Moartea poate fi întoarsă din drum

Moartea poate fi întoarsă din drum, spun specialiștii

Granița dintre viață și moarte nu este atât de netă cum se credea odinioară; progresele în studiul resuscitării permit readucerea oamenilor la viață chiar după mai multe ore de la oprirea bătăilor inimii și după ce fuseseră declarați morți, afirmă medicii.

moarte

În decursul istoriei, când oamenilor li se opreau bătăile inimii și încetau să mai respire, erau practic morți, spune dr. Sam Parnia, profesor la State University of New York. „Nu puteai face nimic pentru a schimba această stare de lucruri”.

Însă, pe măsură ce descifrau misterele morții la nivel celular, oamenii de știință au învățat că moartea nu se petrece într-o clipă, ci este un întreg proces. Abia după ce o persoană „moare” conform definiției curente pe care o dăm morții, celulele corpului își încep propriul proces al morții, care poate dura ore întregi, iar noi, potențial, putem inversa acest proces.

Cândva, se credea că după ce inima a încetat să mai pompeze sânge în corp, nu mai trec decât câteva minute până când creierul să sufere leziuni permanente din cauza lipsei de oxigen și nutrienți în celulele sale. Dar această concepție, afirmă oamenii de știință, este depășită.

Când inima încetează să bată, procesul morții abia începe, spune dr. Stephan Mayer, profesor de neurologie la Columbia University. Vătămarea creierului ca urmare a lipsei de oxigen survine în etape. În câteva secunde, activitatea creierului este deja afectată, dar abia după minute bune celulele lipsite de glucoză încep să desfășoare etapele procesului de moarte celulară programată.

„Când o persoană a fost lipsită de oxigen, știm că există un întreg set de semnale care încep să anunțe celulele că e vremea să moară. Așa că avem ocazia să modificăm această programare măcar un pic, ca și cum am spune: așteaptă, pune frână”, explică dr. Lance Becker, profesor în domeniul medicinei de urgență la University of Pennsylvania.

Informația despre modul în care ar putea fi oprit procesul morții sunt furnizate de cazurile unor persoane care au fost readuse la viață cu vătămări cerebrale reduse ori chiar absente, după ore întregi în care creierul și inima lor nu prezentaseră semne de activitate. În afară de o bună îngrijire medicală, cu proceduri specifice situațiilor critice, factorul esențial este hipotermia, spun specialiștii.

Hipotermia este o stare în care temperatura internă a corpului este scăzută cu câteva grade sub temperatura normală (de cca. 37 grade Celsius). Mai multe studii indică faptul că hipotermia protejează creierul, deoarece micșorează necesarul de oxigen al celulelor și întrerupe procesele de moarte celulară, îmbunătățind astfel șansele de supraviețuire și recuperare.

Totuși, există limite ale acestei abordări: deși metodele de răcire a corpului au îmbunătățit șansele de recuperare ale multor pacienți după producerea stopului cardiac, se poate ajunge la un moment când vătămarea este prea avansată și este prea târziu pentru ca pacientul să-și mai poată reveni, spun specialiștii.

Mai mult, oamenii de știință au aflat că recuperarea deplină depinde de modul în care a fost tratat pacientul după ce inima a fost repornită și de felul în care a fost reîncălzit corpul după starea de hipotermie. Un flux brusc și puternic de sânge și un flux mare de oxigen pot să înrăutățească starea pacientului; în schimb, furnizarea de oxigen către creier în mod prudent, treptat, poate fi esențială pentru resuscitare.

Din păcate, puține spitale din lumea occidentală aplică hipotermia ca parte a protocolului medical de resuscitare. Într-o lume ideală, resuscitarea ar trebui realizată nu de oameni, ci de aparate automate, care ar aplica manevrele de compresie toracică atâta timp cât ar fi necesar și ar regla fluxul potrivit de oxigen și sânge spre creier.

Aceste noi descoperiri suscită și probleme de ordin etic, legate de obligația sau permisiunea ca medicii să încerce să readucă la viață pacienți a căror inimă a încetat să bată cu ore în urmă și care ar supraviețui, dar cu leziuni cerebrale grave, poate într-o stare de comă ireversibilă.

Dr. Mayer argumentează însă că informațiile noastre despre leziunile cerebrale și despre moarte sunt incomplete și nu este întotdeauna clar cât de avansată este vătămarea creierului și dacă este sau nu reversibilă. Ceea ce au învățat oamenii de știință, în ultimii ani, este că informațiile lor anterioare despre ireversibilitatea leziunilor cerebrale sunt cu totul eronate; prin urmare, e necesar să fie prudenți și să nu se grăbească să spună că nu mai e nicio speranță, înainte de a investiga amănunțit starea pacientului.

