Iată cum scapă chinezii de aproape toate bolile

Partea „magică” a corpului se află între tendoanele gâtului, mai exact în partea din spate a gâtului, acolo unde gâtul și capul se unesc. Aici este punctul pe care acupunctura chineză îl numește Feng Fu (adăpost de vânt). Remediul este format dintr-un cub de gheață. Dacă puneți un cub de gheață în acea parte în fiecare zi, corpul va începe să se regenereze, astfel se va autovindeca și multe boli vor dispărea, iar tu vei rămâne sănătos și energizat.

Metoda este foarte simplă. E nevoie să stai pe burtă și să pui un cub de gheață (2×2 cm) la baza Feng Fu (gaura din partea din spate a capului). Ține cubul de gheață acolo timp de 20 minute.

Dacă practici această metodă în mod regulat, dimineața și seara înainte de a merge la culcare, nu vei lăsa loc pentru apariția vreunei boli. Îți va fi greu la început, va fi destul de rece, însă în 30 sau 40 de secunde vei simți cum un val de căldură te va învălui. În primele zile vei avea un sentiment euforic din cauza eliberării de endorfine în sânge.

Ce poate trata această metodă chineză?

Starea ta de spirit și vitalitatea vor fi îmbunătățite. Îmbunătățește somnul. Durerile de cap, durerile de dinți și durerile articulare vor fi reduse. Sistemul digestiv va fi îmbunătățit. Cubul de gheață plasat pe Feng Fu te va ajuta în mod special cu: glanda tiroidă, sistemul respirator, artrita, hipertensiune și hipotensiune, boli acute gastro-intestinale și cu trimitere sexuală, astm, obezitate, celulită (în special pentru prevenirea acesteia), tulburări psiho-emoționale, stres, oboseală, depresie, insomnie.

Planeta Paradis: Când intervine destinul

Singura lacrimă a Marelui Șef și scena dramatică la care erau spectatori le-a provocat halanilor o profundă compătimire, chiar și cei porniți împotriva Reginei regretându-i acum moartea. O mână prietenească se lăsă pe umărul lui Relu, în timp ce posesorul ei glăsui:

– Credința noastră este mare și Zalu e puternic. Pune-ți speranțele în El și roagă-te, iar El te va răsplăti, pentru că meriți.

Era preotul halanilor, care se apropiase la invitația lui Ucu.

– Să-i ducem trupul înăuntru și să ne rugăm cu toții, propuse tot el.

– Cum să mă rog unui șarpe care m-a atacat și pe care l-am ucis?, se revoltă Marele Șef.

– Asta a fost voia Lui. Prin moarte a devenit mai puternic și ne poate ajuta mai bine de dincolo. Trebuie doar să crezi și să-L invoci.

Relu socoti că oricum nu mai are nimic de pierdut, se ridică purtând trupul Zakalei în brațe și porni spre lăcașul de rugăciune, urmat de toată suflarea halană. Ajuns în fața cornului strălucitor, așeză cu grijă prețioasa sarcină pe placa de aur masiv și se retrase un pas. Privirea-i era mereu ațintită spre chipul împietrit al celei dragi, la părul ei bogat și răvășit, la pieptul ce pulsase plin de viață, dar care acum stătea încremenit.

Un murmur abia perceptibil se auzea din spatele lui, o cântare lină ce se amplifica gradual și îi dădea o stare de liniște plăcută. Închise ochii și încercă să găsească o fărâmă de credință, dar nu se putea elibera nici așa de imaginea Zakalei, care-l acaparase. Nu găsea nici cuvintele potrivite pentru un astfel de moment și se limita doar la o simplă cerere pe care-o repeta în gând: „Zalu, fă o minune!” În curând nu mai percepu nici această rugă, fiind copleșit de vocile puternice ale mulțimii.

Apoi se așternu tăcerea și Relu își auzi din nou cuvintele în minte: „Zalu, fă o minune!” Nu voia să-și deschidă ochii, pentru a nu se confrunta iarăși cu realitatea, dar oare cât putea să se ascundă în spatele pleoapelor? Cineva din apropiere avu nesăbuința să sfâșie liniștea printr-un geamăt scurt, iar Marele Șef reveni din visare, căutând vinovatul. Toți cei de lângă el erau cu capetele plecate, nelăsând vreo urmă de bănuială. Privirea i se mută cu ciudă spre corpul ce-l vegheau și i se păru că nu vede bine. Pieptul Zakalei se ridica lin și cobora la loc, într-un ritm ce semăna a respirație. Oare era adevărat?

