Terapie prin șocuri (II)

La psihiatru

 Reticența mea în relația cu o gudă nu a fost deloc pe placul doctoriței mele, care ar fi vrut să intru în anturajul cunoscut prea bine de ea. Prin urmare s-a debarasat de mine printr-o trimitere la un medic de specialitate în acest domeniu ingrat și complicat: psihologia umană.

Era prima dată când eram supus unei astfel de consultații, excluzând cele necesare permisului de conducere, dar alea erau mai mult o formalitate ce se rezolva în două minute. Se putea presupune că bărbatul care m-a primit în cabinet avea o experiență bogată în domeniu, judecând după vârsta și ochelarii cu ramă aurie ce-i dădeau o anumită prestanță și atrăgeau respectul cuvenit. Tocmai vorbea la telefon și mi-a făcut semn să iau loc pe scaunul din fața biroului. Ca un pacient cuminte și receptiv, m-am supus tăcut, dar auzul meu nu putea omite replicile pe care le dădea domnul doctor persoanei de la celălalt capăt al firului:

– Da, da, draga mea. Dacă i-ai invitat, asta e, deși mai bine ieșeam la restaurant și nu era nevoie să gătești. Știu, știu că toți apreciază rețetele tale, dar mi-am zis să te bucuri de timp mai mult cu ocazia acestui eveniment. Doar nu degeaba i se spune nuntă de argint. Noi suntem miri și ar trebui să fim serviți, nu? Am înțeles, bombonica mea, fie cum zici tu. Nicio grijă, voi lua costumul când pornesc spre casă. Și rochia ta. Da, da… Te pup, puișor.

Medicul lăsă telefonul și mă ținti cu privirea, întrebându-se:

– Ce avem aici? Depresie post-abandon conjugal… Să înțeleg că nevastă-ta te-a lăsat baltă și s-a dus cu altul?

M-am făstăcit la această succintă exprimare și, înghițind în sec, am aprobat:

– Cam așa ceva…

– Și pentru asta ești tu nefericit?! Caută-ți, băiete, alta! Că sunt destule pe lumea asta. Ce vă mai cramponați voi de căsnicie, de parcă ar fi sfârșitul lumii dacă nu mai merge. Ascultă-mă pe mine: nu pune toate ouăle în același coș, că s-ar putea sparge, înțelegi?

Nu, nu înțelegeam și l-am strâmbat ca atare.

– Adică nu-i oferi toată iubirea și încrederea unei singure femei, că-ți poate înșela așteptările și o să ai mult de suferit, așa cum ți s-a și întâmplat. Dragostea e bună dacă are și gard și lași să iasă pe portiță numai atât cât e necesar pentru a ține flacăra aprinsă. Dacă arde dintr-o dată, se termină repede. Crede-mă, fiindcă nu degeaba am împlinit azi 25 de ani de căsnicie.

În acest moment a zbârnâit telefonul și medicul a ridicat receptorul, schimbându-și complet mimica feței, în una zâmbitoare:

– Ce să fie, scumpi? Sarmale din magazin… așa… aperitive… așa… zarzavaturi, pui, fidea, delicat, cartofi, lapte, unt… Da, am notat tot, iubire dulce. Le iau imediat când ies de-aici. Nici o grijă, puicuța mea, că nu stau mult. Bine… bine… sigur, draga mea. Te pup.

Terminând convorbirea intimă, privirea i-a devenit mai serioasă când a poposit din nou asupra mea:

– De ce crezi că te-a părăsit muierea? Nu avea destui bani, nu erai destul de viril sau erai prea posesiv? Ce zici tu?

– Nu știu, dom’ doctor, da’ bani aveam destui, că mergeam în fiecare an la mare și în fiecare săptămână la restaurant. Făceam sex de câte ori voia ea, da’ totuși mai puțin decât aș fi vrut eu. Avea și libertatea pe care și-o dorea, doar că aveam pretenția să doarmă noaptea acasă. Nici în gospodărie nu se spetea, fiindcă eram abonați la cantina întreprinderii

– Aha! Aici ai greșit, omule! Dacă femeia are prea multă libertate, găsește și tentații multe. Trebuie să-i găsești mereu ocupații, să aibă permanent de lucru, astfel va fi mai obosită și nu-i va sta gândul la aventuri. În căsnicie trebuie să fii un bun politician pentru a ține femeia în frâu. Dacă îi oferi prea multe, ea vrea și mai multe, până când constați că ceea ce dorește ea nu mai stă în puterea ta. Atunci intervine ruptura…

