Cele mai enervante obiceiuri pe care le au oamenii la birou

Dezordinea de pe birouri, mirosul de țigară emanat de haine și mâncăruri cu arome pronunțate se numără printre lucrurile pe care le destestă la colegii lor persoanele care lucrează într-un birou, potrivit dailymail.co.uk.

corporatista

Mâncărurile consumate la birou și mirosul de țigară se numără printre motivele pentru care unii oameni ar putea să devină neplăcuți în ochii colegilor, potrivit unui studiu comandat de brandul de produse de lux Nicoccino.

În timp ce majoritatea bărbaților nu suportă dezordinea de pe birouri, cele mai multe femei urăsc cel mai tare mâncărurile cu miros pronunțat, potrivit rezultatelor acestui studiu. Pe al doilea loc pe lista de „păcate” în ochii femeilor se află persoanele care întârzie la serviciu, în timp ce pe locul secund în lista bărbaților se află mirosul puternic de parfum/aftershave.

Potrivit rezultatelor acestui studiu, la care au participat 1.000 de persoane, 74% dintre bărbați nu suportă colegii care nu se spală, iar 47% dintre ei găsesc enervant un coleg care vorbește prea tare la telefon. De asemenea, 76% dintre femei și 63% dintre bărbați sunt deranjați de mirosul de țigări emanat de hainele colegilor.

Topul obiceiurilor pe care femeile le găsesc deranjante este completat, în ordine, de pauzele de țigară dese (locul al treilea), igiena proastă, lipsa de organizare, dezordinea de pe birouri, omiterea returnării produselor de papetărie împrumutate, vorbitul la telefon, pauza de prânz prelungită, ținutele nepotrivite.

În ceea ce privește topul bărbaților, acesta este completat de vorbitul tare la telefon (locul al treilea), întârzieri, pauza de prânz prelungită, mâncărurile cu miros pronunțat, pauzele de țigară dese, colegii care vorbesc prea mult, lipsa de organizare, lipsa de politețe.

În ciuda acestor obiceiuri supărătoare, doar 44% dintre respondenți aleg să-și facă cunoscute nemulțumirile, pentru că nu vor să „distrugă dinamica grupului”.

SURSA: Mail Online

Advertisements

Planeta Paradis: Din nou acasă

Trecut-au aproape trei săptămâni de când a intervenit despărțirea între cei cinci pământeni, însă căutările și speranțele celor rămași acasă n-au încetat multe zile la rând. Au apelat, bineînțeles, la prietenii lor halani, care au pornit două expediții de căutare în adâncul pădurii dinspre est. Deși nu s-a găsit nimic, sperau cu toată credința că nebunaticii navigatori se vor întoarce teferi, așa cum au promis la plecare.

Între timp, poate și ca un tratament psihic, cei de acasă își continuau lucrul planificat dinainte de tragica despărțire. Florica și Carmen erau ocupate cu gospodăria, dar nu pregetau să-l ajute și pe Gavrilă, atunci când avea nevoie la construirea morii. De fapt, mai era nevoie de câteva detalii și apoi de partea tehnică, la care Gavrilă nu se pricepea, dar spera să o finalizeze prietenul său.

Iar asta s-a petrecut într-o după-amiază senină, când niște păsări uriașe au invadat cerul dinspre sud-est. Bărbatul, obișnuit deja cu tot felul de surprize neplăcute, a pus imediat mâna pe armă și a îndreptat-o spre arătările neobișnuite. Chiar era gata să ucidă una dintre ele când Carmen, care era lângă el și parcă avea o inspirație în sinea sa, l-a oprit, strigând și trăgând de el. Atunci au văzut ceva de domeniul basmelor citite în copilărie. Doi oameni, cu figuri atât de cunoscute, călăreau niște cai înaripați ce se apropiau de ei și chiar voiau să coboare acolo!

Platoul din împrejurimi era suficient de lung pentru aterizare și, după ce primii zifari s-au oprit din zbor, Gavrilă și Carmen și-au dat seama că au de-a face, într-adevăr, cu cei doi rătăcitori. Au zburat, parcă, unii în brațele celorlalți, în timp ce Florica ieșea și ea, buimăcită, din casă. Bucuria era atât de mare încât lacrimile n-au lipsit de pe niciun chip ce nu voia să le ascundă. Iar Bogdănel era primul care nu suporta o astfel de slăbiciune.