– Trăiește!?, se exprimă el entuziasmat, apropiindu-se iarăși de trupul Reginei.

Cu toții s-au ridicat în picioare, căutând să vadă cât mai bine minunea, însă doar cei mai apropiați au fost în măsură să se convingă. Ceilalți cereau insistent amănunte și se mirau apoi ridicând osanale spre cornul lui Zalu. Relu realiză adevărul doar când ochii femeii iubite se redeschiseră sub lumina plăpândă jucăușe a torțelor din jur. Atunci se înfioră și îi mângâie fața rotundă, dând la o parte firele de păr rebele. Ea își mobiliză brațul drept pentru a-i prinde acea mână și a o săruta lin.

– N-am murit, așa-i?, întrebă Regina, puțin speriată.

– Nu, nu ai murit și nici nu vei muri, draga mea zeiță, îi zise Relu zâmbind.

– Am avut un vis interesant, îi șopti ea privindu-l drăgăstos. Dar mi se părea atât de real încât n-am să-l uit niciodată… Mergeam pe un drum întunecos și rece, până am ajuns într-o cămăruță luminată. La o masă cu o lumânare stătea un om mic și tare bătrân, cu părul lung și alb complet. La început am crezut că doarme, dar apoi și-a deschis ochii și mi-a zâmbit. L-am întrebat dacă sunt moartă și el mi-a zis că nici nu am trăit cu adevărat până acum. „E o glumă?”, am întrebat din nou. Bătrânul a răspuns fără să mai zâmbească: „Nu cred că-i momentul pentru glume, mai ales că ești la o mare răscruce. Până acum te-ai gândit doar la tine, deși ai atâtea de oferit. E timpul să iei o decizie importantă și să-ți schimbi modul de viață. Strălucirea pe care o cauți nu e în aur sau alte obiecte reci, ci în sufletul tău și al multor semeni pe care-i descoperi. Sclipirea aurului o vede orice nerod, însă doar cel înțelept vede lumina din inima ființelor. Tu ce ai văzut până acum?”. Aș fi vrut să-i răspund, însă nu-mi găseam cuvintele. Atunci l-am întrebat cine e el, iar răspunsul l-am auzit ca un ecou: „Întreabă-l pe Pământean”… Cine era, dragul meu? Sau a fost doar un simplu vis?

Bărbatul căzu o clipă pe gânduri, dar își găsi imediat cuvintele:

– N-a fost doar un vis. Am să-ți povestesc altă dată. Acum trebuie să-ți vedem rana și să te îngrijim. Să mergem într-un loc mai călduros.

Marele Șef o duse în iatacul lui, iar Ucu și două femei halane au venit cu cele de trebuință pentru curățat și oblojit rana. Zakala pierduse mult sânge, dar hemoragia se oprise. Scoaterea glonțului era o operațiune prea riscantă și s-a renunțat deocamdată la ea. Oricum, niciun organ vital nu părea să fie atins.

De ce cred unii oameni în teoria conspirației?

În ultimii ani, tot mai mulți oameni tind să accepte teorii bizare, pe care ei le cred reale, chiar și în lipsa unor dovezi concrete. De la ideea că atentatele de la 11 septembrie de la WTC au fost plănuite de guvernul american, până la teorii privind ascunderea dovezilor despre o invazie extraterestră, teoriile conspirației sunt foarte numeroase.

conspiratie

Un studiu recent, realizat de Joseph E. Uscinski și Jospeph M. Parent de la Universitatea Miami și prezentat în cartea lor, American Conspiracy Theories, arată că persoanele care cred în aceste teorii sunt de toate categoriile sociale. Tendința de a crede în conspirații nu ține de rasă, gen, educație sau orientare politică, deși există anumite diferențe în acest sens.

De exemplu, în Statele Unite, cei care cred în conspirația companiilor mari care vor să producă recolte modificate genetic sunt de obicei cu vederi politice de stânga, în timp ce persoanele care se tem de o conspirație legată de încălzirea climei sunt de dreapta.

