Războiul nu mai putea fi evitat, așa cum speraseră cei mai mulți dintre halani și pământeni. În două-trei zile, ronii vor invada plaja și apoi podișul, după ce vor mătura pământul cu tunurile lor mari. Apoi se vor duce mai departe, incendiind totul până la fuiul din vârful muntelui și măcelărind tot ce le va sta împotrivă. Dar oricât de mică șansă de contracarare aveau, trebuiau să o fructifice cu orice sacrificii. Marele Șef era pus în situația de a lua cele mai grele decizii și toată lumea aștepta să primească ordine.
Florica insistă să o pună pe picioare pe Zakala, în timp ce halanii tocmai de asta se temeau. Ei ar fi vrut să elimine odată definitiv acest pericol din interior, că oricum nu le mai era de folos, iar morții cereau răzbunare. Nu le stătea în caracter să pedepsească prin moarte, dar acum era un caz cu totul ieșit din comun, iar Bobo tare s-ar fi bucurat să-i plătească pentru moartea Lacăi. Noroc că Relu avea o mare autoritate și i-a mai temperat pornirile prin investirea în funcția de șef al echipei ce o va păzi pe Regină, alături de Gavrilă, Carmen și alți 8 vânători înarmați cu puști artizanale și arbalete. Camera lui Relu urma să fie locul de detenție pentru prizonieră, iar el o va vizita cât mai des cu putință.
Deocamdată, Marele Șef și Bogdănel au poposit în mijlocul poporului, pentru a-l coordona. Numeroasele catapulte fabricate în aceste zile trebuiau coborâte de pe munte și nu era un lucru ușor. Noroc că ele au fost făcute dincolo de podețul peste canion, iar cele mai mari se puteau transporta în bucăți. Odată ajunși la apă, le-au urcat pe niște plute improvizate pe loc, restul drumului fiind simplu până în deltă. O altă echipă importantă era formată din vânătorii cu experiență, ce cunoșteau bine toate secretele pădurii și ale celor mai ascunse locuri. Ei aveau misiunea să adune șerpi veninoși, albine și viespi cu înțepături periculoase, precum și mușuroaie de furnici otrăvitoare. Toată natura era pusă în slujba apărării și alungării unui dușman numeros și necruțător.
De asemenea, femeile, copiii și bătrânii care se mai puteau mișca, erau cuprinși în mobilizarea generală, aducându-și aportul la pregătirile pentru marea bătălie. Era nevoie de mii de săgeți, de suliți mari și mici, de otravă cât mai multă și de grenade artizanale. Unii s-au accidentat grav și chiar fatal lucrând la așa ceva, dar ceilalți continuau fără să se plângă. Cei mai mulți erau săpătorii, aproape două sute. O parte dintre ei au fost trimiși să sape capcane în calea inamicului, iar ceilalți au rămas să umple saci cu nisip sau să facă tranșee pe platou.
Și catapultele au fost împărțite în două. Cele puternice, care puteau arunca departe, erau potrivite pentru grosul trupei, masat în apropierea casei. Iar cele mai mici au fost camuflate în apropierea pădurii pârjolite. Nimic nu era lăsat la voia întâmplării și fiecare știa acum cu precizie ce avea de făcut. Ideea că vor muri pentru libertate, făcând astfel cinste neamului lor, le dădea un curaj și o mândrie cum nu mai simțiseră până atunci. Iar cinstea de a primi sarcini importante de la Marele Șef, o ființă superioară venită să-i ajute, era un sentiment aparte, ce-i fascina și atenua oboseala acumulată după zeci de ore de muncă.
Zakala își revenise și ceru să-l vadă din nou pe Relu. Trecea din nou prin aceeași fază: de furie, mirare și neputința de a-și folosi corpul la capacitatea lui obișnuită.
– Iar m-ai răpit, sălbaticule?, au fost cuvintele cu care l-a întâmpinat pe pământean. Unde sunt acum și cine e femeia asta?
Se referea la Florica, ce se purta foarte bine cu ea și îi zâmbea mereu.
– Ești în casa mea, dar ești încă bolnavă și slăbită. Femeia e o prietenă bună, care provine și ea de pe planeta aceea îndepărtată.
– Iar povestea aia cu planeta ta! Dar mai încetează cu fanteziile astea de divinitate! Ți-am explicat că numai eu vin din ceruri și nimeni altcineva nu-mi poate fi egal. Spune-mi, ce se întâmplă afară?
– După cum știi, războinicii tăi au ars pădurea și au drumul liber până la noi.
– Foarte bine! Acum nu mai aveți scăpare. Nu trebuie decât să aștept venirea țamorului, care-mi va prezenta prizonierii.
– Nu vei avea parte de această bucurie, Zakala! Suntem hotărâți să ne dăm viața cu toții, până la ultimul copil. Iar victoria voastră va fi amară, cu pierderi grele și fără mari beneficii.