Firește că au urmat ore de reproșuri, iertări, îmbrățișări și povestiri de ambele părți, normale după o despărțire atât de lungă. Bogdănel era refăcut pe deplin și se lăuda cu cicatricea de la umăr, dar Carmen părea mai vrăjită de fantasticii zifarii care pășteau în fața casei. Discuția a culminat cu un foc mare, cu rol de semnal pentru halani. Unul de veste bună.

Carmen era nerăbdătoare să călărească un zifar, iar asta s-a întâmplat în primele ore ale dimineții următoare. Deși Bogdănel era sceptic, fata a arătat că nu-i e frică și s-a descurcat de minune de la prima încercare. Relu s-a decis, astfel, ca acel zifar să-i fie făcut cadou fetei, gest care a impresionat-o profund. Florica și Gavrilă ar fi trebuit să fie stăpânii celorlalți doi înaripați, doar că femeia nici nu vroia să audă de o astfel de ispravă.

Halanii au venit spre seară, cu Marele Șef și Ucu în frunte, curioși să afle ultimele noutăți. Tare bucuroși au fost să afle că cei doi „pierduți în văzduh” au revenit acasă și uimirea lor a fost mai mare când au văzut cu ce au călătorit. Iar când Relu i-a spus Marelui Șef că unul este al lui, acesta a rămas parcă fără cuvinte. Niciodată nu și-ar fi închipuit că va zbura precum păsările și de-abia aștepta a doua zi ca să încerce.

O nouă dimineață se arăta la fel de senină cum erau majoritatea pe Planeta Paradis, iar Marele Șef era pregătit pentru a-și îndeplini visul. După indicațiile necesare, se părea că bătrânul învățase rapid regulile de bază, astfel că au pornit într-un grup de trei: el înainte, flancat de Relu și Bogdănel. Zborul era lin, pentru începători, și nimic nu părea să intervină în buna lui finalizare. Însă, atunci când trebuiau să revină la sol, parcă zifarul Marelui Șef nu era decis în ce urma să facă. Nici bătrânul nu reacționa la comenzile sugerate de cei din jurul său, iar asta le dădea motive de îngrijorare.

Au reușit, în cele din urmă, să convingă zifarul să aterizeze deodată cu ei. Apoi au constatat că bătrânul murise cu zâmbetul pe buze, probabil de un stop cardiac provocat de emoția prea mare. Cât era el de calculat, de data asta Ucu nu-și putea explica moartea celui mai iubit și apreciat dintre halani. A fost nevoie de multă compasiune și muncă de convingere din partea pământenilor, pentru a-l alina, dar mai ales de câteva pahare de șiși, cel mai bun tranchilizant în astfel de situații.

Tragedia a umbrit întoarcerea celor doi rătăcitori, și le prevesteau niște zile triste, fiind o cotitură importantă pentru istoria prietenilor de pe munte. Urmau funerariile specifice halanilor, iar ei nu puteau să lipsească de la ele. După focul deosebit de negru, făcut de Ucu și supușii lui, nu le rămânea decât să aștepte un nou grup, menit să ajute la transportarea trupului neînsuflețit al Marelui Șef. Nimeni nu putea să lipsească de la o astfel de ceremonie, iar pământenii s-au pregătit, la rândul lor. Cu zifarii nu puteau ateriza în vârful muntelui, astfel că au fost nevoiți să-i lase printre cavane și să o pornească pe apă.