Educația are un anumit rol în a reduce această atracție față de conspirație. De exemplu, studiul lui Parent și Uscinski a arătat că 42% dintre cei care au terminat liceul credeau în aceste teorii, în timp ce procentul adepților cu studii superioare era numai de 23%. Cu toate acestea, procesul rămâne destul de ridicat.

Factorii care determină această credință sunt anxietatea și sentimentul de pierdere a controlului. Cercetările au demonstrat că anumite persoane, când sunt supuse unui stres foarte mare, încep să vadă modele inexistente și caută explicații iraționale.

În viața de zi cu zi, stresul apare din cauza nesiguranței locului de muncă sau în urma unor dezastre naturale (cutremure).

O teorie a conspirației cuprinde următoarele idei: este vorba de un grup, care acționează în secret, pentru a uzurpa puterea/a ascunde adevărul, în detrimentul binelui comun.

Sursa: Scientific American

O postare de râs

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Bulă își primise permisul de conducere doar de câteva zile. În timp ce se plimba cu mașina pe străzile capitalei, este oprit de un polițist:
– Dumneata ai lovit cu mașina un om. Știi ce trebuie să faci în astfel de cazuri?
– Da, știu, răspunde speriat Bulă. Îl iau în mașină și-l duc la urgență!
– Atunci de ce nu procedezi așa?
– Nu pot. Am deja cinci răniți în mașină.

* O femeie bătută măr se duce la un polițai ca să reclame. Acesta o întreabă cine a bătut-o, iar femeia îi răspunde că doctoru’ ginecolog Ionescu. Îl cheamă polițaiul pe doctor la secție și îl întreabă ce a avut cu femeia de a jucat-o în picioare.
Acesta răspunde că a avut o zi grea, cu multe nașteri, avorturi, extrauterine și alte chestii, după-amiază a intrat de gardă și a avut tot așa, o noapte plină cu nașteri, avorturi, cezariene, iar dimineață, când era în parcarea spitalului să plece acasă, a venit tipa la el și i-a spus că dacă-i dă 50 lei îi arată păsărica!

* O pereche la vârsta a treia, după o consultație geriatrică, primește ca sfat de la medic să-și noteze ce au de făcut pentru a compensa, astfel, memoria care începe să se deterioreze.
Într-una din zile, în timp ce se uitau la TV, bătrânelul se ridică din șezlong pentru a merge la bucătărie. Soția:
– Adu-mi și mie o cupă cu înghețată, dar notează-ți să nu uiți.
Soțul:
– Nu e nevoie, doar țin minte.
– Stai, mai pune în înghețată și niște zmeură. Notează-ți…
– Nu e nevoie…
– Încă ceva: pune deasupra și o linguriță de frișcă. Notează-ți…
– Nu notez nimic, doar țin minte atâta lucru (din ce în ce mai iritat pentru că e întors din drum).
După vreo douăzeci de minute, bătrânelul iese din bucătărie cu un platou cu felii de șuncă și ouă, pe care îl depune în mâinile consoartei. După ce se uită la platou, bătrânica explodează:
– Vezi, ai uitat ceapa! Doar ți-am spus să notezi…

* În gară la Fălticeni mă abordează o reprezentantă de la Colgate:
– Doamnă, știați că o persoană obișnuită își spală doar 30% din dantură?
– Domnișoară, suntem în Fălticeni. Aici, o persoană obișnuită are doar 30% din dantură.

* – Alo, biroul de informații? Spuneți-mi, vă rog, unde pot găsi Viagra pentru femei?
– În orice magazin de bijuterii.

* La prima întâlnire:
Ea: – Uimește-mă!
El: – Nu am cont pe Facebook!

* Mărturisire:
În fiecare dimineață mă învârt în același cerc vicios. Pentru a-mi face o cafea trebuie să mă trezesc, iar pentru a mă trezi trebuie să-mi fac o ceașcă de cafea…

* Constatare:
Fiecare dintre noi, bărbații, știm câte ceva despre femei. Ca să ne împiedice să creăm o bază comună de date, femeile ne dau foarte rar voie la bere cu băieții.

* – De ce albinele nu au guvern, președinte?
– Deoarece ele trebuie să facă miere, nu rahat!

* Soldații americani, japonezi și somalezi se întrec la tras cu tunul. Americanii trag până la 4.000 de metri. Japonezii trag până la 8.000 de metri. Somalezii trag la 10 metri. După trageri, generalul american îl ia la mișto pe cel somalez:
– Bine, mă, numai 10 metri?
La care somalezul răspunde:
– Dacă ești mai tare, hai tu și suflă-n țeavă!