Sursa: Live Science

32 thoughts on “Moartea poate fi întoarsă din drum

  1. Parerea mea? Cand e de murit, murim. Indiferent ce ar mai nasoci stiinta. Per total, metodele de prelungire ale vietii sunt compensate de cele prin care ne pierdem viata. Prelungim viata, dar as prefera sa invatam din copilarie cum sa imbunatatim calitatea ei.

    1. E adevărat, dar vin să-ți amintesc un proverb, care spune: „Când te-ai născut, tu ai plâns și lumea s-a bucurat. Trăiește-ți viața în așa fel încât când vei muri, lumea să plângă și tu să te bucuri”. Și fiecare zi în plus contează pentru a-ți îndeplini planul, mai ales dacă ai rămas în urmă.

  2. Foarte interesant , desi , ca un Toma Necredinciosu’ ce sunt , zic ca regula nu se aplica pe absolut orice uman…Dar poate ca maine-poimaine , aflam ca putem deveni nemuritori , daca nu se poate deja!😀

    1. Eu zic că suntem nemuritori, dar într-un fel pe care nu-l putem înțelege. Dacă fizica spune că nimic nu se pierde, nici noi nu facem excepție. Și nici sufletele noastre.

      1. Este clar ca trupul e transportorul si eu cred in nemurirea sufletului….de fapt nu chiar nemurire , se cheama altfel , insa eu nu stiu sa explic…si nu vreau sa fiu considerata ridicola…Dar da , mai pe scurt zis , sufletul este nemuritor…Eu ma refeream la articolul tau si facusem referire la trup , la materie , la tangibil….😀
        Daca poti , vizioneaza un film nou : Age of Adaline…ai sa vezi ce face un fulger😀 Sau mai bine spus , energia …

      1. Eu zic asa: nu-mi pasa daca e ceva dupa moarte. Dar imi pasa sa traiesc aceasta viata la maximum, sa dau la maximum si sa iau la maximum. Pentru mine asta inseamna sa ma simt implinita. Si ca sa pot realiza asta, a trebuit sa ma re-definesc, sa ma re-descopar, sa capat incredere in mine. Astea nu am putut sa le fac fara sa ma vad ca o fiinta cu suflet nemuritor, pe o planeta ce imi ofera atatea frumuseti! Corpul e un vehicul in aceasta lume asa cum o percepem acum.

  3. Si eu am fost placut intrigat de aceste stiri care au aparut pe tema abordata de articolul tau chiar un mai multe articole in massmedia generala recenta. Plus si acum vreun an au venit niste stiri interesante, (desi off topic), legate de definitia mai clara a comei si a unor stari asa numitd vegetative. Cat despre impresiile
    mele personale filozofice, (ca nici macar pareri nu le pot zice daramite opinii de vreme ce eu nu o am nici cu filozofia asa ca materie scolara). Ele pot adresa 2 chestii
    1. Despre suflet mie personal imi
    place ideea de suflet continator de corp de om, nu invers de continut in corp de om, desi nu e ceva bazat pe nu stiu ce unde sau aure sau proiectii astrale, ci e bazat pt ca am citit ca lord
    Byron a asemanat intr-o poezie, (pe
    care desigur ca nici pe aia nu am citit-o, doar am auzit asa un zvon si am citit un vers din ea), sufletul de om cu o corabie…si atunci daca sufletul e o corabie, atunci corpul nostru sta protejat in el, nu invers ca am avea o
    corabie inauntrul corpului nostru…cat despre daca acel corp se duce in apa sau in aer atunci cand decedam in caz ca acea corabie pluteste pe apa sau pe cer, despre
    asta chiar ca habar nu am, insa chiar
    mi-as dori eu, ca persoana, dupa ce decedez, (desigur cat mai tarziu posibil cf punctul 2 ce va urma), daca e posibil (plus daca am indeajuns de
    multi bani pt a aranja asa ceva deoarece nu prea cred ca semenii mei contribuabili la bugetul vreunei tari ar fi entuziasmati sa cotizeze asa ca beneficiu public), ca acel corp sa fie cremat iar cenusa raspandita unde o fi voie (legal) deasupra oceanului Pacific, (pt ca eu am o afinitate mai mare cu acest ocean decat cu cel Atlantic, desi nu stiu exact de ce, doar stiu ca am)
    2. Tot ca persoana individuala care traieste in acest moment in UE, eu personal sunt impotriva oricaror initiative legislative care sa favorizeze implementarea indezirabil de grabita a oricaror activitati de suicid asistat si eutanasie, bazat pe efectiv ca nu cred ca are nimeni acel grad de competenta minim necesar, (chiar si cei mai super experti profesori de etica de nivel de premiul Nobel, indiferent de ce alte studii au la baza sau daca sunt atei sau agnostici sau credinciosi), pt a sustine in mod minim autentic satisfacator vreun argument teoretic in acest sens, nemaivorbind de competentele minim riguroase ale acelora care ar trebui sa se angajeze practic in activitatile respective, la orice nivel, incepand cu evaluarea minim riguros necesara…o fi pt ca sunt eu ff pretentios din fire insa daca e de tras o linie pe undeva eu declar ca nu sunt satisfacut de nivelul acestor competente, plus nici de calitatea si cantitatea serviciilor de tratament paleativ si sprijin care ele ar reprezenta o minima prioritate de indeplinit inainte sa sara cineva cu vreun argument despre suicidul asistat sau eutanasie.

