Planeta Paradis: O altfel de luptă

Pentru a-i împiedica, pe cât posibil, pe halani să-l urmeze, a fost nevoie să ascundă ambarcațiunea Zakalei și să șteargă urmele din preajmă. Vremea se anunța schimbătoare și cerul se aglomera cu nori. Dar nimic nu l-ar fi oprit pe Relu să se afunde în pădurea deasă, căutând orice semn de trecere recentă a unei ființe umane. Și avea să constate că nu era atât de greu, iar cunoștințele deprinse de la halani îi erau acum de mare folos. Ici și colo se vedeau urme de pași pe sol, vegetație tăiată ori ruptă, prin care Zakala și-a croit cale cu sabia sau corpul. Pentru ea era mai greu, fiind deschizătoare de drum, în timp ce pământeanul pierdea timp doar pentru a găsi indicii.

Curând a început să se audă răpăitul ploii, iar după o perioadă ea s-a făcut simțită. Relu o percepea rece în contact cu corpu-i încălzit de efort, iar frunzele mari și umede îl înfiorau la fiecare atingere. Uneori se oprea ascultând atent fiecare sunet și căutând să-și dea seama ce îl produce și de unde vine. Apoi pornea din nou, îmboldit și de răcoarea umedă ce-l cuprindea tot mai tare. Era obosit, însetat și flămând, dar nu-și permitea nici măcar să soarbă câteva picături de ploaie. Își spunea mereu în gând că dacă Zakala poate să reziste, nici el nu trebuie să rămână mai prejos.

De data asta, ploaia era mai de durată, parcă tocmai să îi stimuleze efortul, iar timpul își pierduse valoarea. O potecuță timidă se așternea în fața lui Relu, făcută probabil de animalele pădurii în drumul lor obișnuit, poate în căutare de ascunziș sau apă. Terenul începea să urce ușor și vegetația se rărea parcă tot mai mult, ușurând accesul. A urmat apoi un deal, în vârful căruia se putea vedea o stâncă acoperită de mușchi. Era o țintă care merita atenția pământeanului și un adăpost pentru câteva clipe de odihnă. Mai ales că, după ce s-a apropiat suficient, a putut zări o intrare înspre interiorul unei caverne.

Cu toate acestea Relu trebuia să fie atent, mai ales că și urmele Zakalei duceau într-acolo. Putea fi întâmpinat nu tocmai cordial, drept pentru care își pregăti sabia și înaintă precaut. Interiorul arăta ca o peșteră și se auzea susurul apei ce se scurgea într-un mic lac. I-a trebuit ceva vreme până i s-au obișnuit ochii cu întuneriul, după care a continuat inspecția pas cu pas. Curând a auzit niște mișcări neobișnuite, iar apoi a văzut de unde veneau. Într-un colț ședea rezemată, cu spatele de peretele stâncii, Zakala.

Mâna dreaptă îi era înțepenită pe sabie și avea convulsii de anvergură, în timp ce corpul plin de răni și de noroi îi tremura cuprins de friguri. Hainele îi erau sfâșiate, iar un pansament improvizat din ele dădea să cadă de pe brațul stâng. Bărbatul se apropie prudent și cu sabia întinsă spre fugară, atingând-o cu lama umedă și ascuțită. Nicio tresărire din partea ei, iar ochii, deși semideschiși, părea că nu văd nimic. Era evident că își pierduse cunoștința din cauza febrei și corpul ei ducea o bătălie cu boala. Atunci intră Relu în alertă și evaluă rapid măsurile care se impuneau.