Din nou ne-a întrerupt afurisitul de telefon:

– Da, iubițica mea! Nu, nu am uitat de tort. Am să-l iau, bineînțeles. Mai trebuie prăjituri? Nici o grijă, mi-am notat. Vin alb și vin roșu… da… și șampania cea mai bună. Nu-i nici o problemă, prințesa mea! N-am uitat nici de suc, draga mea. Sigur că da! Te puuuup…

– Așaaa…, îmi zise apoi mie. Ar trebui să te trimit la un psiholog, măcar pentru câteva ședințe în care să-ți pună o sută de întrebări, ce au toate șansele să te deruteze și mai tare. Dar te scutesc de un astfel de chin și-ți prescriu niște tranchilizante care te vor liniști un timp, reducând riscul unor gesturi disperate. Însă numai tu poți să te tratezi cu adevărat, fără doctori sau medicamente. Cu puțin noroc, te vei îndrăgosti din nou, dar să nu pui prea mult suflet că vei ajunge din nou la mine.

Mi-a întins rețeta scrisă în timp ce-mi vorbea și tocmai când telefonul suna iară. N-a fost greu să ghicesc cine-l deranja și am ieșit zâmbind din cabinet, gândindu-mă să nu fac ce face psihiatrul, ci mai degrabă ce spune.

38 thoughts on “Terapie prin șocuri (II)

  1. Va sa zica avem “Incursiune in terapia cu socuri II”.
    Fiecare ar trebui sa faca asa cum simte ca ii vine bine. Viata e plina de neprevazut, conteaza numai sa te ridici de fiecare data cand cazi. 🙂

    1. E adevărat, doar că atunci când ești tânăr nu-ți strică niște sfaturi de la cei mai experimentați, pe care le poți adapta după caracterul tău și situațiile ivite. 🙂

      1. Cand s-a pus problema sa fi avut nevoie de sfaturi, am fost foarte originala. N-am cautat sfaturi, simteam cumva ca tot ce trebuie sa stiu, stiu, nu mai eram nici tanara, sa zicem. Am mers pe un drum necunoscut care m-a schimbat pe mine. Dar era al meu si numai al meu. Chiar daca am asimilat pentru asta tot ce stiam. Totdeauna am simtit ca trebuie sa aleg drumuri noi, sa imi croiesc singura un drum.

        Eu tin cont si de ce spune cineva, si de ceea ce face. Ce spune el e teorie uneori, ce face el e practica, e verificat, dar i se potriveste poate doar aceluia.

      2. Acuma pare mult mai simplu pentru mine și cred că și pentru tine, mai ales că ai avut rezultate bune în urma alegerilor făcute. Eu am greșit de multe ori, fiind un novice în relațiile cu sexul opus, iar acum mă gândesc cum aș fi putut schimba multe în bine, dacă aveam mintea de azi. Cel puțin așa nădăjduiesc. 🙂

      3. Nu am ajuns la faza sa mi se para simplu. Am rezolvat abia doua dileme, dar mai am de rezolvat, tot la inceput sunt. Nu are sens sa te gandesti cum ai fi schimbat trecutul. Concentreaza-te pe prezent, e tot ce avem. Mereu prezentul. Doar sa inveti din trecut si sa aplici in prezent, sa iti fi schimbat convingerile. La momentul respectiv ai luat cele mai bune hotarari pe care le puteai lua.

  2. Pitoresc ,,personagiul” acesta! Dacă aș avea vreo 50 și ceva de ani, să fiu căsătorită de 25 de ani și să mi se spună ,,iubire dulce”, ,,prințesă” și alte astfel de dulcegării mi-ar veni să mă arunc de pe Golden Gate! Râd. Aștept continuarea dorindu-mi aprig să văd ceea ce te-a făcut să uiți, într-un fel! O zi edenică, Petru!

    1. Fiecare cuplu are deprinderea lui, obținută de-a lungul timpului și modelată după caraterul fiecăruia. Sunt femei care așteaptă să fie alintate mereu, precum o felină, și altele mai realiste. care nu suportă dezmierdarea. De pildă, un unchi de-al meu o bombarda pe mătușa cu cuvinte drăgăstoase, de câte ori venea băut acasă, iar ea adora această situație. Chiar se supăra când îi venea bărbatul treaz și tăcea prea mult, ajungând să cumpere ea câte o sticlă de băutură pentru a înveseli atmosfera.