    1. Nici eu nu sunt de acord cu suicidul asistat sau cu orice atentat la viața personală. Viața e un dar pe care dacă l-ai primit, trebuie să-l folosești până la capăt, că-i bun sau mai puțin bun. Uneori poate fi o povară grea, dar cei tari nu renunță niciodată.

  4. Tot ce se poate,stiinta ne ofera si lucruri greu de imaginat!Cand o persoana draga e in pericol cred ca esti in stare sa crezi orice numai sa ramana in viata! Un inceput de weekend placut iti doresc!

    1. Să credem ceea ce ne place și ne face bine psihic, iar ce va fi, va fi. Noi nu putem schimba nimic încă, doar amâna puțin, dacă avem șansa asta. Să-ți fie zilele binecuvântate, dragă prietenă!🙂

  5. Un subiect care i-a preocupat mereu pe oameni! Cât am vrea să înfrângem “bariera morţii”. Vorba basmului românesc: cu toţi am vrea “tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte!”
    Numai bine, dragă Petru!🙂

    1. Poate că am ajunge cu toții ca Ivan Turbincă și ne-am sătura de viață. Mai ales că unii n-au tăria s-o ducă nici pe asta până la capăt.
      Calde salutări prietenești, dragă Alex!🙂

  6. Moartea este pragul de trecere din lumea materială în lumea spirituală, așa după cum viața (respectiv nașterea) este pragul de trecere dintr-o lume (și credem că e lumea spirituală) în lumea materială. Cred că toate viețile și cea materială și cea spirituală (și poate cine știe de câte feluri or mai fi) sunt fețele unei existențe continue, un fir continuu de actualizari. De fapt, nu murim în fiecare clipă pentru a deveni alți oameni ? Mai suntem persoanele de acum 10, 15 sau 30 de ani ? ”Miracolul morții nu constă în ceea ce sfârșește ea, ci în ceea ce începe” (Mircea Eliade) Și cred că este important ceea ce a spus Zaraza, să învățăm din copilărie cum să ne îmbunătățim viața, calitatea ei fiind importantă.
    Un sfârsit de săptămână cât mai plăcut !

    1. Așa gândesc și eu, cu excepția nașterii. Cred în reîncarnare, dar și în crearea de suflete noi, pure, care se maturizează în timpul vieții și încearcă să se împlinească. Iar reîncarnarea se produce în cazul eșecului și se repetă până la reușită. Așa cum a arătat Liviu Rebreanu în „Adam și Eva”.
      Un weekend superb îți doresc, la rândul meu!

      1. Eu nu cred ca sufletele reincarnate prima data ar fi cele mai “pure”. Ele au dezavantajul de a nu avea niciun semn al vietii de pe pamant, astfel ca ajungand intr-o lume noua, aluneca in diferite tentatii. Dupa cum am judecat eu niste aspecte, un suflet ajuns pe pamant simte cel mai acut ca este singur. El vine dintr-o lume unde nu exista aceasta senzatie, caci acolo ne simtim “plini”, nu stim ce e “lipsa” a ceva. Asa ca in prima perioada sufletul incearca sa se umple cu ceva si ajunge fie sa isi doreasca prea mult un suflet alaturi, mergand pana la a forta pe cineva sa ii stea alaturi, fie umple golul cu valori materiale, fara de care se simte pustiu.
        Asta facem noi pe pamant, aducem latura spirituala in aceasta existenta materiala, le imbinam. Nu e ceva ce trebuie neaparat, dar se vede treaba ca e necesar sa avem un scop pe pamant, altfel nu vedem rostul existentei.

  7. Am vazut un documentar despre hipotermia aplicata ca metoda pentru operatiile pe inima, pentru protejarea creierului. Este metoda ruseasca, in occident se aplica alta metoda, se conecteaza sistemul sangvin la aparatul ce inlocuieste inima pe timpul operatiei. Metoda hipotermiei are dezavantajul timpului limitat, insa se pare ca metoda bypass-ului produce alte efecte secundare pe creier.

    1. Eu am văzut recent – și cred că mulți dintre noi au luat cunoștință de această propunere – cum un doctor vrea să facă, încă o dată, un transplant de cap. E un pas mare pentru amânarea morții, atunci când te duce mintea mai mult decât corpul.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s