Duet întrerupt

De la Ploiești, am rămas doar noi doi în compartiment. Stăteam față în față lângă geamul întredeschis și priveam pierduți la imaginile care se derulau cu repeziciune. Din când în când și parcă la comandă, privirile ni se întâlneau pentru o secundă, iar atunci ne scuzam printr-un surâs sfios. O mai sondasem eu când eram înconjurați de călători gălăgioși, dar acum eram atât de aproape și atât de singuri, încât fiecare imagine purta o amprentă puternică, copleșitoare. Avea ochii mari și adânci, iar chipul îi era luminos ca un astru blând. Părul îi cădea liber pe ambii umeri, gingași și bucuroși să-i fie sprijin, iar mâinile mici și gingașe fremătau pe masa pliantă care ne despărțea.

Cuvintele s-au insinuat cu timiditate, la început banale și fără miez, dar apoi tot mai concrete și esențiale. O chema Natalia și provenea din mijlocul Moldovei, iar asta explica frumusețea-i nativă. Venea pentru prima dată în Capitală, ca profesoară de muzică, și îmi arătă vioara care era așezată printre bagaje. I-am spus că la mine era tocmai pe dos, fiind în ultimul an de școală. Iar la vioară nu mă pricepeam deloc, deși mi-ar fi plăcut să mă înscriu în clasa ei. A zâmbit cu tot chipul, dezvăluindu-mi alte laturi ale frumuseții sale și dându-mi curaj în a le explora.

Trenul gonea prea repede și se apropia tot mai mult de Gara de Nord. Iar eu simțeam că mai avem atâtea să ne spunem, că ne-am întâlnit cu un scop anume, dar eram în criză de timp și gândurile nu mai prindeau contur. Cea mai importantă întrebare nu voia să se lase rostită, ca o notă dintr-o compoziție muzicală ce nu iese și riscă să strice toată melodia. Garnitura a intrat pe peron și s-a oprit ca o sentință. Ne-am ridicat timizi în picioare, ea sortându-și geamantanele, iar eu privind-o tâmp, fără grai. Se vedea clar că zăbovește înadins și aștepta să-i spun ceva important, însă gura parcă-mi era plumbuită. Când a ieșit pe ușa compartimentului, nu am reușit decât să-i zâmbesc amar. La fel de amar ca surâsul ei de despărțire.
.
Mi-am revenit doar după ce a dispărut în mulțime, și nu mi-am iertat-o, pedepsindu-mă, pedepsindu-mă gălăgios prin invective dure, în timp ce lumea se uita la mine ca la un descreierat. Cum de nu am reușit să-i dau întâlnire acelei ființe minunate, cu care m-am înțeles atât de bine și care sunt sigur că nu m-ar fi refuzat?! Oare mi-am făcut iluzia că o voi întâni întâmplător prin Bucureștiul atât de mare?
.
Au trecut câteva luni, în care întorceam capul după orice siluetă care-i semăna. De fiecare dată oftam dezamăgit când mă convingeam că nu e ea. Și apoi am văzut-o într-un tramvai ticsit de lume. Era chiar în ultimul vagon, iar eu o priveam fascinat din stație cum se îndepărta. Ne-am făcut reciproc cu mâna și ne-am zâmbit încă o dată. Era ca o notă finală a unui duet care n-a mai avut ocazia să se exprime. Și ce bine ne-am simțit în acele momente de intimitate, în care doar trenul ne acompania!

Advertisements

30 thoughts on “Duet întrerupt

  1. Da, asa trebuia sa fie… dar invatamantul ce trebuie tras de aici? Ca toate au rost, Petru! Data viitoare, nu conteaza cu care ocazie, trebuia sa fi lasat deoparte toate emotiile, toata teama ca “oricum eu plecam si n-ar fi iesit nimic”. Am observat ca barbatii dau inapoi cand exista emotii puternice. Femeile insa nu dau inapoi atunci cand simt ele in mod tainic ca trebuie sa mearga mai departe… 🙂

    1. „Da, așa trebuia să fie…”, că dacă n-ar fi fost, poate că relația era sortită eșecului. Atunci totul părea perfect, dar astăzi îmi pun mai multe întrebări. Ce-ar fi fost dacă…? Și sunt multe variante de răspuns la care atunci nici nu mă gândeam. 🙂

