Atlas de mitocănie urbană

Gherțoiul de bloc (Apartamentus Ruralus)

Animal sociabil pe scara așa zisei evoluții, Gherțoiul de Bloc ține cu tot dinadinsul să interacționeze zilnic cu semenii săi. De câte ori are ocazia, acest specimen mereu spărgător de semințe, blochează ghena cu propriul gunoi, face focul și grătarul în văzul tuturor pe ritmuri de manele sau își repară și spală mașina în fața intrării blocului, în compania animalului preferat – petul de bere. Prin aceste ritualuri, Gherțoiul de Bloc ține morțiș să-și marcheze teritoriul, ajutat adesea de femela lui, femelă care atunci când gătește ceva are grijă să știe toată scara. Și pentru ca spectacolul zoologic să fie complet, Gherțoiul de Bloc își scoate câinele la plimbare în fiecare zi, având grijă să umple trotuarul cu cât mai multe semne distinctive.

Cocalarul de Trafic (Musculo Cocalarus)

Deseori confundat cu „Melteanul-care-face-biluțe-la-stop”, Cocalarul de Trafic se evidențiază prin agresivitatea sa excesivă, hormonii prost întrebuințați și gesturile sale ample cu unul din degetele membrelor sale superioare. Claxonează permanent, depășește mereu rândul de mașini ce stau la stop, merge pe linia de tramvai, blochează intersecțiile, eliberează excesiv de multă salivă pe geamul deschis al mașinii sale furate din Germania, vorbește la mobil cât poate de tare și – normal – ascultă la volum maxim manele. Are permanent cel puțin un geam deschis. Deseori este confundat cu „Mârlanul de Dorobanți”, dar, de dragul științei, noi și cercetătorii noștri am preferat să îl prezentăm separat.

Mârlanul de Dorobanți (Dorobantio Ostentativus)

Îl recunoști ușor după mașina ostentativă, de obicei mare și albă, ceafa groasă de meltean sau după maioul cu sclipici etalat pe Radu Beller, la o cafea cu o femeie din specia „Pițipoanca de Companie”, pe care o deține… Mușchii lucrați grețos de atent, cele trei rânduri de chei de pe masă, cele două mobile bătute în diamante, lăsate cât mai la vedere sunt numai câteva din semnele ce îți arată că ai avut ghinionul să dai peste un asemenea specimen. Spre deosebire de ruda sa nu foarte îndepărtată, „Bădăranul de cinematograf”, Mârlanul de Dorobanți nu posedă curiozitatea necesară vizionării unei întregi ore de film.

Bădăranul de cinematograf (Pelicula Bipedo Retardus)

Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoțit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată. Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit zgomotos din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunțat cu voce tare. Se instigă reciproc, prin hârjoneli și țipete ce definesc specia: „Pensionarii, cu fața la perete!”, „Bine băăăăăh!” sau „Arde-o, frate!!!”. Poate fi considerat pe drept cuvânt fratele mai mic al „Țăranului de mall”, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu „Băă, sunt la film și nu pot să vorbesc, băăă! Te sun eu, băăă!”, el fiind, în mod evident, un personaj foarte important.

Țăranul de mall
(Mallus Homo Retardus)

Îl recunoști ușor după maneaua care îl anunță că este apelat pe telefonul mobil, după lanțul gros ce îi cuprinde grumazul, după gelul din cap și perciunii îngustați până la ridicol sau după tricoul fake, cumpărat din En Gross, pe care este scris greșit numele unui brand celebru. Rudă foarte apropiată cu „Bădăranul de cinematograf”, „Țăranul de mall” își părăsește adăpostul îndeosebi seara, mai ales sâmbăta și duminica, cu întreaga familie, pentru a se recrea, unde altundeva, decât la mall. Mascul-Alfa de felul lui, vorbește tare, gesticulează mult, cele două beri băute acasă fiind mai mult decât suficiente pentru a îl face remarcat.