A ierta e sănătos

Un studiu științific explică de ce este bine pentru sănătate să ierți și să uiți

O vorbă veche spune că a greși e omenește, dar a ierta este divin. Acum, o cercetare efectuată în SUA arată că iertarea persoanelor care ne-au provocat o neplăcere ajută la îmbunătățirea propriei sănătăți.

 

iertare

Cercetătorii de la University of California, din San Diego, au descoperit că persoanele care renunță la mânie au șanse mai mici de a înregistra o creștere bruscă a tensiunii arterială.

În cadrul studiului, cercetătorii au cerut celor 200 de voluntari participanți să se gândească la un moment în care un prieten i-a ofensat. Aproximativ 100 dintre participanți au fost rugați să se gândească la modul în care i-a mâniat acest act, iar ceilalți au fost încurajați să se gândească la un moment într-un mod mai conciliand.

Apoi, tuturor participanților le-a fost distrasă atenția pentru 5 minute, timp după care au fost rugați din nou să se gândească la acel eveniment, de data aceasta așa cum își doreau ei. Toți voluntarii participanți la studiu erau conectați la aparate care monitorizau tensiunea arterială și ritmul bătăilor inimii.

Cercetătorii conduși de Dr. Britta Larsen au descoperit că voluntarii din grupul „mânioși” prezentau o creștere mult mai mare a tensiunii arteriale în comparație cu cei din grupul voluntarilor care au fost rugați să privească conciliant momentul neplăcut. Efectul a fost identificat chiar și după perioada de relaxare. În schimb, nu a existat nicio diferență între cele două grupuri în ceea ce privește ritmul bătăilor inimii.

Autorii studiului afirmă că acesta sugerează că o atitudine iertătoare reduce „reactivitatea” la evenimentele stresante, oferind „o protecție de lungă durată” contra efectelor nocive ale acestor evenimente.

Nu există dovezi științifice care să indice efecte nocive ale creșterii tensiunii arteriale pentru un interval scurt de timp, însă dacă hipertensiunea se menține pe termen lung, aceasta crește riscul de a suferi un atac de cord sau unul cerebral.

În Marea Britanie, se estimează că 30% dintre adulți suferă de hipertensiune, iar majoritatea dintre aceștia nu sunt conștienți de acest fapt, deoarece nu există simptome vizibile. De aceea, cadrele medicale recomandă tuturor adulților să își măsoare tensiunea arterială la fiecare 5 ani.

Sursa: Daily Mail

O nouă nominalizare la Liebster Award

Nu aș fi răspuns la alte nominalizări dacă nu era vorba de un set de întrebări deosebite, venite de la Piratul Cinefil, căruia îi mulțumesc și pe această cale. Ele se referă doar la caracterul de cinefil al fiecăruia, la preferințele și felul în care își satisfac această pasiune. Pasiune pe care o am de când mă știu și pe care o hrănesc cotidian cu două-trei producții cinematografice. Am văzut că mulți dintre voi ați fost provocați cu această leapșă, dar fiecare set de răspunsuri are farmecul lui. Sper ca și al meu să pătreze aceeași notă de originalitate. Dar să trec la subiect:

  1. De unde îți cauți filmul de vizionat? – Din programul TV, respectiv revista TV- Mania.
  2. Cel mai bun film pe anul 2015? – Edge of Tomorrow: Prizonier în timp.
  3. Super-eroul preferat? dacă tot suntem în era super-hero în cinema. – Nu mă dau în vânt după super-eroi, mai ales dacă sunt prea mediatizați.
  4. Un film necunoscut care l-ai descoperit parcă de nicăieri? – Autostrada 66.
  5. Care ar fi sfatul pentru o recenzie de film bună? Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar îmi place să le citesc.
  6. Ultimul film văzut la cinema? – Nu pot să-mi amintesc cu exactitate, au trecut peste două decenii!!!
  7. Ce personaj ai vrea să întâlnești în lumea filmelor? – Unul creat de mine! 😉
  8. Ce părere aveți despre cinematografia autohtonă? – O părere bună, doar că aș vrea să mi-o confirme mai des.
  9. Ce căutați la un film? – Un scenariu original și interesant.
  10. Care e filmul la care te gândești chiar acum? – Live Force. Un film SF mai puțin cunoscut pe care l-am văzut de multe ori, în anii ’90.