Rafală de zâmbete

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Un pescar prinde peștișorul de aur. Urmează clasicul: „Dacă mă eliberezi, îți îndeplinesc trei dorințe”. Pescarul:
– Du-te dracului de nenorocit, că pe nevastă-mea ai păcălit-o, transformând-o într-o halbă de bere.
– Păi dacă și-a dorit să devină visul oricărui bărbat…
.
* La restaurant:
– Dumneata numești asta supă de pasăre? Vă bateți joc de clienți sau ce?
– Nu, domnule, nu vrem să jignim pe nimeni, dar e supă de pasăre. Aș putea să precizez doar că e o supă de pasăre extrem, extrem de tânără. Practic vorbind, e apa în care fierbem noi ouăle, când clienții le comandă foarte tari.
.
* La ușa unui senator bate cineva:
– Cine sunteți? De la D.N.A.?
– Nu. Martorii lui Iehova.
– În ce proces?!
.
* La ora de limba română, profesoara le predă copiilor gradele de comparație și apoi îi întreabă să vadă dacă au înțeles:
– Gigel, dă un exemplu de adjectiv și spune toate cele 3 grade de comparație.
– Frumos, mai frumos, cel mai frumos!
– Foarte bine! Ionel, spune și tu altul.
– Curat, mai curat, cel mai curat!
– Excelent! Ildiko, spune și tu.
– Adânc, mai adânc, iooii!
.
* Un enoriaș îi zice alarmat predicatorului:
– În timpul predicii de azi mi-au furat portofelul și ceasul!
– Aleluia! În sfârșit îi atragem pe păcătoși!
.
* Doi pensionari stăteau pe o bancă. Trece o femeie cu sâni mari. Unul întreabă pe celălalt:
– Îți place?
Celălalt răspunde: – Nu prea!
Mai trece o alta, cu un posterior apetisant. Omul iar întreabă, celălalt strâmbă din nas. A treia oară trece una dotată din toate punctele de vedere. Ăsta iar întreabă, celălalt se strâmbă din nou. Înfuriat, cel care întreba spune:
– Măi, da’ ce dracu, ție nu îți place niciuna?!
Celălalt răspunde sec și plin de vervă:
– Păi dacă nu pot să le fac nimic, măcar să fiu EXIGENT!!!
.
* – Îmi pare rău, vecine, că din cauza incendiului ți-ai pierdut nevasta și vaca…
– Da, sunt amărât. Toți îmi spun: „lasă, îți găsești tu altă femeie, ia-o pe văduva cutare, uite, cunosc pe una tare gospodină”. Unul n-ar veni să-mi zică: „Na, mă, și ție o vacă…”
.
* Doi medici ginecologi, întâlnindu-se la un congres de specialitate în Elveția, stăteau de vorbă.
Cel din Franța: – A venit ieri una la mine la cabinet cu un clitoris ca un pepene.
Cel din Alnglia îi spune: – E imposibil, dacă ar avea dimensiunea asta nici n-ar putea umbla.
La care, cel din Franța îi răspunde: – Voi englezii, întotdeauna vă gândiți la dimensiuni! Eu mă refeream la gust.
.
* Copilul unor evrei nu vroia să învețe deloc carte. După ce au încercat diverse lucruri, au decis să-l înscrie la școala catolică.
De aici încep minunile: în fiecare zi după școală, copilul se închidea în cameră, iar seara nu se culca până nu repeta lecțiile.
Sosește sezonul lucrărilor, așa că vine copilul acasă cu carnetul plin de note mari. Părinții, uluiți de rezultatele extraordinare, vor să afle cum a reușit:
– Călugărițele te-au făcut să înveți?
– Nu!
– Preoții?
– Nu!
– Disciplina?
– Nu!
– Dar atunci ce?
– Când am intrat pentru prima dată în școală, am văzut chiar la intrare poza unui tip bătut în cuie. Așa că am știut imediat că ăștia de la școala catolică nu glumesc!
.
* Un român încearcă să agațe o străină pe Facebook:
– Hello!
– Hello!
– Where are you from? (de unde ești?)
– France!
– Du-te bă, nu te cred!
– Pă bune!
.
* La palatul unui șeic, oprește un autocar din care coboară un grup numeros de femei în vârstă. Șeicul se uită pe fereastră și zice:
– Of, iar vin turiștii.
Servitorul lui îl contrazice:
– Nu sunt turiști, v-au venit soacrele în vizită!
.
* Doi ardeleni bat la ușa unui bordel…
„Peștele” deschide, îi cântărește din ochi și-i întreabă:
– Ce vreți, bă?
– No, nu vă supărați, am vrea să… regulăm ceva!
– Câți bani aveți?
– Cincizeci de lei…
– De banii ăștia puteți să vă regulați între voi!
După o jumătate de oră, bat din nou la ușă.
– Iar ați venit?
– No, amu om venit să plătim.