Mai întâi aduse niște apă din lac și îi spălă trupul și rănile. Poate avea noroc și nu se vor infecta, deși cea de la mână arăta destul de urât. Apoi o înveli în hainele lui, ceva mai uscate de la temperatura trupului, și făcu un foc zdravăn în apropiere. În tot acest timp, Zakala delira, iar cele câteva cuvinte inteligibile îi erau adresate lui, și nu erau deloc prietenoase. Noroc că între timp ploaia încetase și Relu putu mai ușor să caute niște plante pentru ceai. Nu a găsit chiar ce intenționa, dar nici n-a venit cu mâna goală, ci cu câteva frunze folosite de halani pentru răni și răceală. Bine că plosca îi era din metal și putu astfel să fiarbă apa, laolaltă cu ierburile. O parte din ceai îl folosi pentru curățarea mai bună a rănilor și la pansarea mâinii, iar cealaltă se căzni să-l administreze pe cale internă Zakalei. Măcar era cald și îi potolea setea. Către seară, bolnava căzu într-un somn adânc, dar nici îngrijitorul ei nu mai rezistă mult timp.

A doua zi dimineață, lucrurile stăteau la fel, deși febra Reginei parcă nu mai era atât de mare. Relu se trezise periodic pentru a întreține focul și a fi atent la animalele care veneau să se adape. O căprioară pitică și neatentă, ivită spre ziua, căzu sub săgeata bărbatului, căci foamea era prea mare după atâta vreme și efort. Ieși o friptură delicioasă, din care ar fi fost bucuros să împartă cu Zakala, însă doar câteva picături de ceai reuși să i le strecoare printre buze. Chipul ei palid mai tresărea uneori, dar delirul trecuse și părea că doarme adânc ori era într-o comă ușoară. Bărbatul examină încă o dată rana și reîmprospătă pansamentul umezit în ceai. Nu prea mai avea material pentru alte fâșii, fiind aproape dezbrăcat. De aceea, crezu că era bine să se încălzeacă unul de la altul, luând-o pe Zakala în brațe și ascultându-i respirația. Era chiar plăcut și liniștitor.

Advertisements

29 thoughts on “Planeta Paradis: O altfel de luptă

  1. Si ce mai lupta!! 😀 Iata-i acum strans imbratisati! Mai, mai, ce lucruri ciudate se intampla… sa fie de vina divinitatea zeitei?… 😀 Oricum, surprinzator episod! 🙂

  2. Petru, să știi că și mie îmi place Relu ăsta grijuliu. Da-n secret, așa că te rog eu frumos de tot să nu-i sufli o vorbuliță despre ce ți-am spus! 😉

  3. Auzi Petru, tu ești Relu? 😀 😛
    Câteodată când te citesc…cad așa într-o visare… dar mă trezesc repede și încă nu-mi dau seama di ce… 🙂

  4. Episod surprinzător. Relu, un adevărat bărbat, uman, sensibil și înțelept. Oare va învăța Zakala ceva din tot ce i s-a întâmplat, căci bănuiesc că iscusința lui Relu o va însănătoși. O seară plăcută !

    1. Nimic nu e imposibil și totul depinde de percepția Reginei. Oricât de greu ar fi, un om inteligent poate să-și schimbe caracterul, în funcție de împrejurările și oamenii pe care-i cunoaște.
      Soarele să-ți lumineze ziua!

    1. Dragostea e un element indispensabil în orice povestire, precum în viața de toate zilele. Altfel, totul ar fi sec în jurul nostru. Să fii iubită și mereu iubitoare, draga mea prietenă! 🙂

