Terapie prin șocuri (III)

Oșencuța

Socializarea este o cale foarte eficientă pentru a uita un necaz și a ameliora o traumă sufletească. La asta m-am gândit și eu când am acceptat invitația celor apropiați de a vizita Ștrandul din Satu Mare, renumit pe atunci pentru apa sa fierbinte și tămăduitoare, după cum m-au asigurat mama și sora mea, cliente fidele ale băilor de acolo. Însoțit așadar de ele, am intrat în bazinul supraaglomerat cu oameni de toate vârstele. Stăteam în șezut, aproape lipiți unul de altul, în apa uleioasă și dubios de colorată care ne ajungea până la buric. Unii povesteau legende despre vindecări miraculoase, în timp ce alții șopteau niște zvonuri precum că au existat cazuri de îmbolnăvire și chiar decese, din cauza infecțiilor sau accidentelor.

În apropierea mea s-a strecurat pe nesimțite o fătucă mică și neastâmpărată, care-mi zâmbea șăgalnic și se înghesuia tot mai tare în mine, provocându-mi gânduri mai puțin creștine. Dialogul era inevitabil, și astfel am legat o punte rapidă între sufletele noastre. Am aflat că o cheamă Măriuca, e divorțată, fără copii și a venit cu sora ei, cu care locuiește în Negrești-Oaș. Plină de energie precum o zvârlugă, mi-a sugerat să părăsim cloaca aia și să ne răcorim în bazinul cu apă rece, aflat ceva mai încolo. Din acel moment am urmat-o fără să crâcnesc și o ascultam vrăjit din tot ce-mi spunea.

Nu știam să înot, dar mi-am pus toată nădejdea în ajutorul ei și nu m-a dezamăgit, deși am travesat bazinul adânc de 4 metri. Râdeam și ne distram de minune, ca niște copii scăpați de supravegherea părinților. Masa n-am mai luat-o alături de familia mea, ci ne-am dus la un restaurant din oraș, unde  ne-am cinstit cu o butelie de vin bun. Oșencuța nu avea deloc inhibiții și nu era nevoie s-o îndemn în a-și goli paharul. Ba chiar m-a certat când a văzut că vreau să-mi iau tranchilizantele prescrise de medicul psihiatru. „Viața e prea frumoasă pentru a o trăi în amorțire. Ai încredere în Dumnezeu!”, mi-a zis ea confiscându-mi cutiile și aruncându-le peste mesele celorlalți clienți. Am fost puțin șocat, dar nu la fel de tare ca și chelnerul, martor inocent la întâmplare. Dar eu aveam încredere în Măriuca.

De-acolo am plecat să-mi iau familia și, împreună cu oșencuța, am pornit-o spre casă. Pe mama și sora mea, care nu vedeau cu ochi buni relația proaspăt înfiripată, le-am lăsat la casa părintească, iar noi doi am ajuns la apartamentul meu din Baia Mare. Speram la o noapte plină de surprize plăcute, cu amor zvăpăiat, așa cum eram îndreptățit să cred după o astfel de zi, dar m-am înșelat amarnic. Oșencuța era neobosită în continuare, dar nu la pat, ci în a cerceta, a inventaria și a rearanja lucrurile din casă. În zadar o invitam să vină lângă mine, să ne „odihnim” alături, ea găsea mereu altceva de făcut, ca și cum era băgată în priză și n-avea buton de oprire. Am adormit singur, iar când mi-am deschis ochii, ea moțăia ghemuită în fotoliul din fața mea.

Eram hotărât să mă fac înțeles și, după ce s-a trezit și am luat micul dejun, i-am spus ce mă doare. A dat din cap îngândurată și mi-a explicat:

– Dacă vrei să preacurvesc cu tine, musai trebuie să beau ceva înainte, pentru a-mi atenua păcatul și a-mi stimula simțurile.

