NECUMPĂTARE
.
Vedem tot mai multe fete
Ce-apelează la diete,
Fiindcă nu cunosc măsură
La ce își bagă pe gură.
Advertisements
Epigrama care mușcă (CXLVI)
racoltapetru6
Just another WordPress.com site
De ești cu măsură-n toate,
De diete n-ai habar.
Însă frumusețea, poate,
N-ar fi-n viață, ci amar!
Frumusețea-i relativă,
Da-i cu mult mai important,
Să ai o viață activă
Și un spirit debordant.
😆 Să înţeleg cu ai întâlnit zilele aceastea, multe femei mai plinuţe??
Da, mâncatul necontrolat este unul din factorii ce duc la obezitate, însă şi sedentarismul are acelaşi efect!
Zile frumoase şi numai bucurii îţi doresc, Petru. 🙂
Nu neapărat în aceste zile, dar am simțit că acum e momentul să le aduc în discuție. Și nu zic că-i bine să iei de la gură, dacă duci o viață activă. Dar, așa cum bine zici, sedentarismul și consumul excesiv de alimente nu fac casă bună.
Multă sănătate și poftă bună la toate, Ștefania! 🙂
Totul are o limita dar mai depasim cateodata daca e gustoasa !Acum dupa mancarurile delicioase dupa pasti va recomand mai multa miscare ,fitnes ,piscina etc!O seara minunata iti doresc!
Recunosc că nici eu nu mă mișc atât de mult pe cât aș vrea. De aceea sunt mai atent la cât mănânc, însă nu-mi refuz nimic din ce-mi place. Numai gânduri și sentimente călduroase îți transmit, dragă prietenă! 🙂
Hei,
asta e discriminare. Preferi burţile bărbaţilor?
PS. Şi nu. Nu am burtă, deci e o întrebare obiectivă 🙂
Prefer burțile femeilor, dar detest dietele la care se supun, și care, de multe ori, le subminează sănătatea mai mult decât alimentele în exces. 😉
Na, că zi zis-o biiiiine, Petru. Râd!
Mă bucură mult susținerea ta, Simona! 🙂
Ce naste din PISICA, SOARECI mananca …………
Iar de MAMEI- place inghetata
E normal ca gena sa se duca
Si la dulcea-i FATA !!! 🙂 🙂 🙂
N-ar fi bai multa mâncare,
Că-i bună la fiecare,
Dar în loc s-ajungi la diete,
Să treci la mișcări concrete. 🙂
1.
E o lume cam pe dos!
Cum sa dai grasimea jos,
Cand reclama te doboara
Fara sa iesi chiar pe-afara!
2.
Ati aflat de noua lege din Franta? Si cica e deja de o vreme si in Spania. Manechinele trebuie sa indeplineasca minimul cerintelor de indice corporal, adica cele “piele si os” n-au ce cauta in asa-zisa industrie a frumusetii. Ca toate suntem frumoase! Mai trebuie doar sa ne punem in valoare calitatile psihice, nu numai cele fizice si sa avem incredere in noi!
Reclama-i și la dietă,
Că te face siluetă,
Dar este înșelătoare
Dacă nu conține și mișcare.
.
Mie îmi plac femeile plinuțe, care acceptă fără prejudecăți acest lucru și nu se stresează cu tot felul de regimuri alimentare: vegane sau ro vegane. Ele sunt persoane care n-au știut să se alimenteze moderat și sunt obligate să apeleze la diete pentru a se înfrâna de la poftele de bucate.
Maaai, ce te-ai face fara femeile care “nu au stiut sa se alimenteze moderat”? 😆
E o aiureala cu dietele si infranarea de la mancare. Sincer, in cazul meu, secretul sta in faptul ca as face mai multa miscare, dar nu am ocazia. Am dedus ca sotul meu a crezut ca daca mergem intr-un an si facem plimbari pe deal, gata, mi-a facut pofta. Dar am inceput sa ii explic ca am nevoie de asa ceva constant, treaba din gospodarie nu e suficienta, iar cum in gradina lucrez in anumite perioade, in perioadele de pauza ma “atrofiez” si la anul voi fi mai “greoaie”. Gospodaria imi ocupa tot timpul si nu am cand sa fac miscare. Acum trei saptamani am fost la o sala de fitness in recunoastere, dar de atunci n-am putut sa ma mai duc, pentru ca mi-au schimbat locul de munca pentru o perioada, unde fac miscare, iar in plus acasa socrul meu e bolnav si nu mai am timp de altceva. De fapt oricum voiam sa imi iau o zi de concediu din cand in cand pentru sala de fitness, dar nu pot sa imi iau concediu acum, e nevoie de mine la serviciu.
Prima data cand am inceput sa ma ingras a fost din clasa a noua, de cand am parasit viata la tara in timpul scolii si am devenit aproape sedentara la bloc. O data ce nu faci miscare, pofta de mancare creste. De atunci n-am mai putut sa slabesc si de fapt nimeni nu a zis ca ar fi ceva important. In familia mamei si a tatalui cam toate persoanele erau usor supraponderale. Am slabit dupa ce am nascut, dar din cauza ca socrii imi taiau tot cheful. Mancam dar nu asimilam… Dupa ce a murit soacra-mea, mi-am revenit. Iar sotul meu are aceleasi preferinte ca tine… 😆
Pe mine mă miră acele persoane care mănâncă mai mult la supărare. La mine-i chiar invers: când sunt emoționat – iar supărarea e tot o emoție -, mi se strânge stomacul și nu mai pot să mănânc. Trebuie să treacă un timp, să mă calmez, și abia apoi îmi revine pofta de mâncare. Dar, judecând după kilogramele pe care le am, nu prea m-au afectat supărările. 🙂 Nici la diete n-am apelat!
Pe unde pot si ele. 🙂
Te rog să-mi permiţi să te contrazic! Ba au măsură, numai că e…. cam mare! Şi… la aşa măsură, aşa “gabarit”! 😀 Ha, ha!
Cred că de vină-s dezamăgirile în dragoste, care le determină să abandoneze orice încercare de a mai cuceri vreun băiat și se lasă pradă poftelor gastronomice. E nevoie de un psiholog! 😉
Maaai, nu ma provoca!! 😆 O sa scriu o povestire, unde o doamna firava se ingrasa ca sa intre in graţiile unui anume Petru. N-am auzit de el, nu stiu cine-o fi… 😀
Caută-l pe Google, el le știe pe toate! 😀