Originea cuvântului „noapte”

Originea și semnificația cuvântului NOAPTE.
.
În multe limbi europene, cuvântul NOAPTE este format din litera N, urmat de numărul 8 în limba respectivă! Litera N este simbolul matematic al infinitului, urmat de cifra 8, care simbolizează, de asemenea, infinitul.
Deci, în toate limbile, NOAPTE semnifică infinit!
.
IATĂ CÂTEVA EXEMPLE:
.
Portugheză: noite = n + oito
Engleză: night = n + eight
Germană: naght = n + acht
Spaniolă: noche = n + ocho
Italiană: notte = n + otto
Franceză: nuit = n + huit
Română: noapte = n + opt
.
Sursa: e-mail

10 lucruri care dau de gol o femeie infidelă

În 2012, sondajul askmen.com a arătat că 30% dintre femei și-ar înșela iubitul dacă ar ști că acesta nu va afla niciodată. Asta înseamnă că, în ciuda credinței că bărbații înșală mai mult ca femeile, nici doamnele nu stau deloc rău la capitolul aventuri. Dar se prefac oare atât de bine? Iată 10 semne care dau de gol o femeie aventurieră:

femei

Se îndepărtează de familia/prietenii lui. Dacă o femeie începe să inventeze scuze peste noapte, pentru a lipsi de la întâlnirile în familie sau cu prietenii, asta înseamnă că are ceva de ascuns. De multe ori, o femeie va evita să se întâlnească cu persoanele dragi iubitului din rușine, simțind că îl trădează atât pe el, cât și pe ei, care o cred o inocentă.

Găsește întotdeauna motiv de ceartă. Nu își mai tratează iubitul cu respect, nu îl mai apreciază pentru ajutorul care i-l dă, ci îi vede fiecare defect și îl critică fără încetare. Acesta este un semn că și-a găsit pe altcineva și încearcă să se simtă mai puțin vinovată, justificându-și trădarea prin comportamentul lui greșit.

Are un prieten misterios. Apariția unui nou „amic” în peisaj este unul din cele mai clare semne că o femeie are o aventură. Poate fi vorba de un coleg de muncă cu care se înțelege foarte bine și iese în oraș, dar pe care nu vrea să îl prezinte iubitului și despre care nu vorbește niciodată acasă.

Amână întâlniri ca să se vadă cu el. O femeie va fi atât de absorbită de noua ei relație, încât nu va mai ține cont de aranjamentele anterioare. Va inventa tot felul de scuze pentru a evita să se întâlnească cu prietenul ei.

E mult mai atentă cu înfățișarea sa și se îmbracă în haine sexy. După câteva luni de la începutul relației, o femeie devine confortabilă cu cel de lângă el și își iartă micile scăpări – lipsa machiajului într-o zi, părul dezordonat…, ieșiri în haine de casă… Dacă, aproape peste noapte, ea începe să își reia vechile obiceiuri, pune din nou accent pe ținută, machiaj, ba chiar își alege haine foarte sexy de fiecare dată când iese în oraș, e foarte posibil să aibă un amant pe care încearcă să-l impresioneze.

Eu, nu „noi”. Dacă înainte își făcea toate planurile în cuplu, acum arată o independență ieșită din comun. Nu mai există „noi”, ci eu. Face tot posibilul să aibă activități de femeie singură, nu cuplată, și nu mai cere ajutorul sau părerea iubitului.

Nu mai are chef de sex. La început, nu existau reguli în cuplu. Cei doi ajungeau în pat când voiau, cum voiau, dar în ultima vreme spontaneitatea și dorința au zburat pe fereastră. Ea face eforturi să fie cu iubitul și, chiar și atunci, sexul apare ca o normă, nu ca o plăcere.

Își schimbă programul așa cum vrea ea, fără să anunțe. E foarte probabil ca o femeie să înșele atunci când ascunde planurile ei de peste zi și aranjează călătorii departe de iubit, ca „sarcină de muncă”.

Își tratează iubitul cu indiferență. Nu îl laudă, nici nu îl critică, ci pur și simplu îl tratează ca pe un nimeni. Face câteva remarci, dar stă la distanță și nu îi mai pasă de nimic din ceea ce îl pasionează pe cel de lângă ea.