Pițipoanca de companie (Siliconatus Felina)

Poate cea mai răspândită specie din fauna urbană, Pițipoanca de companie se distinge ușor în peisaj, numele vorbind de la sine despre apucăturile speciei. Superficială, stridentă și opulentă, ea se va afișa întotdeauna în dreapta unui „Mârlan de Dorobanți” sau a unui „Țăran de mall”. Ființe nocturne, de tip club, poartă de-a lungul zilei, indiferent de condițiile atmosferice, ochelari de soare mari și negri pentru protecția ochilor. Aflate pemanent în căutarea hranei, au în dotare genți mari și scumpe, de marcă evidentă, necesare depozitării acesteia. Sunt ființe comunicative, telefoanele mobile devenind de-a lungul vremii o prelungire firească a urechii. Le place să apară la televizor, unde să vorbească despre orice. Visul lor este ca măcar o dată în viață o cunoscută revistă de poze să le publice fotografia și să le laude pentru prețurile exagerate ale veșmintelor și accesoriilor. Apelativul „Hai fată!” este, de departe, cel mai utilizat în comunicarea verbală.

Mitocanul de birou (Multinationalus Mitocanus)

Versatil, mereu furișându-se pe după copiatoare, acesta este cel mai puțin văzut specimen din regnul mitocanilor. Foarte rar este prins câte un exemplar rătăcit, și, chiar și acesta scapă basma curată, fiind un mitoman de excepție. Cutiile goale de pizza lăsate pe masa din bucătăria firmei, farfuriile, tacâmurile și cănile de cafea nespălate, urmele din WC-ul companiei, dârele de transpirație de pe holuri și scrumierele pline din sălile de conferință sunt semne care atestă că „Mitocanul de birou” a trecut pe acolo.

Indolenta de Magazin (Shopus Indolentus)

Mereu plictisită, Indolenta de Magazin este soră bună cu Indolenta de Ghișeu, o diferență fiind că, în acest caz, puterea care îi vine de la o casă de marcat sau de la un raft plin cu produse de care tu ai nevoie. În cazul în care nu mănâncă și nu îți vorbește cu gura plină, Indolenta de Magazin poartă discuții interesante cu o colegă sau vorbește la telefonul mobil, asta doar ca să nu te servească. Dacă ai și ghinionul să fii la mall, iar ea să fie și mai tânără decât tine, te va tutui din primul moment. Ca trăsătură particulară, specia aceasta nu are niciodată rest, așa că vei avea mereu în buzunar câte ceva de ronțăit. Nu încercați să o înțelegeți. Comportamentul anumitor specii ține pur și simplu de misterele faunei urbane.

Țopârlanul de Transport în Comun (Troleus Puturosus)

Specie des întâlnită în autobus, troleibuz și metrou, Țopârlanul de Transport în Comun se distinge prin mirosul puternic de transpirație pe care-l răspândește peste tot. Plecat la vânătoare de locuri libere, acesta se îmbrâncește de fiecare dată la intrare, împinge și își face loc cu coatele, iar după ce se așează, nu cedează niciodată locul femeilor sau semenilor mai în vărstă, pe care se face că nu-i vede. În general pipăie femelele din imediata vecinătate, el fiind mereu în călduri. Ascultă adesea manele pe mobil, iar atunci când trebuie să coboare, Țopârlanul de Transport în Comun rămâne la fel de agresiv, dând din toate membrele, în toate părțile. Așa că, practic, este imposibil să te ferești de el.

Bătrânelul de Discotecă (Pedofilus Libidinosus)

Asemenea „Mârlanului de Dorobanți”, Pedofilus Libidinosus își petrece întreaga zi odihnindu-se în cafenelele din zona fierbinte „Dorobanți – Radu Beller”. Îl recunoști ușor, el având mari probleme cu glandele salivare ori de câte ori întâlnește o femelă mai tânără, care ar putea să-i fie nepoată. Bătrânelul de Discotecă vânează mai mult noaptea, în cluburi întunecoase, cu nume de bambus, pentru a fi ferit de ochii semenilor săi. Plin de bani, își permite să se îmbrace aproape modern, ba chiar tinerește, crezând că în felul acesta își va păcăli prada. Ciudat, dar de cele mai multe ori șiretlicul chiar reușește cu „Pițipoanca de Companie” – specie prezentată de noi într-un episod anterior – care îl iubește dezinteresat, câtă vreme are nevoie. Fire nestatornică, o consumă însă repede, căci timpul nu stă pe loc, iar el știe asta prea bine.