    1. Lasă că nici nu era așa de rău, din moment ce m-a scutit de alte vizite. M-au fascinat întotdeauna doctorii ăștia de cap, prin personalitatea lor fascinantă. Aș zice că ei ar trebui tratați mai întâi! 🙂

  3. Mie doctorul mi s-a parut un om atat competent cat si destul de intelept si echilibrat nu numai fata de pacient cat si in viata lui personala. Dupa parerearea mea ar trebui sa reprezinte un rol model demn de urmat de oricare barbat care se decide sa se casatoreasca cu o femeie si sa aiba o casnicie de peste 25 de ani ! Plus si pacientul bine crescut, plus cu bun simt incrrcand sa aleaga ce i se potriveste lui mai bine din sfaturile unui expert, si chiar tragand concluzii benefice din interactiunea lui cu expertul plus fara asteptari utopice relativla diversele metode de tratament multifactorial complex psihiatric propus si oferit, deci si pacientul un role model demn de urmat de orice posibil suferind !

    Insa din comentariile a destul de multe persoane de mai sus, cred majoritatea de gen feminin, (din care vreo doua chiar m-au ingrijorat, cineva care zicea ca s-ar arunca de pe un pod daca si-ar auzi consortul alintand-o, plus si altcineva care lua pe Nu in brate de la bun inceput zicand ca orice ar fi nu primeste sfaturi, nici macar de la experti), eu am tras concluzia ca pur si simplu cred ca multe femei au niste asteptari ff complicate de la consorti si societate care plus de la experti…zau, cred ca de aia se zice ca femeiele sunt greu de inteles sau o enigma totala…ma rog, mai ales pt mine, insa am citit in mai multe locuri ca e chiar posibil sa nu fiu doar eu singurul nedumerit ! Insa nu inteleg de ce…pt ca totusi femeile sunt si ele oameni, numai ca nu inteleg de ce sunt asa de complicate.

    1. Pana si bunica mea care pt mine reprezinta un role model demn de urmat de orice om, chiar indiferent de genul sau de varsta lui, (si chiar era recunoscuta ca atare de toata lumea din familie, atat barbati cat si femei, cat si oricine interactiona cu ea), zau, pana si ea era cam sceptica fata de expertii de tip doctor ! Desi nu zicea Nu, doar le zambea politicos si le multumea pt atentie plus le ura sanatate si toate cele bune ea lor, iar dupa aia ii caina ce meserie dificila trebuie sa aiba de par asa de surmenati si obositi in fata ei…adica pur si simplu nu ii lua in serios chiar asa de tare insa nu voia sa le taie asa de tare din avant, ii considera un fel de soimi ai patriei sau chiar pionieri ! Si daca pana si bunica mea era cam sceptica fata de doctorii experti, (de alti experti de la TV nu mai zic)…zau, deci si bunica mea era si ea o persoana destul de complicata ! Cat despre bunicul…el nu ar fi indraznit sa o alinte asa cu “puisor”, pt ca precis i-ar fi tras un picior pe sub masa, insa bunicul nu zicea nimic, daca voia sa o alinte pe bunica, doar se uita la ea si ii zambeau ochii si am remarcat ca ea stia si remarca acest lucru si i se parea total normal, adica nu se supara si nu intra in
      panica. Insa ea nu se astepta ca vreun barbat sa indrazneasca sa ii adreseze cuvantul fara sa il intrebe ea ceva, indiferent de daca era bunicul sau altul. Plus si ea il trimitea pe bunicul de colo colo dupa diverse…desi probabil el stia deja unde si pt ce, totusi nu se misca din loc pana nu venea un ordin expres din partea ei…cred ca asta chiar ii placea, sa primeasca instructiuni si directii de la bunica…si uneori ea, daca era ocupata cu alte chestii, se enerva asa usor si-i zicea, “Ce stai, astepti un ordin expres de la mine sa te duci la piata ? Ca doar ti-am dat deja ordinele ieri seara
      pt agenda de lucru de azi atat verbal cat si in scris !” Zau, femeile sunt intr-adevar complicate ! Chiar si bunica mea ! Ca de unde sa stie bunicul daca ea vrea sa ii dea un ordin in clipa aia sau nu ? Insa el era mereu asa pregatit la datorie ! Ff admirabil, cred eu. An dupa an, zau niciodata nu a contrazis bunicul meu pe bunica. Tata mai o contrazicea pe mama, aveau diferende mai ales referitor la expertii de la TV ! Insa si fata de doctori. Insa desigur ca mama avea ultimul cuvant. Insa nici in legatura cu eanu stiam daca o data ii face placere sa o contrazica tata, iar alteori nu ! Deci si mama e o persoana feminina complicata. Dar ea e comunista totusi, asa ca nu ii da de obicei ordine lui tata, il lasa sa se descurce in mod egalitar asa cum poate in mod imdependent. Poate tine de ideologie si de inclinatiile politice, ca bunica era regalista. Si regalistii sunt mai absolutisti. Da, asta trebuie sa fie misterul femeilor, ca e influentat de preferintele politice, trag eu concluzia acum ! Si pt ca eu habar nu am de politica ba chiar ma depaseste total si nici nu ma intereseaza, mie femeile mi se par si mai complicate chiar decat ar putea parea oricui ! Ca alta explicatie nu pot gasi !

