Pescari abstinenți

Poate că pescarii profesioniști trăiesc altfel, dar eu am fost și sunt un amator dintre cei mai amatori, astfel încât voi vorbi doar din această perspectivă. Tot din această poziție am învățat că trebuie neapărat să ai un partener atunci când vrei să te bucuri de o astfel de ieșire. Pe lângă că va fi martor de netăgăduit la bucuriile sau ghinioanele pescărești de care vei avea parte, mai poate să-ți fie de mare ajutor la scoaterea capturii mult visate sau, Doamne ferește, la prevenirea ori anunțarea unui accident.

Partenerul meu a fost aproape întotdeauna Mitru, și ne cunoșteau toți marii pescari din județ când ne afișam pe malurile apelor din Maramureș sau din alte meleaguri apropiate. E drept că el era cel care dădea tonul: unde să mergem, a cui mașină să o folosim, cât să stăm și ce să ducem. De asemenea, trebuia să respect regula de bază: fără alcool!

Cam ciudat pentru mine, dar îi apreciam compania și eram profund recunoscător pentru boala incurabilă pe care mi-a transmis-o. Pur și simplu m-a vrăjit cu capturile frumoase, locurile pe care le propunea să le vizităm pentru a le sonda în dotările lor piscicole și chiar cu nodurile pescărești pe care le făcea cu îndemânare.

Țin minte, când am fost odată la lacurile de la Odoreu, cum am auzit vorbind alături niște pescari împătimiți, mai tineri și mai exuberanți decât noi. Ziceau aceia, în prag de seară, că nu există pescar adevărat care să meargă pe malul apei fără niscaiva tărie, iar eu m-am rușinat simțindu-mă cu musca pe căciulă.

Mitru, în schimb, zâmbea cu înțelepciune, deși se anunța o noapte rece, iar alcoolul părea modul cel mai firesc de a combate acest neajuns. Mă gândeam ce vitregiți suntem noi, din moment ce nu ne-am gândit să ne aducem măcar o jumătate de pălincă, în timp ce vecinii de baltă se distrau de minune cu băutură, slănină friptă pe jăratic, după care săreau chiar și în apă să înoate.

A doua zi dimineață eram plini de frig și, din cauza tremuratului, cu greu am reușit să băgăm cheia în contactul mașinii. Dar mai mult sufereau vecinii care băuseră aseară, iar acum se rugau în gura mare astrului ceresc: „Răsai, Soare, răsai, dacă vrei să ne mai ai!”

Mitru zâmbea iar cu un înțeles pe care l-am tradus după cum m-a dus mintea. Noi am dovedit că există și pescari care nu beau alcool pe malul apei. E drept că nu mai erau mulți de acest fel.

19 thoughts on “Pescari abstinenți

  1. N-aş avea răbdare. Mi-am consumat-o pe toată într-o vară pe când aveam vreo 5-6 ani. Eram cu părinţii, bunicii şi încă o familie, la un grătar “la râu” cum era cunoscută zona. Chiar era un râu acolo aşa că denumirea era perfect justificată. Bunicul meu, un om cu mult umor şi chef de prostit copilul naiv, adică eu, mi-a adus o bâtă de care a legat o aţă de la o papiotă pe care a găsit-o la tata în maşină. A pus în capătul papiotei o bucăţică de pâine şi mi-a zis că dacă stau pe pod şi ţin “undiţa” în apă, vine peştişorul, papă pâinica, eu îl prind, îl punem pe grătar, el îmi dă altă pâinică, eu prind alt peştişor şi tot aşa. Ce crezi? L-am crezut. Şi am stat. O oră nemişcată de pe pod. Cum râul era mic şi limpede de vedeam pietrele, abia de respiram când trecea câte o frunză şi eu credeam că poate e peşte. Aşa că am fost singura care a muşcat momeala dar de atunci nici la pescuit nu am mai fost. Deşi….. peşte îmi place de aş mânca cu roaba.

    1. L-aș fi înțeles pe bunicul tău, dacă îți lega și un ac la capătul firului. Dar așa… te-a vaccinat, poate involuntar, împotriva bolii pescuitului, ceea ce nu-l percep neapărat ca pe un lucru bun. Mai ales că-ți place atât de mult peștele.🙂

  2. La noi acasă, imediat cum vine vremea caldă, noul cuvânt cheie este ”chefal”, căci dacă știu pe cineva cu adevărat împătimit de pescuit, acela este tatăl meu. Imediat ce vine de la muncă, direct la pește se duce, spre deliciul pisicilor noastre, rotunde pe tot parcursul anului datorită consistenței hranei piscicole. Personal, nu mă atrage pescuitul, dar admir răbdarea tuturor celor care au această pasiune.🙂

    1. Din chefal, calcan sau alți pești ce se găsesc pe malul mării încă n-am avut plăcerea să gust, dar cred că mai am timp. N-am să uit, însă, niciodată când m-a dus tata la pescuit pe malul Someșului, unde am prins vreo zece albituri. Au fost cei mai delicioși, tocmai pentru că erau primele mele capturi.🙂

  3. Pescuitul e cel mai relaxant sport dupa mine,tare mult imi place mai ales daca ai un anturaj placut, un pic de palinca nu strica nici pentru voi, zic eu, dar daca ati hotarit e frumos sa ti promisiunea! un Weekend placut iti doresc!

    1. El a hotărât, în calitate de conducător și pescar mai experimentat, iar eu nu m-am supărat prea tare, știind că am un partener de nădejde. Un sfârșit de săptămână pe placul inimi tale, dragă prietenă!🙂

  4. Si mie imi place sa pescuiesc. Numai ca nu prea am timp si nici anturaj potrivit pt asta acum in ultima vreme…de fapt adica de cand am devenit adult pt ca atunci cand eram mic ma duceam cu mama si tata. Desi eu personal nu am prins niciodata nici un peste nu mi-am pierdut interesul pt acest sport, ma uit si la TV la documentare despre pescuit ! Intr-adevar, chiar si la TV, pescuitul pare a fi asociat cu consum de alcool !

    1. E foarte adevărat că anturajul contează foarte mult în a planifica o partidă de pescuit și apoi în reușita ei. De când locuiesc în altă localitate și mă văd mai rar cu vechiul meu partener, nici eu nu mai am cu cine să mă delectez pe malul apei. Și rămân acasă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s