Planeta Paradis: Răzbunarea lui Bobo

Zakala era dispusă să pună în practică sfaturile lui Relu chiar de a doua zi dimineață, când a apărut în fața halanilor într-un costum complet albastru. Discuția dintre Marele Șef, Ucu și ceilalți trei comandanți s-au încheiat printr-o invitație făcută Reginei de a vizita fuiul, de data aceasta în calitate de oaspete onorific și viitor partener și aliat. Iar pentru a le arăta câtă încredere are în neamul omuleților, Zakala a renunțat și la cea mai mică gardă de corp, lăsându-i pe roni să se pună la curent cu tehnica de luptă și armele cu care li s-au opus halanii. Bogdănel era cel care răspundea de această fază a instruirii.

Drumul a fost liniștit și, la întrebările Reginei, veneau de îndată răspunsuri complete din partea lui Relu și Ucu, vâslașii din acea canoe. Când și când, privirile pământeanului se întâlneau pentru câteva clipe cu ale Zakalei și chipurile li se destindeau printr-un surâs sau se înroșeau vinovate de unele gânduri ce nu se doreau rostite.

Halanii și-au întâmpinat dușmanul cu sentimente vădit ostile, neuitând că o bună parte din cei mai buni vânători au murit de mâna celei care-i vizita acum sau de ale oamenilor ei. Doar apelul comandanților la calm și înțelegere a situației îi făcea să nu se revolte și să urmărească tăcuți suita ce o însoțea pe măreața vizitatoare. Primul popas l-au făcut la lăcașul de cult, unde au fost întâmpinți de preotul halanilor. Zakala a fost impresionată de cornul șarpelui Zalu, precum și de povestea care însoțea acest trofeu, redată cu modestie de Relu.

A urmat partea pe care Regina ronilor o aștepta de mult: vizita în visteria halanilor, loc în care nici Relu nu mai intrase până acum. Era o încăpere mare și bine zăvorâtă mereu, dar odată intrat înăuntru ți se tăia respirația. Statui mari și mici, obiecte casnice, cupe și pahare, tăvi și rame, arme felurite, toate din aur galben sau alb, dar și din argint, rubine, perle, pietre prețioase sau alte bijuterii strălucitoare la vederea cărora Zakala a rămas fără grai.

În lumina destul de slabă care se strecura prin cele două ferestre mici, fiecare exponat genera o lucire aparte, ce se reflecta în ochii celor prezenți, dar mai cu seamă în ale femeii avide de astfel de frumuseți. Mâinile i se plimbau pe suprafețele fine, mângâindu-le cu delicatețe ca pe un odor neprețuit. Ucu și ceilalți comandanți îi urmăreau cu atenție fiecare reacție, schimbând apoi priviri pline de înțeles între ei. A urmat o întrebare ce dospea în mintea lor:

– De câtă astfel de strălucire are nevoie Regina pentru a ne fi prieten?

Zakala se întoarse spre interlocutori și-i privi pe fiecare, terminând cu chipul expresiv al lui Relu. Era momentul în care trebuia să țină cont de sfatul primit la cina de aseară.

– Prietenia nu se cumpără cu bogății, ci se obține cu fapte, iar voi mi-ați câștigat-o deja. Recunosc că îmi place să fiu înconjurată de sclipirile divine, eu însămi fiind o divinitate, dar nu le voi lua cu forța de la aliații mei. Eu vă ofer protecția mea, iar voi mă veți răsplăti cum credeți de cuviință.

Lumina era tot mai săracă și nu mai avea rost să zăbovească în depozit, în plus nici nu mâncaseră ceva consistent de dimineață bună. Femeile halane pregătiseră bucate pe masa din centru, în timp ce mulțimea continua să urmărească deoparte evoluția discuțiilor, atenți la fiecare detaliu și gest al controversatului oaspete. Soarele era către asfințit și grupul de elită se așeza la locurile stabilite, când s-a auzit bubuitura. O tresărire mută și o uimire comună arăta că s-a întâmplat ceva neprevăzut, exact în momentul când se așteptau la liniște și judecată. Prima imagine care a atras atenția a fost a lui Bobo, ivit în fața tuturor. A urmat imediat gestul prin care și-a aruncat arma fumegândă și a scos cuțitul din teacă, strigând:

– Moarte pentru moarte!

Apoi, fără ca nimeni să poată interveni, s-a spintecat adânc în burtă, răsucindu-și arma ca într-o ultimă convulsie. Doar după ce a căzut la pământ fără viață, lumea a căutat răspunsuri la această grozăvie, privind în jur și căutând semne. Relu a avut o sumbră presimțire și, instinctiv, a privit spre regina în albastru, aflată chiar lângă el. Privirea ei exprima mirare și surpriză, în timp ce chipul îi devenea palid, iar rochia tot mai roșie. A prins-o în brațe înainte să-și piardă puterile, privind-o în ochii ale căror pleoape se zbăteau. Buzele i se mișcau mai mult în surdină, doar unele șoapte se puteau desprinde pentru cei din apropiere:

– Ce se întâmplă cu mine?… Simt că mă sfârșesc… Am crezut că sunt nemuritoare…, se auzi pe lângă un surâs amar.