      1. P.S. Pana si doctorita aia cu guda din Episodul 1, era ecologista sau oricum cu preferinta pt drepturile animalelor ! Zau, chiar am impresia destul de directa ca am rezolvat un mare mister pt mine ! Daca nu erau articolele astea nici gand sa fi reusit sa imi dau seama ! Femeile sunt complicate pt ca sunt sau cel putin imi par a fi in mod chiar clar acuma chiar ff diferite politic, deci intr-adevar posibil garante si pastratoare sociale ale democratiei pluripartite si de diferende politice ! Insa se vede si acum ce complicata e democratia, (fata de totalitarism), deci de aia sunt femeile asa de mult mai complicate !

      2. Acuma depinde și din care tabără privești lucrurile. Bărbații se plâng că femeile sunt de neînțeles, în timp ce femeile pretind că nu pot pricepe ce e în mintea bărbaților. E drept că au fiecare niște particularități diferite, dar dacă iei fiecare individ în parte și-l analizezi, precum face un psiholog, ai să vezi că gândesc în multe privințe la fel. Doar când sunt în turmă au un comportament care-i deosebesc mai mult. Iar postura de conducător și executant poate fi foarte benefică pentru fiecare din cuplu, atâta vreme cât este acceptată de fiecare și dă rezultate bune. Nu-i nimic degradant, pentru niciunul dintre ei.

    2. M-ai innebunit cu monologul tau despre complexitatea femeilor. Si in plus, ai tot folosit aceleasi cuvinte in plus. 😀
      Intai, cred ca femeile iti par de neinteles pentru ca nu ai fost intr-un mediu, in familie, unde femeile sa isi expuna motivele pentru care fac ce fac. Probabil n-ai avut o sora. Apoi, femeile prin natura lor feminina, sunt foarte aproape de schimbarile fine din natura si univers. Au niste antene sensibile, sa zicem, care detecteaza schimbarile fine si asta le schimba si dispozitia. Uneori sunt dispusa sa comunic verbal, alteori comunic cel mai bine prin scris, alteori nu mi-e la indemana sa comunic nicicum, dar pot asculta muzica si sa o simt foarte bine; alteori sunt capabila sa imi sustin cu argumente ideile, dar de cele mai multe ori simt cum trebuie procedat, dar nu pot gasi repede argumente – simt ca asa trebuie procedat si gata; as pierde timp pretios sa imi caut argumente ca sa conving un om care asculta numai de ratiune; daca nu are incredere in ceea ce simte o femeie, e problema lui. 🙂 Si atunci cand am o idee, cand stiu cum trebuie procedat, tocmai asta e dispozitia cand ratiunea e lasata in urma si intuitia dicteaza de undeva de mai sus decat ratiunea.

    1. Da, si mie mi s-a parut o poveste chiar linistitoare…asa initial…pana cand sa citesc comentariile care m-au bagat total in ceata si m-au supus unui efort intelectual chiar mult mai mare decat sunt eu in stare de obicei ! Insa si cu ce rezultate ! Am reusit sa inteleg de ce mi se par mie femeile asa de complicate ! Si nu pt ca as sustine cumva totalitarismul, Doamne fereste, eu sustin democratia pluripartita chiar din tot sufletul, (desi ma rog de la un anumit nr de partide in sus se face varza in capul meu), …numai ca politica si activitatile asociate ei, (indiferent ca sunt mai competente sau mai talentate sau nu, sau ce rezultate se obtin asa pe termen scurt, mediu sau lung),
      doar activitatile astea politice mie mi se pare ff ultra super complicate !