Mi-a făcut plăcere să răspund acestor întrebări generatoare de dulci nostalgii și vă invit să faceți la fel. Luați de serviți, fără timiditate sau scuze! 🙂

Planeta Paradis: Răzbunarea lui Bobo

Zakala era dispusă să pună în practică sfaturile lui Relu chiar de a doua zi dimineață, când a apărut în fața halanilor într-un costum complet albastru. Discuția dintre Marele Șef, Ucu și ceilalți trei comandanți s-au încheiat printr-o invitație făcută Reginei de a vizita fuiul, de data aceasta în calitate de oaspete onorific și viitor partener și aliat. Iar pentru a le arăta câtă încredere are în neamul omuleților, Zakala a renunțat și la cea mai mică gardă de corp, lăsându-i pe roni să se pună la curent cu tehnica de luptă și armele cu care li s-au opus halanii. Bogdănel era cel care răspundea de această fază a instruirii.

Drumul a fost liniștit și, la întrebările Reginei, veneau de îndată răspunsuri complete din partea lui Relu și Ucu, vâslașii din acea canoe. Când și când, privirile pământeanului se întâlneau pentru câteva clipe cu ale Zakalei și chipurile li se destindeau printr-un surâs sau se înroșeau vinovate de unele gânduri ce nu se doreau rostite.

Halanii și-au întâmpinat dușmanul cu sentimente vădit ostile, neuitând că o bună parte din cei mai buni vânători au murit de mâna celei care-i vizita acum sau de ale oamenilor ei. Doar apelul comandanților la calm și înțelegere a situației îi făcea să nu se revolte și să urmărească tăcuți suita ce o însoțea pe măreața vizitatoare. Primul popas l-au făcut la lăcașul de cult, unde au fost întâmpinți de preotul halanilor. Zakala a fost impresionată de cornul șarpelui Zalu, precum și de povestea care însoțea acest trofeu, redată cu modestie de Relu.

A urmat partea pe care Regina ronilor o aștepta de mult: vizita în visteria halanilor, loc în care nici Relu nu mai intrase până acum. Era o încăpere mare și bine zăvorâtă mereu, dar odată intrat înăuntru ți se tăia respirația. Statui mari și mici, obiecte casnice, cupe și pahare, tăvi și rame, arme felurite, toate din aur galben sau alb, dar și din argint, rubine, perle, pietre prețioase sau alte bijuterii strălucitoare la vederea cărora Zakala a rămas fără grai.

În lumina destul de slabă care se strecura prin cele două ferestre mici, fiecare exponat genera o lucire aparte, ce se reflecta în ochii celor prezenți, dar mai cu seamă în ale femeii avide de astfel de frumuseți. Mâinile i se plimbau pe suprafețele fine, mângâindu-le cu delicatețe ca pe un odor neprețuit. Ucu și ceilalți comandanți îi urmăreau cu atenție fiecare reacție, schimbând apoi priviri pline de înțeles între ei. A urmat o întrebare ce dospea în mintea lor:

– De câtă astfel de strălucire are nevoie Regina pentru a ne fi prieten?

Zakala se întoarse spre interlocutori și-i privi pe fiecare, terminând cu chipul expresiv al lui Relu. Era momentul în care trebuia să țină cont de sfatul primit la cina de aseară.

– Prietenia nu se cumpără cu bogății, ci se obține cu fapte, iar voi mi-ați câștigat-o deja. Recunosc că îmi place să fiu înconjurată de sclipirile divine, eu însămi fiind o divinitate, dar nu le voi lua cu forța de la aliații mei. Eu vă ofer protecția mea, iar voi mă veți răsplăti cum credeți de cuviință.

Lumina era tot mai săracă și nu mai avea rost să zăbovească în depozit, în plus nici nu mâncaseră ceva consistent de dimineață bună. Femeile halane pregătiseră bucate pe masa din centru, în timp ce mulțimea continua să urmărească deoparte evoluția discuțiilor, atenți la fiecare detaliu și gest al controversatului oaspete. Soarele era către asfințit și grupul de elită se așeza la locurile stabilite, când s-a auzit bubuitura. O tresărire mută și o uimire comună arăta că s-a întâmplat ceva neprevăzut, exact în momentul când se așteptau la liniște și judecată. Prima imagine care a atras atenția a fost a lui Bobo, ivit în fața tuturor. A urmat imediat gestul prin care și-a aruncat arma fumegândă și a scos cuțitul din teacă, strigând:

– Moarte pentru moarte!

