Plăcut era zborul și tare dragă libertatea pentru cei doi evadați, dar și pentru zifarii care-i însoțeau fără călăreții îndrumători, doar din supunere pentru conducătoarea lor, Zui. Atâta vreme cât se mențineau la înălțime, era mai mult decât minunat, dar această situație nu putea dăinui mai mult de două ceasuri, adică vreo sută de kilometri, raportat la unitatea de măsură a pământenilor. Nu era mult, dar nici puțin și, după calculele lor, ar fi ajuns în mai puțin de o săptămână acasă, dacă totul ar fi decurs normal. Însă viața nu decurge mereu lin, ci, precum un râu, are multe meandre și vârtejuri neașteptate.
Primul popas l-au făcut pe un pisc larg și destul de înalt pentru a le oferi o protecție liniștitoare, în timp ce merindele și apa le erau suficiente pentru prânz. Astfel că nu erau obligați să facă foc sau să vâneze, pentru a se întreține. Zifarii pășteau liniștiți și până după-amiază s-au odihnit alături de ei. A urmat a doua repriză de zbor, la fel de palpitantă ca prima, însă emoțiile erau tot mai mari. Frumusețea și ineditul peisajelor pe care le străbăteau, îi înfiorau prin presupusele primejdii, bănuite și închipuite, totodată. Parcă le era frică să coboare la sol, știind că acolo îi poate aștepta sfârșitul groaznic, cauzat de niște creaturi necunoscute. Dar nu aveau încotro.
De această dată, n-au avut norocul unui loc ferit, ci doar al unei stânci pe șes, cu o grotă destul de încăpătoare pentru doi oameni. Partea bună era un paravan format dintr-un arbore putred, dar masiv, care le masca intrarea. Asta i-a convins să aleagă acest adăpost, plus faptul că norii care se învăluiau cu repeziciune anunțau o ploaie iminentă. Relu n-a pregetat, de data asta, să vâneze, în timp ce Bogdănel avea misiunea să lege aripile zifarilor și să facă focul.
Cina a fost ca pe vremuri, festivă și încărcată de amintiri frumoase. Sărbătoreau eliberarea și se gândeau deja la familia mult iubită, care-i aștepta. Afară cădeau picături grele de ploaie și parcă le țineau isonul sentimentelor descătușate după atâta vreme de represiune. Probabil că și zifarii s-au adăpostit sub coroanele copacilor din preajmă, pentru a se proteja. Și, precum se întâmplă oamenilor obosiți, somnul i-a biruit în cele din urmă și le-a oferit vise frumoase, în concordanță cu speranțele fiecăruia.
Pe Planeta Paradis, ploile sunt consistente, dar nu țin mult. Asta s-au învățat și pământenii, care s-au trezit deodată cu primele lumini ale zilei. Doar că, atunci când au ieșit din peșteră, zifarii nu mai erau de văzut. Și ca un avertisment al nenorocirilor ce-i aștepta, o săgeată venită de nicăieri se înfipse în umărul lui Bogdănel, iar probabilitatea ca ea să fie otrăvită era foarte mare. Săgeți tot mai multe se abăteau spre lăcașul lor și Relu a apelat la pușcă, trăgând un foc de avertisment.
La început nu vedea nimic în fața lui și nici nu era prea atent, ocupându-se și de Bogdănel. Era clar că nu-l putea ajuta prea mult pe băiat prin îngrijirea obișnuită, și de aceea trebuia să găsească o soluție extremă. Încă un foc de armă, pentru a impune ceva respect, a fost o încercare fără efect vizibil. Era nevoie de o ripostă dură, pe măsura situației.
Folosind binoclul și fiind foarte atent, Relu a văzut cel puțin cinci pitici, cu arcuri cât trupul lor, care se ascundeau dibaci printre ierburi. N-aveau mai mult de un metru, dar arătau ca niște diavoli în miniatură, însetați de sânge. Primul glonț, primul rănit, pentru că nu mai era rost de risipă, iar luneta pământeanului avea un rol important. S-a văzut imediat că omuleții erau solidari, pentru că au sărit în recuperarea victimei. Ăsta era un lucru bun pentru cei doi asediați.
Al doilea glonț și se presupune că s-a scăpat definitiv de un inamic. Mai erau trei, și Bogdănel era în criză de timp. Cu toată mila și durerea provocată rănitului, Relu a recuperat săgeata înfiptă în trupul acestuia și a pus-o în arbaletă. Din nou îi era pusă perspicacitatea la încercare, dar de data asta cu o armă mai puțin cunoscută. Și ocazia s-a ivit când un pitic s-a mișcat mai neglijent în teren. A fost suficient să-l atingă la un picior și ceilalți doi s-au alertat.
Profitând de asta, lui Relu i-a fost ușor să-i surprindă în timp ce aceștia îi administrau antidotul. Pe unul l-a executat pe loc, în timp ce pe celălalt l-a obligat să-l trateze pe Bogdănel. Speriat, acesta s-a supus comenzii și i-a administrat băiatului câteva picături din sticluța ce-o purta la gât. Apoi s-a întâmplat minunea mult așteptată și băiatului a început să-i revină culoarea pe chipu-i chinuit. După ce a băut câțiva stropi de apă și a deschis ochii, privirile li s-au întâlnit, transmițându-și reciproc speranțe. Doar că realitatea imediată nu era nici pe departe promițătoare. Afară se auzeau urlete tot mai puternice și mai apropiate. Erau tochii care îi înconjuraseră și în curând au intrat buluc peste ei.
Produsele Nufăr și Triumf, oferite de Farmec, sunt ajutoarele cele mai profesionale în munca noastră de curățenie , de împrospătare a spațiilor în care trăim. Prin utilizarea lor, ne facem munca mai ușoară și rezultatul e desăvârșit.
Cu șervețelele de unică folosință Nufăr pentru mobilier, impregnate cu o soluție specială, îndepărtăm cu ușurință praful și amprentele, redând culoarea și aspectul original al suprafețelor curățate.
racoltapetru6 