  4. Buna dimineata, Petru ! 🙂
    La mine ploua linistit,
    In casa duduie centrala
    Eu deja sunt prea mahnit
    Si m-a cuprins plictiseala ! 😦
    Asa ca fuga eu am dat
    In casa-ti virtuala
    Caci am ceva de raportat
    Despre a mea greseala …………………….
    Detalii la ultima postare ! 🙂
    Weekend placut ! 🙂
    Aliosa.

    1. Aia nu-i greșeală, prietene! Să vezi eu ce gafe fac câteodată, de nu se mai înțelege mare lucru din ce-am vrut să zic. Așa că nu fi mâhnit și fă-i vremii în ciudă prin bună dispoziție și poftă de viață, că numa’ una avem din câte știu!
      Să fii iubit și mereu iubitor, Sandule! 🙂

  5. Nici nu stiu ce sa comentez, concluziile pe care le trag din povestea ta Petrut, sau sa ma refer la comentariile prietenilor tai. Pe “specialistul” din povestea ta il vad diferit fata de psihologul la care am ajuns eu odata. Mi se parea mie ca sunt usor depresiva si am crezut ca voi iesi alt om din cabinetul unui tamaduitor de suflete zbuciumate. Spre deosebire de eroii povestirii tale, eu pacientul m-am spovedit ca la popa si dupa vreo 15 minute in care nu mi-a tacut gura, d-na psiholog s-a indreptat spre usa concluzionand ca nu am nimic, ca sunt un om puternic si are convingerea ca voi depasi situatia si ca daca voi mai simti nevoia sa o caut cu incredere. D-na psiholog nu mi-a dat nici sfaturi dar nici tranchilizante. Pur si simplu m-a lasat singura in cabinet. Bizarul comportament al d-nei doctor m-a facut sa gasesc cu greu usa. Referitor la cat suntem de complicate noi femeile cred ca as avea multe de spus si de dezbatut. Poate ca voi barbatii ne vedeti asa pentru ca s-a impamantenit ideia ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului. Cei mai multi barbati cred ca indiferent de situatie el trebuie sa fie ‘seful”. Nestiind cum sa o faca se impart in doua cete: barbati si masculi. Putini sunt aceia care imbina armonios barbatia cu masculinitatea. Din pacate multi barbati evita o comunicare sincera cu partenera si pentru ca femeile vorbesc in general mai mult, fiind depasiti de situatie, se retrag si devin ori autoritari, ori utIlizatori ai cuvantului “DA”. Sa ai o duminica frumoasa!

    1. Nici nu-mi vine să cred că ai apelat și tu la vreun psiholog sau psihiatru, căci te știu o fire puternică, chiar în stare să dai tu sfaturi de viață unui astfel de doctor.
      Atât bărbații, cât și femeile, au rămas cu prejudecăți și nu-i ușor să se schimbe după ce educația le-a implementat niște principii. Sunt încă multe fete care cred că bărbatul trebuie să le întrețină și mulți bărbați care consideră femeia un accesoriu, precum vila și mașina de lux, pe care-l schimbă după ce se plictisesc. Vedem asta în viața mondenă din mass-media, care e urmărită cu mare interes de mulți amatori de telenovele.
      O duminică desăvârșită îți doresc și eu! 🙂

      1. Eu cred ca oamenii puternici recunosc faptul ca au o problema. Cei slabi neaga si ca au vicii si ca au o problema de natura sufleteasca. Apoi daca nu ajungi la psiholog, in zilele noastre, nu esti cool!!! 🙂 🙂 🙂

      2. Eu, cand am intrat in somaj, in 1992, am luat de la farmacie un tratament cu pastile contra stresului. Apoi, in ciuda faptului ca situatia nu devenea roz, am avut credinta ca norii se vor imprastia din viata mea. A durat ceva, dar efortul m-a intarit.
        Daca ai un psiholog in cale, foloseste-l. Dar e bine sa faci eforturi sa te cunosti pe tine insuti, sa fii atent la semnalele din jurul tau, uneori e suficient sa fii deschis la schimbare. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.