Planeta Paradis: Masacru

Erau ei pitici, dar erau mulți și se mișcau al naibii de rapid, astfel încât Relu nu avea de făcut nimic altceva decât să se predea. Grija lui cea mai mare consta în a-l proteja pe Bogdănel, care nu se putea deplasa decât cu sprijinul lui. Tochii îi înghionteau cu micuțele lor sulițe, strigând și amenințându-i, ori de câte ori întârziau în drumul pe care erau obligați să-l parcurgă, alături de ceata lor. Nu era deloc ușor, iarba fiind înaltă, iar distanța până la pădure destul de mare. Armele și celelalte obiecte personale din grotă nici n-au fost băgate în seamă de micii sălbatici și toată atenția se părea că e concentrată pe fizicul prizonerilor.

La un moment dat, au ajuns într-o pădure suficient de umbroasă pentru gazde, dar dătătoare de neliniști pentru cei doi captivi. Au fost întâmpinați, pe rând, de alte grupuri de pitici înarmați, goi pușcă, dar cu figuri amenințătoare și o dantură grosolană, ieșită în evidență. O altă caracteristică evidentă a tochilor era penisul disproporționat de mare pe care-l aveau și îl etalau cu mândrie. „Noroc că Bogdănel nu era în stare să remarce acest lucru”, se gândea, ca o umilă compensație, Relu.

Spre seară, au ajuns și în tabăra de bază, situată între niște arbori deși și rămuroși. Locul părea un cimitir al groazei, fiind încadrat de zeci de capete și schelete umane, din care o bună parte păreau a fi ale ronilor. Corturile, dacă se puteau numi așa, erau niște căpițe de iarbă uscată din care ieșeau puradei micuți, bătrâni cu ochii bulbucați și femei țâțoase, cu părul până la pământ. Focul din mijlocul așezării părea să fie centrul atenției și acolo a fost dusă prețioasa captură, mai ales că lumina zilei dispăruse complet.

A urmat o ceartă și-o hărmălaie din care cei doi pământeni nu au înțeles mare lucru. Se părea că li se hotăra soarta, în timp ce erau legați strâns de un copac alăturat. Cearta a continuat târziu în noapte și de mai multe ori au fost în pericol de a fi sacrificați. Întotdeauna intervenea altă grupare de tochi, care-și revendica una dintre victime. Între timp, deasupra focului erau prăjite trupuri proaspete de oameni și animale, împrăștiind în jur un miros amețitor, îmbietor sau grețos, în funcție de cine îl percepea. Bogdănel, slăbit și sensibil, era încă leșinat, în timp ce Relu se străduia să rămână lucid și atent la orice detaliu.

Oboseala i-a răpus în cele din urmă și unii au adormit în poziții dintre cele mai caraghioase. Iar când te culci târziu, diminețile cu care începi ziua nu-s deodată cu razele soarelui. Așa s-a întâmplat și de această dată, când au fost treziți nu de lumină, ci de niște bubuituri năpraznice. Nimeni nu știa ce se întâmplă, dar vedeau cum sunt loviți de sus cu foc și pulbere. Trupuri de omuleți zburau prin aer și focul a cuprins corturile improvizate, făcându-i pe toți să o ia la fugă. Tochii nu se mai gândea la cei doi prizoneri, ci doar să-și salveze pielea. Ghiulelele cădeau mereu, în timp ce Bogdănel s-a trezit speriat, iar Relu se zvârcolea să se dezlege.

Omul care simte că-i e aproape sfârșitul, dă tot ce poate pentru a-și salva viața. Iar când mai are de protejat pe cineva, efortul lui nu cunoaște limite. Așa s-a întâmplat și cu Relu, care, deși și-a tăiat mâinile cu funia, a reușit să se elibereze și să-l salveze la timp și pe Bogdănel. Sub tirul tunurilor – care nu puteau fi decât ale ronilor – au reușit să se strecoare și să fugă spre drumul pe care au venit. Acolo s-au adăpostit un timp pentru a se odihni și astfel au avut ocazia să vadă începutul bătăliei corp la corp dintre roni și tochii care s-au întors din ascunzișuri. A fost un măcel groaznic, în care au pierit sute de luptători, din ambele tabere. Dar nu era vreme de pierdut și trebuiau să profite de ocazie.