– Așa zic toți, până ajung în lanțuri și spumegă de ciudă. Aș putea să-ți demonstrez cât de slabi sânteți, dacă aș vrea să ies de aici. Dar m-am săturat să mă bat singură cu tine, cu voi, ființe mărunte. Aștept să vă văd îngenuncheați și atunci mă voi ridica din nou, precum soarele.
Un zâmbet răutăcios se făcu vizibil pe chipul Reginei, dar era totuși un zâmbet, deci ceva rar și frumos ca o floare periculos de atractivă.
Nu stiu ce as ai in maneca, dar o sa-l aflam la momentul potrivit! Greu se mai moaie regina asta… Nu ca m-as mira, dar ai nevoie de mai multe episoade ca sa isi capete… “umanitatea”. Re-capete? 😯
Mai caut câțiva ași, că e nevoie de mulți pentru a face față unei astfel de confruntări. Nici firea unui om nu se poate schimba ușor. 🙂
Eu sunt din ce in ce mai captivat de ideea dificultatii de cominicare intre Relu, care e totusi pamantean, cu Zakala, care e clar extra-terestra, si poate fi astfel si perceputa si interpretata mai usor si la figurat, ca o entitate abstracta, gen Arta, de exemplu. Si cum ideea artistului in conflict cu Arta mi se pare chiar clasic romantica, am avut recent o surpriza placuta, (desigur surfand pe un val total subiectiv al unei perspective personale), cand am citit un capitol dintr-o alta poveste SF scrisa de altcineva, (desigur in cu totul alt stil plus cu o poveste cu un fir total diferit de actiune, cu alta scenografie, desi din pacate numai cu personaje fantasy, nici un om asa mai comun printre ele, pe care sa il poti recunoaste si de care sa te poti agata,
in caz ca esti mai nevricos asa ca
mine, chiar fata de literatura), in care acel capitol mi s-a parut ca ar aduce oarecum cu o posibila perspectiva a Zakalei asupra lumii din jurul ei, (desi
nu identica, plus totul la nivel ff speculativ din partea mea pt ca tu scrii totusi cu respect fata de Zakala asa ca fara sa vreau am inceput sa ma atasez si eu de ea, sa incerc sa caut si un punct al ei de vedere, chiar daca stiu ca nu e pamanteana, mai ales ca astept cu nerabdare dialoguri dintre Relu si ea, si deja imi vin intrebari in minte, oare Zakala ce ar zice despre asta, desi desigur tu aduci mereu surprize si rasturnari de situatie, si nu ma astept ca eu sa ghicesc corect de dinainte, nici nu vreau de fapt ca altfel s-ar strica tot suspansul !). Dar doar din curiozitate am vrut sa te indemn sa citesti acest capitol, http://www.psi-words.com/2015/07/07/sturmkaiserin si sa zici daca ti s-ar pare (sau nu) posibil ca un soi de perspectiva momentana vaga venita exclusiv din partea Zakalei, (de care oricum tu esti mult mai apropiat decat mine si o descoperi si o cunosti pe masura ce o creezi si o prezinti). Si nu mi-e de loc teama ca ai putea fi influentat de acel capitol in viziunea ta proprie despre Zakala pt ca stiu
sigur ca Zakala ta e altfel, si orice
perspectiva din partea ei propusa de
altii nu ar fi niciodata cea a ei
proprie,numai tu ai putea sa te
apropii mai mult de ea, pt ca este un
personaj autentic original.
Dar doar dintr-un impuls personal
asa chiar naiv plud total
neinformat, am devenit curios daca ai
accepta ca sa fie posibil ca Zakala,
cand priveste ea in jurul ei, cand
interactioneaza cu alti extraterestri
sau cu oameni, sa aiba uneori o
perspectiva interioara posibil vag
descriptibil similara cu cea care apare
descrisa, tot din exterior desigur, de
autorul psi-words in capitolul de mai
sus.
Desigur ca vorbesc asa total pseudo-
“literar comparativ” plus total amator
plus total realmente ignorant mai rau
decat un elev care inca se pregateste
de Bac, plus total la figurat, plus cu
convingerea ferma ca atat Zakala cat
si Sturmkaiserin sunt entitati total
diferite, care apartin unor povesti
total diferite, unor universuri total
diferite, fiecare original in felul lui, nici
nu se poate pune problema de vreo
asemanare ff clara sau ff concreta intre perspectivele lor interioare,
(despre care eu la randul meu am o
parere ff speculativa si fantezista).
Dar tot desigur nu e o tema obligatorie.