Mogâldanul de pază (Badigardus Retardus)

Deși creierul său este mult mai mic decât sfertul bicepsului, Mogâldanul de Pază este des întâlnit la intrarea oricărui club, având puterea de a nu te lăsa să intri. Mereu agresiv, pus pe scandal, Mogâldanul de Pază va găsi mereu un motiv să te îmbrâncească, să te jignească, să te facă să te simți că tu chiar n-ai ce căuta în locul ăla. Ciudat, intuiția lui funcționează bine. O discuție civilizată este exclusă, Mogâldanul de Pază neavând prea multe cuvinte în vocabular. Fără a mira pe nimeni, se aseamănă în comportament cu Ciumele de Pază, umila sa rudă din parcări, de care-l desparte cel mult un costum de haine.

Ghiolbanul de Galerie (Huliganus Oligofreneticus)

Rasă extrem de violentă, umblând mereu în haită, Ghiolbanul de Galerie este foarte atașat de fenomenul fotbalistic. Indiferent dacă echipa sa pierde sau câștigă, este bine să-l eviți, comportamentul său fiind extrem de agresiv: sparge sticle și semințe, își lasă saliva peste tot, urlă și înjură. Cantitatea de alcool suportată de sângele său este una cu adevărat impresionantă. Lipsit de viață personală, interesul Ghiolbanului de Galerie va fi mereu redus la scandal, la cum să mai agreseze vreo haită rivală sau, de ce nu, vreun cameraman de la vreo televiziune interesată de aceste instincte de turmă. Dacă se poate, este bine să eviți orice contact cu această specie.

Sursa: WWW.ELIBERADO.RO/ANTIMITOCANIE

34 thoughts on “Atlas de mitocănie urbană

  1. Pe mine mai tare mă deranjează Hărțuitoarea de Magazin (nu știu denumirea… latină😛 ) care, de cum intru pe ușa magazinului, începe să mă urmărească întrebându-mă la fiecare 10 secunde ce vreau să cumpăr.

    1. Slavă Domnului că nu prea umblu prin mall-uri! În orășelul meu nici nu există, iar eu prefer să cumpăr cât mai multe mărfuri direct de la producători, adică de la țărani: laptele, ouăle, brânza, uleiul de floarea soarelui de casă, legumele, fructele ș.a.m.d. E drept că-s mai scumpe…

      1. De ce ? Il stii pe autorul articolului ? Ma rog, poate fi si ceva hiperbolizat asa comic universal desigur, insa mie personal mi s-a parut ca are chiar destule elemente de folclor “cult” (adica relativ din ultii 50 de ani) gay urban care mi-au atras atentia…desi unele provin din anumite cartiere care nu sunt
        neaparat specifice celor din
        Bucuresti, adica e ceva asa mai de fuziune. Dar asta e poate ca am eu un radar asa mai exagerat de sensibil la chestii din astea, (posibil chiar care nu merge adica arata rezultate gresite, ca nu exista un gaydar asa 100 % optim eficient, e si asta tot o legenda urbana bazata insa pe proverbe mai vechi de gen “it takes one to know one”). Adica
        desigur nu zic ca stiu ceva concret,
        doar ca m-a frapat.

    1. O fi, da’ ăla nu-s eu!😉 N-am făcut decât să redau câteva din specimenele prezentate pe site-ul de mai sus. Totuși, cred că-s mai mulți autori care au contribuit cu astfel de descrieri.

  2. Este cât se poate de real tot ce este scris în acest atlas de mitocănie urbană şi-o poate confirma oricine. Trist este că nimic nu-i face să se schimbe, dimpotrivă se înmulţesc pe zi ce trece.