Bucuros de perspectivă, m-am dus imediat după două butelii de vin roșu și îmbietor, din care ne-am înfruptat apoi amândoi. Pe când credeam că terenul e pregătit și urmează partea cea mult așteptată, m-am trezit cu un discurs din partea micuței Măriuca:

– Dragul meu, mi-am dat seama de trebuințele tale și am făcut un plan. De mâine mergem în pelerinaj pe la mănăstiri, unde ne vom ruga lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor și vindecarea ta.

Am căscat ochii cât cepele din Asuaj și am încercat să-i explic:

– Dar eu am un serviciu la care trebuie să mă prezint mâine! Altfel nu primesc salariu și n-aș avea din ce să trăiesc…

– Nu-ți fie teamă! Are Cel de Sus grijă de noi. Astăzi te odihnești, în timp ce eu merg afară să spăl covoarele, iar mâine plecăm de dimineață bună. Am să închid ușa, iar dacă ai nevoie de ceva bate în geam și vin imediat.

Și, fără să aștepte vreun răspuns, a ieșit trăgând după ea covoarele. Asta era prea de tot! Să fiu sechestrat în propria mea casă de către o fată cunoscută de doar 24 de ore!? Noroc că aveam cheile de rezervă.

M-am precipitat imediat să le găsesc, apoi i-am adunat toate lucrurile într-o plasă și am ieșit pe furiș. Oșencuța se încălzise binișor și stropea de zor covoarele, îmbrăcată doar în costumul de baie. Copiii se adunaseră deja în jurul ei, nefiind obișnuiți cu astfel de prestații. Eu am închis ușa apartamentului cu ambele încuietori și i-am dat vecinei de vizavi plasa în care am strecurat banii de drum până în Negrești. După care am fugit ca din pușcă.

Era seară tărziu când am revenit cu teamă. Nu se mai vedea nicio mișcare și vecina mi-a deschis intrigată ușa, asaltându-mă cu reproșuri și lămuriri. Pe la amiază, cineva chemase poliția pentru că spectacolul devenise exagerat de indecent. Oșanca făcea exerciții de gimnastică la bara de bătut covoare, iar bărbații și copiii îi priveau fascinați corpul suplu și energic, în timp ce femeile îi strigau zadarnic să vină în casă.

Ofițerul venit la fața locului a vrut să o legitimeze, dar fără succes. Oșencuța o ținea întruna că acoperiș îi este cerul, iar tatăl ei e Cel de Sus. A fost condusă la secție și nimeni nu mai știe ce s-a întâmpat cu ea. Poate că a ajuns acasă sau în vreo mănăstire. Numai că și acolo se găsește vin, iar dacă-l va degusta pe îndelete s-ar putea să o imite din nou pe Nadia Comăneci și să le ofere un spectacol pe cinste măicuțelor. Că mie mi-a fost destul prin câte șocuri am trecut.

23 thoughts on “Terapie prin șocuri (III)

  1. existau toate premizele să pleci la mănăstire cu tot cu vecini ; pentru iertarea păcatelor bineînțeles😉 ; dar nevestele astea ( vecinele tale adică) strică mereu planurile oamenilor … cu credință de altfel🙂

  2. Eu sper din tot sufletul sa sa fie doar o poveste nascocita de tine. Dar daca tot a fost reala… nici cu tine nu mi-e rusine. Adica, in loc sa inchiriezi o casuta la strandul din Satu Mare, dupa ce ati consumat “o butelie de vin bun”, ai mai mers si cu masina pana la Baia Mare. Dar am o nedumerire dupa ce citesc cele prezentate de tine: dintre voi doi, care este personajul pozitiv si care cel negativ?! O seara faina sa ai!

    1. În viața reală nu prea există personaje pozitive, că suntem supuși cu toții tentațiilor și greșelilor, mai ales când suntem tineri. Plus că, în acea perioadă, amândoi aveam probleme psihice.
      P.S. – Ți-a plăcut cum m-am scos?😉 Ca în fața instanței de judecată!🙂

  3. Petru,
    ” Fetelor de azi le plac baietii rai ” 🙂
    dar cu limuzine si multi bani
    de la lire, euro la parai
    chiar de-s analfabeti si golani !🙂

    O seara frumoasa ! 🙂
    Aliosa.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s