Dar e o fantezie asa de-a mea (sprijinita si de genurile de fuziune culturala mai la moda acuma probabil), de a-mi imagina, uite cam asa cred eu ca ar putea uneori gandi Zakala cand e ea
Am citit fragmentul de povestire și-ți mulțumesc pentru trimitere. E foarte bine scris, dar are un alt stil, cu accente mai mari pe trăirile sufletești și mai puțin pe acțiuni concrete și normale pentru oamenii obișnuiți, pe orice planetă s-ar afla. Cred că și personajul feminin diferă de Zakala, prima gândind mai umanist, în timp ce eroina mea – cel puțin deocamdată – e egoistă, egocentristă și nemiloasă cu cei din jurul ei. Eu o admir pentru frumusețea și puterea ei, dar mai ales pentru ceea ce va ajunge.
Da ! Ai dreptate ! Si nu stiam eu de ce mie mi-era Zakala chiar mai simpatica decat Sturmkaiserin…dar tu ai explicat mai bine…ca si eu simt cum se adapteaza, invata, se schimba, se imbunatateste pe zi ce trece, si asta mie mi se pare ceva ff palpitant, dinamic, plus de obicei rar la adulti, insa poate mai des la copii, si cred ca si de aia chiar daca stiu ca Zakala e extraterestra, prin aceasta capacitate de evolutie imi trezeste pe undeva o dorinta asa protectoare, ca de fapt in real life eu nu am ce sa protejez, un copil adevarat mi s-ar parea mult mai complicat de aparat oricum, (desi pot sa zic chiar ca mie copiii mi se par uneori cam extraterestri, atat pt ca desigur nu am nici o experienta de a interactiona cu copii, nici macar frati/surori mai mici nu am, dar si asa pt ca mi se par complicati, mult mai complicati decat adultii, plus ca intru si in panica daca vad un copil pe undeva, incep sa ma uit disperat in jur sa apara un adult sa preia el raspunderea, plus incep asa sa ma uit urat la soferii si biciclistii care circula prea repede prin jur, stau gata gata sa ma arunc sa prind copilul de picior in caz ca ar incepe sa alerge in moduri neasteptate catre trafic, e un stress imens pt mine sa vad un copil in mediu urban care sa nu fie clar ancorat de un carut sau de mainile a minim un parinte…plus in Danemarca ii mai si pune pe biciclete de mici si ii baga in trafic, chiar daca au casca si sunt pe pista speciala de biciclisti, adesea inchid ochii ca nu mai rezist de groaza daca mai vad inca unul de 6 ani pedaland asa vesel cu ghiozdanul in spate si pe langa el masinile vaj, vaj, plus mama lui naiba stie pe unde si ea tot pe bicicleta…zau…cred ca tatii sunt chiar mai vigilenti decat mamele daneze…)
Regina trebuie sa fie autoritara dar nu cred ca e atat de rautaciosa sa distruga totul sa vedem, abia astept continuarea! O seara minunata iti doresc!
Doar cu timpul vom putea afla cine este cu adevărat Regina cea crudă, dar fantastic de frumoasă. Păcat că nu am o poză cu ea! 😉
O zi de joi răcoroasă ca pe la noi, dragă Gabi! 🙂
Salut, Petru !
” REGINA ” ta, se tine tare
Si nu vrea sa cedeze
Desi unii cu-nversunare
Vor musai sa o ingenuncheze ! 🙂
La mine-i cald de te topesti
Iar VANTU’ nu adie
Acum nu-i bine sa muncesti
Asa ca, vino pe la mine
Despre FOTBAL sa citesti
Si sa comentezi de iti convine ! 🙂
Cu prietenie,
Sandu.
Lasă, lasă, lasă, lasă,
C-o să fie ploaia deasă,
Și-o s-ajungă pe la tine,
Să te răcorească bine.
.
Salutări de sub aversă, Sandule! 🙂
Ploaia inca n-a sosit
Si-afara-i cald tare
Eu deja m-am” racorit ”
Cu-o-nghetata mare ! 🙂
Seara faina, Petru ! 🙂
Ia și un pepene roșu de Dăbuleni, să te hidratezi cu un miez dulce ca mierea! 😉
De cand pe piata au aparut PEPENII de DABULENI, zilnic la desert am mancat 3-4 felii ! 🙂
Pe acolo au apărut mai repede. Eu doar sâmbătă am gustat pentru prima dată în acest an, la doi lei/kg. 😉
Ronii adica un fel de lei romanesti? 😀 Halatanii is tot din Romania? 😀 Florica cine-i? Zakala, Bobo, Relu, Laca…ok…I’m lost – in Paradise 🙂
Sunt prea multe capitole pentru a le citi într-un timp scurt. Dar îți promit că, dacă voi ajunge să tipăresc cartea, îți voi trimite un exemplar cu dedicație. 🙂
awww 😀 there’s a book on it’s way deci? ce frumos ❤ Spor atunci! Stii estimativ cam pe cand?
Anul viitor, prin primăvară…