Apoi, fără ca nimeni să poată interveni, s-a spintecat adânc în burtă, răsucindu-și arma ca într-o ultimă convulsie. Doar după ce a căzut la pământ fără viață, lumea a căutat răspunsuri la această grozăvie, privind în jur și căutând semne. Relu a avut o sumbră presimțire și, instinctiv, a privit spre regina în albastru, aflată chiar lângă el. Privirea ei exprima mirare și surpriză, în timp ce chipul îi devenea palid, iar rochia tot mai roșie. A prins-o în brațe înainte să-și piardă puterile, privind-o în ochii ale căror pleoape se zbăteau. Buzele i se mișcau mai mult în surdină, doar unele șoapte se puteau desprinde pentru cei din apropiere:

– Ce se întâmplă cu mine?… Simt că mă sfârșesc… Am crezut că sunt nemuritoare…, se auzi pe lângă un surâs amar.

– Pentru mine ești nemuritoare, draga mea Zakala, îi răspunse, tot în șoaptă, Relu.

– … Reluuu… și eu… te iubesc… sărută-mă… așa ca… pe planeta ta… Nu vreau să mor nesărutată…

Bărbatul se aplecă și își lipi buzele peste lacrima ce-i căzuse pe gura tremurândă a femeii. O sărută lung și însetat, vrând parcă să recupereze toate sărutările pierdute, din trecut și din viitor. Tocmai când ultimele raze de lumină se ascunseră după orizont, privirea Zakalei se pierdu după pleoapele-i plumbuite.

Cele mai amuzante expresii românești

Un cunoscut portal internațional de turism face un top al celor mai amuzante 24 expresii întâlnite în limba română. Nu lipsesc din top expresii precum „frecție la un picior de lemn”, „a freca menta” sau „dus cu pluta”.

Topul postat de portalul matadornetwork.com este realizat de către Paula Veselovschi, o româncă stabilită în Buenos Aires. Iată care sunt expresiile românești, potrivit sursei citate:

  1. Un român nu este surprins… lui „i-a picat fața”.
  2. Un român nu doar „a făcut atât de mult cu atât de puțin”… el „a făcut din rahat bici”.
  3. Un român nu-și va pierde cumpătul… lui „îi va sări muștarul”.
  4. Un român nu doar a stricat… el „a dat cu mucii în fasole”.
  5. Un român nu va încerca să te prostească… el „te aburește”.
  6. Un român nu te va minți… el „îți va vinde gogoși”.
  7. Un român nu pricepe dintr-o dată… lui „îi pică fisa”.
  8. Un român nu este extrem de obosit… el este „varză”. Viața lui nu este haotică… este „varză”. Și în camera lui nu este o totală încurcătură… este, de asemenea „varză”.
  9. Un român nu consideră pur și simplu un efort ca fiind inutil… spune că e „frecție la un picior de lemn”.
  10. Nu înnebunești un român… îl „scoți din pepeni”.
  11. Un român nu va avea „sindromul impostorului”… el „se va simți cu musca pe căciulă”.
  12. În România, lucrurile nu sunt departe… sunt „la mama naibii.
  13. Un român nu e nebun… el e „dus cu pluta”.
  14. Un român nu-ți va spune să nu mai pierzi timpul aiurea… îți va spune să nu mai „freci menta”.
  15. Un român nu va spune că ceva este mișto… va spune că este „beton”
  16. Unui român nu îi este frică… el „are un morcov în fund”.
  17. Un român nu doar păstrează tăcerea… el tace ca porcu-n păpșoi”.
  18. Ca român, nu te amăgești… te „îmbeți cu apă rece”.
  19. Un român nu este prost… el este „tufă de Veneția”.
  20. Un român nu renunță… el „își bagă picioarele”.
  21. Un român nu a fost înșelat… el „a luat țeapă”.
  22. Un  român nu este bețiv… el este „sugativă”.
  23. Un român nu te va privi nedumerit… el se va „holba ca cioara la ciolan”.
  24. Un român nu are idei neobișnuite… el are o „minte creață”.