– Pentru mine ești nemuritoare, draga mea Zakala, îi răspunse, tot în șoaptă, Relu.

– … Reluuu… și eu… te iubesc… sărută-mă… așa ca… pe planeta ta… Nu vreau să mor nesărutată…

Bărbatul se aplecă și își lipi buzele peste lacrima ce-i căzuse pe gura tremurândă a femeii. O sărută lung și însetat, vrând parcă să recupereze toate sărutările pierdute, din trecut și din viitor. Tocmai când ultimele raze de lumină se ascunseră după orizont, privirea Zakalei se pierdu după pleoapele-i plumbuite.

26 thoughts on “Planeta Paradis: Răzbunarea lui Bobo

  1. Urmarind povestirea,eram sigura ca Zakala(frumos nume,de unde)?va fi nemuritoare,dar… nimic nu e vesnic… frumoasa poveste,citind-o mai ca-mi vine sa arunc din biblioteca niste,,carti”sf…

    1. Poate că totuși e nemuritoare. Depinde de cititori, iar pe această cale vreau să fac un mic sondaj. Dacă majoritatea vor decide că Zakala (numele l-am inventat eu și sper să fie original) merită să trăiască și să-i fie iubită lui Relu, se va găsi o posibilitate prin care va rămâne în viață. Dacă nu, va trebui să găsesc o altă eroină. Aștept cu interes voturile voastre până la începutul săptămânii viitoare. Așadar: Zakala, DA sau NU?

  2. Of, bietul Relu, rând pe rând pierde fiecare ființă iubită… asta dacă nu va avea loc o răsturnare de situație. Aștept cu mult interes continuarea!🙂

  3. Sa fac ca Bobo? Sa o ucid si sa ma sinucid?😆 Vreau sa o las in viata.🙂 Poate ca e nemuritoare… inca nu stim. Si nici halanii nu stiu si vor incerca sa o salveze. Pacat de Bobo. El nu e nemuritor, nu? Sau?…😛

  4. Poate fac halanii o magie si invie regina….
    Auzi?N-ar fi fost mai fain sa scri asa :”Barbatii halani pregatisera bucate pe masa din centru , in timp ce femeile halane ascuteau cutitele”? Intreb si io…ca totusi aia-s extraterestrii , nu au obiceiuri pamantene…😀

  5. Daca “Bobo” s-a sinucis
    ” Zakala ” trebuie sa traiasca
    iar tu Petru sa te apuci de scris
    cu spor in Tara Romaneasca !!! 🙂 🙂 🙂
    O dupa amiaza racoroasa !🙂
    Aliosa.

    1. Faine și mobilizatoare sunt versurile tale, ca de obicei. Aștept răcoarea pe care ne-o tot urăm, pentru a aborda și subiecte fierbinți, altfel dăunează grav sănătății!😉
      O zi pe placul sufletulului tău, Sandule!🙂

  6. Mă bucur că și tu ai ales viața pentru cea care i-a furat inima lui Relu. Poate că vor fi un cuplu potrivit. Să-ți fie ziua de joi mai răcoroasă decât e pe la noi, draga mea prietenă!🙂

  7. firul epic va fi mai greu de sucit fara Zakala dar nu imposibil, e, aici as vrea sa vad maestria ta, de dragul artei eu as ingropa-o cu pompa pe Zakala dar fiindca numele a facut cariera l-as perpetua cumva, numai ca ma aflu intr-o minoritate, ce ti-e si cu viata asta…. :-))

  8. Ar fi interesantă și continuarea fără Zakala, mai ales că povestirea ar dura mai mult, iar conflictul dintre roni și halani ar fi inevitabil. Dar voturile sunt favorabile Reginei și unui final apropiat.🙂

  9. Votez pt. “reinsufletirea” zeitei Zakala. Dar, poate, cine stie cum (tu vei afla primul si apoi noi vom citi…) vei trage din condei sa mai introduci o figura feminina…eventual o vrajitoare cu ganduri bune…sau vraci feminin…asa, pt. diversificare si rasturnari de situatii. 😉 care sa o readuca la viata pe zeita. Dar, oricum, Zakala merita sa traiasca si sa-si impartaseasca intr-un final mult asteptat de toti, iubirea cu pamanteanul nostru Relu…dupa ce mai trec impreuna (sau nu!) prin alte schimbari si situatii fantastice…Ce zici, draga prietene? O saptamana “coplesita” numai cu reusite si veselie!🙂

    1. De o minune sau o „vrăjitorie” chiar că e nevoie acum, dar nu trebuie să ne mire, fiindcă ele se întâmplă mereu în jurul nostru, numai că nu le sesizăm întotdeauna. Noi personaje nu mai am când să introduc acum, la finalul povestirii, dar or să reapară altele mai vechi.
      Zile frumoase și răcoroase!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s