    1. Totusi eu sunt de parere ca e mai bine ca nu ai cazut si ai avut si scene ulterioare de mai multe feluri de filme, nu doar drame, de ex si comedie, ca atunci cand ai povestit despre doctori, de ex povestea aia cu doctorita si catelul mie mi-a placut chiar mai mult decat ecranizarea povestii Doamna cu catelul de A Cehov ! Desigur nu trebuie sa te simti obligat sa-ti mentii echilibrul (in sens de sa nu cazi in urma vreunui tren sau tramvai) doar asa de dragul meu, insa cred ca pot indrazni sa ma pronunt in numele a mai multor fani cititori !

      1. Nu am căzut, dar era să mă lovească trăsnetul în Cișmigiu! Pe bune, chiar înainte de a vedea tramvaiul cu Nicoleta! Am scris despre asta într-un alt articol precedent.

  2. Emoţionantă povestea, Petru. Poate nu a fost fie ca duetul să-şi continue “reprezentaţia” şi fiecare a mers pe drumul lui.
    În general, e bine să faci ceea ce simţi că vrei să faci la timpul potrivit, tocmai pentru a nu regreta mai târziu.
    O seară frumoasă îţi doresc, Petru! 🙂

    1. N-aș fi fost în stare să născocesc o astfel de poveste, dacă nu mi se întâmpla cu adevărat. Cred că emoțiile trăite în viață sunt cele care redau mai realist trăirile pe care vrem să le exprimăm. Cu alte cuvinte, nu ne putem preface.
      O seară magnifică îți urez și eu, Ștefania! 🙂

  3. Cât mă bucur să te citesc așa…cuprins de îndrăgostire, chiar dacă…chiar dacă…Cioran spunea că până și cea mai frumoasă melodie se termină? Ei bine, pot să-ți spun că fiecare cântec are durerea și menirea lui. Unele lucruri rămân frumoase neîmplinite!

    1. Poate că e mai bine, precum zici tu, ca dragostea să nu se împlinească mereu. Altfel nu am fii atât de romantici, nostalgici și poetici chiar. Dar sunt departe de a-i egala pe marii dezamăgiți în iubire, care au reușit să-și exprime atât de bine durerea sufletească.

    1. Uneori cu plăcere, alteori cu regret, dar întotdeauna cu nostalgie. Iar întrebările sunt cele care dau savoare amintirilor. O sară pă cinste îți urez și eu, Gabi dragă! 🙂

  4. Ce tie si cu FEMEILE astea……………………
    Pe tine te lasa de izbeliste in Gara de Nord…………..
    iar pe mine ma trezesc din somn la ora 02.00 dimineata…………….
    Imi pare rau ca s-a-ntrerupt ” duetul ” vostru ………
    Seria VICTORIILOR Simonei HALEP insa, NU sa intrerupt………..
    Simona Halep-Sloane Stephens
    6-1 ; 7-5 !!! 🙂 🙂 🙂

    iar vineri dimineata ,incepand cu ora 04 .00 voi urmari-o pe
    SIMONA in semifinala cu Serena Williams …………..
    Hai SIMONA !!! 🙂 🙂 🙂
    O zi placuta, Petru ! 🙂
    Acum, eu incerc sa-mi completez somnul ……………
    Aliosa.

    1. Neobosit ca întotdeauna! Urmează un meci de milioane, cu cea mai bună tenismenă de la ora actuală, și sper ca Simona să fie în formă.
      Vom fi cu toții alături de Simona Halep, iar eu și cu gândul la tine, Sandule! 🙂

  5. De, ma Petre, tot necredincios…:-) ca dumnezeu iti da dar nu-ti baga si-n sac!
    Te-o facut atent si cu blitzul, da’ tu nimic. Cine stie cum ti se sucea destinu’ si ce voia el de la tine! :-))

    1. Și eu gândesc tot așa, da’ au trebuit să treacă vreo câteva decenii până să-mi dau seama că mai bine-i să regreți o îndrăzneală decât o oportunitate pierdută. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s