Cu toată forța de care dispuneau, au făcut cale întoarsă, bazându-se pe memorie și pe puținele indicii reținute. Aveau mereu grijă să nu întâlnească vreun inamic și de aceea le-a luat mai mult timp până au ieșit din pădure și au găsit poteca cu iarbă bătătorită. Iar când le-a apărut grota în față, bucuria lor a fost nețărmuită. Și oboseala la fel, astfel că au adormit imediat lângă lucrurile lor. A doua zi, Bogdănel a fost primul care a dat deșteptarea și a ieșit la lumina binefăcătoare a zilei. Parcă nu-i venea să creadă: zifarii pășteau liniștiți chiar în locul în care-i lăsaseră cu două zile în urmă, iar Zec se apropie de el pentru a fi mângâiat. Dacă n-ar fi fost rănit la umăr, mai că ar fi jurat că totul a fost doar un coșmar.

Chiar și Relu a rămas înmărmurit la vederea prietenilor înaripați și a căutat o explicație rezonabilă. Zifarii ar fi simțit pericolul și s-au îndepărtat până acesta a dispărut. Însemna că acum sunt în afara oricărei amenințări și puteau să-și continue drumul. Astfel că au încălecat, cu stomacul gol, părăsind aceste locuri neprimitoare.

Ziua Bloggerilor Super

Iată cum, parcă pe nesimțite, am ajuns la proba nr. 10, și ultima, a competiției Spring SuperBlog 2015. O cifră frumoasă, care mă face să-mi doresc ca ea să se reflecte și în nota mult visată, adică de 10 ori câte 10! Mai ales că, prin aceste rânduri, sunt invitat să-mi depun candidatura la nășirea unei zile foarte importante pentru bloggerii cei mai curajoși: Ziua Partenerului SuperBlog. Mai precis, când aș crede eu că-i cel mai bine să fie sărbătorită.

Dacă ar fi după mine, aș sărbători-o în fiecare zi, pentru că simt o mică festivitate de fiecare dată când postez un articol nou. Așa cum femeia ar trebui sărbătorită în toate zilele anului, nu numai de 8 Martie, copilul e bine să-l ocrotim și fericim mereu, nu doar la 1 Iunie, tot atât de bine ar fi dacă fiecare blogger partener s-ar bucura zilnic de sărbătoare, într-un fel sau altul.

sustinSSB2015-200x200

 

Dar dacă se cere neapărat să aleg o zi anume, care să fie trecută cu majuscule într-un calendar al culturii noastre, atunci voi asocia acea zi cu data în care se face premierea câștigătorilor din competiția de toamnă a SuperBlog, cel mai mare și apreciat concurs de acest gen. Iar ca să fiu mai precis, aș zice că a doua sâmbătă din luna decembrie, când mulți bloggeri din toată țara se adună într-o stațiune, se cunosc mai bine și închină câte o cupă de șampanie. E luna când iarna-i la început și anul către sfârșit, e Luna Cadourilor și a Sărbătorilor de Iarnă. E tocmai luna potrivită pentru a-i sărbători pe cei care stau un an de zile aplecați asupra tastaturii. Iar weekendul e necesar pentru ca ei să se poată aduna din toate colțurile țării.

Dacă sugestia mea va avea câștig de cauză sau nu, eu voi mediatiza oricum acea zi, în primul rând pe acest blog și apoi pe toate celelalte la care sunt invitat să comentez. Iar pentru a contribui la atmosfera de bună dispoziție a unei astfel de sărbători, îmi permit să fac și o dedicație în versuri:

Foaie verde trei căpițe,

Dragi bloggeri și bloggerițe,

Sunteți foarte inspirați

Dacă vă Superblogați!