    Un week-end minunat îţi doresc, Petru şi numai bucurii!🙂

    1. Ai mare dreptate și, din păcate, ei tind să facă prozeliți și în mediul rural sau semi-rural, după cum mi-a fost dat să văd. Și pot deveni un pericol, mai ales când umblă în haită, gașcă, bandă sau alte asocieri de acest fel.
      Să-ți fie duminica tihnită și fericită, Ștefania!🙂

  3. Felicitari pentru postare
    si de nu-i cu suparare
    de faceai exemplificare
    la fiecare enumerare,
    iti acordam ZECE cu PLUS ! 🙂
    Weekend placut ! 🙂
    Aliosa.

    1. Fiecare dintre noi, are exemplele în fața lui, care sunt altele decât cele pe care le văd eu sau alții. Cât despre cele expuse pe micul ecran, le clasificăm prin articolele satirice sau critice pe care le postăm pe rând. Poate că se simt și încearcă să se îndrepte.😀
      O duminică excelentă, Sandule!🙂

  4. Foarte bine relatat eu locuiesc int-o zona linistita, dar apar cateodata persoane descrise in articol, neplacut dar nu ne putem lipsi de ei, fiindca exista!O seara minunata iti doresc!

    1. Tu ești mai ferită de astfel de exemplare și s-ar putea să le întâlnești mai mult când vizitezi municipiul Miercurea Ciuc. Dar, din câte cunosc, sunt convins că știi să te ferești de ele.
      Weekend binecuvântat, în continuare, dragă Gabi!🙂

    1. În Bucureștiul de azi, ai putea vedea această “faună” deloc rară, în plenitudinea etalării sale, exact așa cum arată descrierea din articol.

      1. Era cât pe ce să cred că… nu crezi.
        Dar iată că în felul acesta mai învăț și eu câte o exprimare din alte zone ale țării, și-mi prinde bine!🙂

      1. Hait că te-am zgâriat nițel.🙂
        E doar o expresie. Firește cred cele spuse de tine, mi-a plăcut rău de tot și mi s-a părut extrem de amuzant.
        Eu am expresia asta (și nu numai, cred că e specific ardelenească) când mă amuză/miră ceva, râd tare și zic ” Nu cred!!!!” Nu înseamnă că nu cred, ci că mă mir.😀

      2. Zgârietura ta e asemenea unei mângâieri, mai ales că știu de glumă. Și mai știu că oriunde în lume există măcar câteva exemplare care să ne avertizeze indirect cum nu trebuie să ajungem.😉

  5. Buna dimineata, Petru !
    Versus ultimul tau comentariu
    lasat azi pe blogul meu,
    imi e martor Dumnezeu
    cand afirm cu greutate
    asa este, ai dreptate
    iar de uneori sar CALUL
    vs. suveranitate
    o fac pentru ca moralul ,
    dragostea de libertate
    si DRAPELUL
    ROMANIEI sfinte
    sa ramana mereu vii
    in constiinta viitorilor ROMANI !!!🙂🙂🙂
    O Duminica Binecuvantata, Petru !🙂
    Sandu.

    1. Ieri a fost o zi frumoasă, cu sărbători dragi nouă. Nici astăzi nu-i o zi oarecare și trebuie să gândim la fel. Îți mulțumesc pentru gândurile bune și cuvintele frumoase, dragă prietene.
      S-auzim mereu de bine și să trăim pe măsură, Sandule!🙂

  6. Ha, ha! Am ras de m-am tinut cu mainile de burta! Multumesc mult, draga Petru. O clasificare tare, tare apropiata de realitatile pe care le vedem cu ochiul liber. Poate trimiti si la Parlament un exemplar, ca acolo sunt stranse toate aceste specimene la un loc.
    Ar fi bine daca i-am prinde pe toti in “insectarul” societatii, sa scapam de asemenea bazdaganii daunatoare.
    Zile frumoase sa ai!🙂

    1. Multe satire, critici și nemulțumiri am vrea noi să trimitem parlamentarilor, doar că nimeni de acolo nu le bagă în seamă. Până și propunerile de legi făcute de unii dintre ei, care, chiar hilare fiind, trec tacit și se aprobă fără să fie analizate și amendate. C-așa-i la noi!
      Să-ți fie ploaia benefică, Alex!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s