  5. ” O lupta-i viata, deci te lupta ” 🙂
    Iar de-ar fi sa te parafrazez
    Arunc in eter cu ura
    Cele ce mai jos postez :
    ” Pentru a-i împiedica, pe cât posibil, pe ”
    PESEDISTI sa GUVERNEZE,
    ” a fost nevoie”
    ca IOHANNIS
    ” să ascundă ”
    SURSA BANILOR proveniti din salariul de bugetar cu care si-a cumparat cele 6 ( sase ) CASE
    ” și să șteargă urmele din preajmă ………………………….”.
    “………….. Vremea se anunța schimbătoare și cerul se aglomera ”
    cu basistii si pedelistii care au inceput sa misune in jurul neamtului inca de pe vremea cand era primarul Sibiului cu scop marsav de a ajunge ( ei, basistii ) 😦
    ” CU ORICE PRET LA PUTERE ” 🙂
    http://aliosapopocici.wordpress.com/2010/05/27/
    pentru a SCAPA de PUSCARIE si a FURA ce inca nu furasera in perioada cand taiau SALARIILE cu 25 %, MAREAU TVA de la 19% la 24% 😦 , REDUCEAU alocatiile pentru INGRIJIREA COPIILOR si a HANDICAPATILOR locomotorii ……………………
    ” Dar nimic nu l-ar fi oprit pe ”
    Klaus Werner Iohannis ” 😦 😦 😦
    ” să se afunde în ”
    MOCIRLA pedelisto-penelisto-basista
    ” căutând orice semn de trecere recentă ” 😦 😦 😦
    a GUVERNARII pesediste in OGRADA lui pedelisto-penelista !!! 😦 😦 😦
    – ” …Vreau un guvern liberal, vreau un guvern al meu ” 😦 😦 😦
    desi conform CONSTITUTIEI, presedintele ROMANIEI trebuie sa fie MEDIATOR intre puterile statului
    NU sluga unui partid anume ( in cazul de fata, PDL&PNL ) 😦
    Iar ca IPOCRIZIA si DEMAGOGIA lui Iohannis sa aiba acoperire 100% ,
    dupa ce a NUMIT la SRI omul sau ,
    acum vrea la SIE, pe omul lui basescutraian,
    pe ” unguent alterat ”
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/04/27/
    pe individul care a VADUVIT ROMANIA de Mostenirea GOJDU
    pe care a CEDAT-o ungurilor desi TESTAMENTUL marelui patriot roman, GOJDU,
    graia altfel …………………………
    Ma opresc aici cu parafrazatul
    si vreau neaparat sa-ti reamintesc
    ca nu am spus cele de mai sus ca arogantul
    pentru tine ce te pretuiesc
    ci pentru cei care din varii motive
    in ape tulburi voit pescuiesc
    si cauta tot felul de apelative
    pentru cel de sange nemtesc !!! 😦 😦 😦
    ” Afara ploua ” ha-ha-ha 🙂 🙂 🙂
    Aliosa.

    1. Ți-am înțeles și îți respect punctul de vedere în ale politicii, chiar dacă Relu și Zakala habar n-au cine-i Băsescu, Iohannis sau Ponta. 🙂
      Dar îți mulțumesc pentru comentariu și vizită, urându-ți zile frumoase și lipsite de stresul politicii noastre, pe care, oricum, n-o mai înțelege nimeni. Măcar Justiția să-și facă datoria!
      Astăzi dimineață m-a plouat până la piele, dat tot a fost bine! 🙂

      1. Pe la mine, n-a plouat
        Iara oamenii-au serbat
        In Parcul orasului plin cu tei
        Plin de oameni mititei ! 🙂
        Cu dansuri si muzica populara
        De dimineata pana-n seara
        Ziua IEI !!! 🙂 🙂 🙂

  6. Eu am sărbătorit Ziua Iei acasă, văzându-i pe alții, prin intermediul micului ecran, cum se cinstesc cu mici și bere. Bere și pălincă am avut, iar micii i-am înlocuit cu o friptură la tigaie. 🙂

  7. Omenos, tare grijuliu si milos Relu al nostru, cu dusmanca de clasa. Se vede ca e pamantean de-al nostru. 😉 Presimt un inceput de…love story. Da, da. Din ce in ce mai palpitant si incitat al naibii!!! 🙂 Un week-end plin de iubire si veselie!

    1. Presimțirea ta e justificată, de ce să mai ascund. Dar până la o iubire reciprocă mai sunt mulți pași de parcurs, iar greutatea cade mai mult pe umerii pământeanului nostru. 🙂
      Să-ți fie ziua paradisiacă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s