea lor… 😛
Asa este : ” Fiecarea cu CRUCEA lui ” ! 🙂
Pana si EMINESCU a avut CRUCEA lui !
Maine, de ziua lui EMINESCU , te astept cu o EPIGRAMA in casa-mi virtuala la o sezatoare cu palinca de Maramu’ primita recent prin ” curierat rapid ” ! 🙂
Aliosa.
Apreciez mult invitația ta și sper să-mi iasă o epigramă de iarnă, dar cu pălinca nu-s prieten până la primăvară. Om bea atunci și pentru mâine și multe alte zile în care ar trebui să ne veselim.
Toate cele bune, Sandule! 🙂
Of Petru. Trebuie să citești Biblia dacă vrei să știi cum să te apropii corect în fața lui Dumnezeu. Biblia este Cuvântul Lui, spus de El prin oameni special aleși pentru asta. Și acolo nici măcar nu spune că trebuie să facem o cruce! Faptul că o facem și nu, nu prea contează, atâta timp cât ne rugăm în Duh și în Adevăr, după cum spune și Iisus în Evanghelii. Crucea este doar un simbol, a faptului că Domnul Iisus a murit pe ea pentru păcatele noastre. Ca să-l urmezi pe Dumnezeu nu-ți trebuie facultate. Tot ce trebuie este o inimă sinceră care este dornică să primească și să împlinească cu drag Cuvântul Lui.
Aveam zece ani când am citit pentru prima dată Biblia. Eram internat în spital și o Martoră a lui Iehova mi-a împrumutat-o, fiind singura carte la îndemână. În câteva zile am parcurs-o și când am venit acasă am avut o discuție aprinsă cu părinții pe acest subiect. Vedem că fiecare sectă sau credință dă un alt înțeles cuvintelor și propoziției, de parcă ar fi vorba de altă scriere. De aceea nu vreu să despic firul în patru pentru fiecare gest creștinesc și mă limitez la ceva simplu, dar onest.
Hmm, Este o carte faină care cred că ți-ar place. Cred că am scris despre ea pe undeva pe blog. Împărăția cultelor eretice. Acolo se dezbat teme biblice importante și se face o diferență foarte clară între erezie, o înțelegere greșită a Bibliei și realitatea mesajului transmis. Când citești Biblia trebuie să ai în vedere câțiva factori: Mesajul transmis de Dumnezeu, cui se adresează mesajul transmis, cultura celor cărora se adresează, cum se poate aplica la viața ta de zi cu zi. De multe ori multe texte biblice se referă strict la poporul Israel, dar unii din exces de zel sau neștiință îl iau și pentru ei, nefiind iudei. Uneori în Biblie citim un text istoric, care poate fi dovedit de istorie și arheologie și putem învăța din istoria înaintașilor noștri, alteori textele sunt profeții, cântări de laudă și închinare, dar și porunci foarte clare. Mesajele însă au toate un înțeles clar și nu poate fi interpretat așa după imaginație. Nu putem rupe un singur text din scripturi și să facem mare vâlvă cu el. Biblia se tălmăcește tot cu Biblia. Citesc Biblia în fiecare an, și în special pun accentul pe Noul Testament. Personal nu am găsit nici o contradicție în ea. Nu pot înțelege toate textele foarte clar, dar dacă Dumnezeu știe că trebuie să știu ceva, sigur îmi va arăta exact ce vrea să spună. Mulți iau Biblia așa ca o carte oarecare, ca o lectură de seară, sau alții fac exces în teologizarea ei din păcate. 😀
Apropo de excese. Am avut un coleg care s-a convertit în Martor de-al lui Iehova și a învățat pe de rost toți psalmii din Biblie. Și-a pierdut casa, nevasta și copiii din cauza acestei obsesii și la urmă a înnebunit. Sunt convins că mai sunt multe astfel de cazuri.
Nu stiu daca o cruce facuta ,,ca la carte,, te face un bun credincios. Dar daca pe unii ii ajuta atunci asta e!
Să-și facă fiecare cruce așa cum știe. Eu o fac așa cum am fost învățat de părinți, fără nimic în plus sau în minus.
Ceea ce demonstreaza inca o data ca numai la necaz ne aducem brusc aminte de Dumnezeu si de cele sfinte… Ca asa suntem noi, oamenii. Iar unii o iau si pe panta habotniciei, de nu-i mai recunosti! Problemele grave aduc multa disperare.
Numai bine si un weekend frumos, draga Petru! 🙂
Frica de moarte și dorința de a trăi veșnic sunt cele care generează tot felul de hotărâri și acțiuni, de multe ori extreme. Mulți dintre noi nu putem percepe că moartea e benefică pentru orice specie, ajutând la evoluție și perpetuare.
Un sfârșit de săptămână desăvârșit îți doresc, dragă Alex! 🙂
Depinde. Daca s-a cait cu adevarat, din suflet si sincer…este iertata. Aminteste-ti de tilharul de pe cruce. Isus i-a spus ca va fi cu el la dreapta Tatalui, desi el se caise in ultima clipa. Dar pt ca a facut-o sincer, a fost primita caiala lui.
Treaba asta este intre vecina ta si Dumnezeu. Numai El stie daca s-a cait cu adevarat, oricit am dezbate noi tema asta.
E adevărat că nu putem ști dacă cel din jurul nostru, în speță vecina mea, se căiește cu adevărat sau afișează o credință de ochii lumii. Dar îi apreciez pe aceia care se roagă discret, fără să sară neapărat în evidență prin asta.
Din cate am inteles,din discutiile cunoscatorilor,orice boala este o avertizare,si orice vindecare reprezinta constientizarea si corectarea greselii care a dus la boala respectiva.Prin urmare……..
Tocmai de aceea e nevoie să fim atenți la semnalele transmise de organism și să detectăm din ele greșelile pe care le-am făcut, pentru a le elimina și a repara ce s-a stricat. Cu răbdare și perseverență.
Si eu fac uneori cruce cu limba cand vad o biserica si sunt in autobuz sa nu atrag atentie celor care poate nu se inchina 🙂
Un gest care arată încă o dată că orice credință e bine să fie intimă și discretă, și nu o invaziune în liniștea sau religia altor oameni. 🙂