De ce ne place muzica tristă?

Cu toții avem câteva melodii triste în lista preferatelor, pe care le ascultăm ori de câte ori avem ocazia, inclusiv atunci când nu suntem triști și nu avem de ce ne plânge. De unde pornește această tendință „masochistă”?

muzica-trista

Potrivit unui studiu efectuat în Japonia și publicat în revista Frontiers în Psychology, muzica tristă poate evoca, de fapt, inclusiv emoții pozitive. Cercetătorii niponi au intervievat 44 de persoane (muzicieni și amatori) după ce le-au cerut să asculte, în prealabil, două melodii triste (Glinka, ”La Séparation”, în F minor și Blumenfeld, „Sur Mer”, în G minor) și una veselă (Granados, Allegro de Concierto, în G minor).

Astfel, specialiștii au aflat că muzica tristă evocă emoții contradictorii, după ce voluntarii le-au explicat că aceasta li se pare mai tragică, mai puțin romantică și mai prăpăstioasă decât ei înșiși. „În general, muzica tristă induce tristețe ascultătorilor, iar tristețea este un simțământ neplăcut. Însă, dacă muzica tristă ar evoca numai tristețe, nu am mai asculta-o”, se precizează în raportul cercetării. „Muzica percepută ca fiind tristă induce, de fapt, și un sentiment de romanticism, iar acest caracter ambivalent ne face pe cei mai mulți dintre noi să o ascultăm”, se mai arată în studiu citat.

De asemenea, spre deosebire de tristețea pe care unii dintre noi o resimțim zi de zi, tristețea indusă printr-o formă de artă poate produce un soi de plăcere, probabil pentru că nu ne amenință în nici un fel existența. În felul acesta, mulți oameni reușesc să-și gestioneze stresul cotidian.

„Emoțiile induse de muzică nu prezintă un pericol direct la adresa noastră, spre deosebire de experiențele trăite în viața de zi cu zi. Prin urmare, ne putem bucura de aceste emoții negative superficiale, precum tristețea provocată de o bucată muzicală. Ba mai mult, dacă suntem deprimați din pricina unor evenimente reale, ascultând muzică tristă ne putem calma emoțiile negative”, se mai arată în raportul japonezilor.

20 thoughts on “De ce ne place muzica tristă?

  1. Eu când sunt tristă, că na, fata veselă nu e perfectă, ascult muzică de inimă albastră, ajung la maximul de tristeţe, o eliberez, apoi îmi revin. Că doar n-oi fi o veşnicie tristă.

  2. si tristetile trebuie consumate. O data plecate, vine vremea buna. A, unii au nevoie si de un planset sa se descarce, altii urla unu la altu, altii prefera sa dea 2 nevestei.

    In rest, pe mine muzica calma ma linisteste. Nu neaparat trista.

    1. E drept că fiecare are felul lui de muzică prin care se liniștește și-și încarcă bateriile. Eu prefer muzica pop din anii 60-70, probabil fiindcă am crescut și m-am obișnuit cu ea.

  3. Cand sunt trista…ascult muzica ritmata🙂 , m-am intrebat singura : de ce? …nici eu nu stiu. Se spune ca cei care ascult muzica ritmata…combat stresul…😉 Muzica trista o ascult oricand, depinde de melodie, sonar si gen…😉 O zi faina Pentru!

    1. Nici nu trebuie să căutăm neapărat explicații, dacă găsim o muzică prin care ne liniștim și ne simțim bine. Psihicul nostru știe de ce. Să-ți fie zilele precum un cântec de top, Ileana!🙂

  4. Sunt foarte rare melodiile triste care mi-au atins sufletul. În rest, ascult muzică veselă cât încape, deși sunt mai pesimistă de felul meu… compensez în felul acesta ce-mi lipsește.🙂

  5. Ăsta parcă ar fi articol scris cu dedicație pentru mine. Am ce să le arăt acum tuturor celor ce-mi spun că ascult muzică tristă. Știam eu că, de fapt, sunt un romantic neînțeles🙂 Zău că bucuros de citire! Mulțu!

    1. Mă bucur mult dacă subiectul te-a atins într-un mod plăcut, mai ales că muzica e atât de diversă, iar tinerii din ziua de azi sunt foarte pretențioși și extravaganți în alegerea ei. Plăcerea este de partea mea.🙂

    1. E normal ca atunci când suntem mai triști, să ascultăm o muzică adecvată, iar când suntem veseli, la fel. Tot așa cum vara e sănătos să bem ceai cald, iar iarna să mâncăm înghețată. Multă voie bună să ai mereu, dragă Gabi!🙂

  6. Dragă Petru,
    clasificarea asta în “muzică tristă”, “muzică veselă” etc. e relativă. În esenţa ei originară muzica e o componentă sonoră a armoniei cosmosului umanizat, care poate evoca, după împrejurări, “stil”, modul de emisie a sunetelor, stări psihice, emoţionale foarte diferite sau, poate “mobiliza”.
    Cît despre efectul (şi) “terapeutic” al muzicii, îl cunoşteau, în felul lor, încă anticii!

    1. Efectul terapeutic poate fi resimțit doar dacă ne-am format, în prealabil, o educație muzicală proprie sau cu ajutorul altora. Atunci când ni se impun anumite melodii din copilărie, iar noi rămânem fără opțiuni, s-ar putea ca muzica să ne dăuneze psihic și, la urmă, fizic. La fel se întâmplă și cu plantele.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s