Acest articol participă la competiția Spring SuperBlog 2015

Umorul zile de azi

BANCURILE SĂPTĂMÂNII
.
* Merge un tânăr în autobuz. Stă pe scaun și citește o carte.
Intră o doamnă în vârstă, iar tânărul, foarte amabil din fire, se ridică în picioare și îi oferă locul. Doamna se așază și zice:
– Tinere, dumneata cred că ești din Cluj.
– Da, așa e, dar de unde v-ați dat seama?
– Păi ați fost amabil și mi-ați oferit locul!
Tânărul: – Și Dvs. sunteți din București?!
– Așa e! Cum v-ați dat seama?!
– Păi nu ați spus mulțumesc!
.
* Soacra unui bărbat a plecat la plajă și nu s-a mai întors, așa că el anunță poliția.
Peste o săptămână vine un polițist și-i spune:
– Avem pentru dumneavoastră trei vești: una rea, una bună și una foarte bună.
– Începeți cu cea rea.
– Soacra dvs. s-a înecat – noi am scos-o din apă.
– Care e vestea cea bună?
– Am strâns de pe ea o găleată de raci.
– Dar cea foarte bună?
– Mâine o scoatem din nou și vă invităm la o bere.
.
* Trebuie să știi cum te echipezi atunci când ieși la alergat. A trecut unul pe lângă mine în mare viteză, complet greșit îmbrăcat: avea blugi, geacă și o poșetă de damă.
.
* – Pentru obezitatea dumneavoastră e nevoie doar de o ușoară gimnastică.
– Vă referiți la genoflexiuni, domnule doctor?
– Nu! E suficient să dați negativ din cap când vi se aduce mâncare…
.
* La primărie, după câteva încercări nereușite de a oficia căsătoria, primarul se adresează tânărului mire:
– Tinere, la întrebarea „sunteți de acord s-o luați în căsătorie pe domnișoara în cauză”, răspundeți cu „DA”, nu cu „fie ce-o fi”!
.
* Doi vânători stau la pândă într-un tufiș, când deasupra lor trece unu’ cu un deltaplan.
Vânătorii nu stau pe gânduri, duc armele la ochi și trag.
– Ce-o fi fost drăcovenia asta?
– Vreun vultur, ceva… Da’ bine că a dat drumu’ omului…
.
* Era o zi superbă de vară și indianul se întoarce acasă pe un cal alb, înspumat. În vale, indianca spăla rufele liniștită. Și cum vine indianul în viteză, oprește calul chiar pe marginea văii. Dintr-o dată, o rocă mare de calcar se desprinde și se rostogolește până ajunge la indiancă și o face varză. La care, indianul:
– Vaaaiiii, fir-ar să fie… e a treia mașină de spălat distrusă de calcar!!!
.
* Doctorul: – Luați, cumva, tablete pentru slăbit?
– Iau.
– Și, câte luați?
– Câte?!… Păi, până mă satur!
.
* – Unde dispare barza, după ce aduce copilul?
– Înapoi în pantaloni.
.
* – Ce v-ar plăcea?, mă întreabă barmanul
– Ce mi-ar plăcea?… Păi, o casă mai mare, bani mai mulți și o soție mult mai frumoasă.
– Nu, zise barmanul calm, am vrut să zic: „Ce doriți?”
– Îmi doresc să câștig la loterie, să moară soacră-mea, și copilu’ să se nască sănătos.
– Ce să fie???…, zise barmanul, începând să-și piardă răbdarea.
– Băiat sau fată… nu contează, îi spun.
– Domnule (enervat de-a dreptul), m-ai înțeles greșit, te-am întrebat doar: „Ce vrei să bei??!”
– Aaa… îi zic, păi de ce nu spui așa?!… Ce ai?
Barmanul: – Absolut nimic! Sunt perfect sănătos!!!
.
* Un canibal mititel se apropie de o plajă și vede trei nudiste. Canibalul, curios, se duce la un alt canibal mai bătrân și-l întreabă:
– Ce fac fetele astea aici?
– Se prăjesc la soare?
– Dar ce, crude nu-s bune?
.
BANCURI CU SOMALEZI
.
* – Ce reprezintă codurile de bare de pe produsele din Somalia?
– Pozele lucrătorilor din fabrică!
.
* Niște copii somalezi se jucau de-a v-ați ascunselea. La un moment dat, unul dintre ei zice:
– Ha, ha, te-am văzut! Ieși afară de după mătură!
– Nu-i cinstit, m-au împins ceilalți afară!
.
* – Ce înseamnă dacă găsești un bob de orez în chiuvetă?
– A vomitat un somalez.
– Și ce înseamnă dacă vezi două?
– A vomitat toată noaptea.
.
* – Câți somalezi încap într-un autobuz?
– Toți.
.
* – Cum se salută somalezii?
– Ce vânt te aduce?