Cocoșul de la parter

A crezut că dacă iese la pensie va dormi mereu pâââână pe la ora zece. Romică se sculase aproape în fiecare zi pe la cinci și jumătate. De aceea mocnea în el ura față de ceasul strident care suna tocmai când îi era somnul mai dulce și-l făcea să caute febril butonul de oprire. Acum îl pusese departe de pat, să nu-i audă ticăitul sacadat și parcă batjocoritor; doar uneori îi arunca priviri piezișe pentru a se dumiri cât e ora.

Astfel s-au scurs câteva săptămâni liniștite, când, într-o dimineață, urechile i-au fost agresate de un sunet nou și alarmant: un cântat de cocoș! Nici măcar nu era ora șase, iar cucurigu-ul se repeta puternic din minut în minut. Cum se poate așa ceva într-un bloc? Cine ar fi putut încălca regulamentul și să țină o galinacee gălăgioasă într-o comunitate de oameni civilizați? Chiar dacă, după vreun sfert de oră, cântatul cocoșului a încetat, Romică nu a mai putut să adoarmă. Dar partea cea mai proastă e că acel cântat al cocoșului s-a repetat în fiecare dimineață, exact la aceeași oră, scoțându-l din minți pe bietul om.

Trebuia să ia măsuri! Mai întâi a organizat o pândă, pentru a afla de unde vine zgomotul infernal. Încet, încet, lista suspecților s-a redus la un singur apartament, de la parter. Aici locuia Ștefan, care se mutase de curând de la țară. Era clar că el și-a adus cocoșul în locuință, mai ales că l-a văzut cumpărând o pungă mare de mălai. Având toate aceste dovezi de necontestat, l-a abordat într-o zi în fața blocului:

– Vecine, știu că ții un cocoș în apartament. Recunoaște sau chem administratorul să ți-l confiște!

– Ce tot vorbești, nea Romică?! Nu țin eu animale în casă.

– Aha! Deci mă minți în față?, se răsti Romică privindu-l intrigat de sus până jos și apoi invers. Ia să intrăm la dumneata și să vedem ce găsim, continuă el cu același ton.

– Nu intri la mine cu atitudinea asta decât dacă ai mandat, îl asigură Ștefan și se strecură pe alături către locuință.

– Ei las că te aranjez eu!, îl amenință din urmă Romică. Te crezi pe moșia ta și trezești tot blocul cu cocoșul ăla nenorocit. Aici sunt reguli, mă-nțelegi? Suntem oameni civilizați, nu țărani!

Dar Ștefan nu catacdisi să-i răspundă și el rămase bombănind. Degeaba s-a dus la administrator și s-a plâns. Acesta l-a asigurat că n-a văzut nicio orătanie în apartamentul celui acuzat. Nici vecinii nu păreau să-l înțeleagă, iar poliția i-a explicat că nu-i de competența lor. Așa că a recurs la o acțiune personală și foarte riscantă. Numai într-un fel putea dovedi că are dreptate: intrând în locuința incriminată și ieșind cu cocoșul gălăgios. Pentru asta a trebuit să pregătească terenul și să urmărească programul lui Ștefan. Astfel a observat că ușa de la balcon era deschisă seara, iar vecinul ieșea la o bere cu prietenii, până după asfințit. Era momentul când Romică ar fi putut să intre cu ușurință în apartament.

Într-adevăr, nu a fost prea greu să escaladeze balconul și, în câteva clipe, se afla în camera cea mare. Soarele nu mai lumina, iar înăuntru era cam întuneric. Noroc că, precaut de felul lui, a adus o lanternă, a cărei fascicul de lumină se strecura în toate cotloanele. Unde l-o fi pitit pe înaripat? Că doar l-a auzit și în acea dimineață. A căutat prin toate camerele, bucătărie, debara și cămară. Parcă-l înghițise pământul! Atunci i s-a aprins în cap un beculeț: dacă era înregistrare? Să-l fii înșelat cu o casetă? Se întoarse în dormitor și văzu un casetofon la capul patului. Îl luă în mână, încercând să scoată caseta. Chiar atunci se aprinse lumina și o voce puternică țipă la el:

– Poliția! Stai pe loc și nu mișca!

Inima a înghețat în el când, cu coada ochiului, a putut distinge doi polițiști și pe Ștefan, care-l priveau din pragul ușii. Degeaba a încercat el să le explice că nu căuta decât un cocoș. A fost acuzat și condamnat la doi ani de închisoare cu executare, pentru tentativă de furt calificat. Acum se trezește tot pe la șase, dar alarma e mult mai stridentă. Parcă îi e dor de cântatul cocoșului lui Ștefan…

27 thoughts on “Cocoșul de la parter

  1. Salut Petru !
    Cand am citit TITLUL, am banuit ca-i vorba despre
    ” COCOS-ul ” blondinei din Plescoi
    si cat pe ce era sa………….. plec .
    Dar, am ramas si am citit
    ziua mi s-a-nveselit
    mai ales ca ” Afara Ploua”
    iar eu in frigider n-am OUA ! 🙂
    Multumesc pentru comentariul lasat pe
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2015/11/28/
    vs. marele artist Andre RIEU ! 🙂

    Weekend placut prietene ! 🙂
    Aliosa.

    1. E drept că nici cocoșul ăsta nu e de tăiat, da’ tot mai bun decât al Lenuței.😉
      Mersi mult pentru muzica oferită, Sandule!🙂
      Să fii iubit și vesel mereu, așa cum se cade să fim noi, românii!🙂

  2. Vai, ce întâmplare neplăcută, şi doar pentru un amărât de cocoş! Dar şi vecinul Ştefan, putea să fie mai înţelegător. După o viaţă cu treziri foarte matinale (ştiu bine ce înseamnă asta!), liniştea înseamnă atât de mult. Chiar dacă mai am mult până la pensie, deja gândesc ca nea Romică. Surpriza cea mare am avut-o când într-o dimineaţă de duminică, m-am trezit cu un cocoşel pitic cântând de zor pe pervazul ferestrei mele!!! Am scris pe blog despre întâmplare: https://alexandrone.wordpress.com/2015/05/16/cico/
    Numai bine şi weekend frumos, dragă Petru!🙂

    1. Cam așa se întâmplă când se încing spiritele la bloc, și fiecare se crede îndreptățit să-și pună la punct vecinul. Dar nici prin sate nu suntem scutiți de harță, certuri și chiar bătăi între cei care-s despărțiți doar de un gard.
      Mă bucur că mi-ai reamintit de cocoșelul Cico, pe care am trecut să-l revăd. Zile frumoase și bucurii pe măsură, dragă Alex!🙂

      1. Ai mare dreptate! Se pare că a devenit o “tradiţie” la români să se certe cu vecinii. Din orice, din te miri ce, gata harţa şi duşmănia. Rar când auzi de vecini buni, care se împacă frumos. Şi nu-i bine aşa, dar oamenii pricep greu.
        Îţi doresc zile de sărbătoare pline de bucurii!🙂

  3. eu sunt curioasă ce făcea nenea ăsta dacă stătea la casă și de la prima oră începeau nu unul, cu toți cocoșii vecinilor (și într-o curte nu e numai un cocoș) să cânte. Ah și e mișto când începe sezonul să cumpere lumea lemne și trebuie tăiate :))

    1. Ștefan mi-e prieten bun și vecin, că de la el cumpăr uneori pălinca. Dar am căutat să fiu cât mai obiectiv în povestire. Să-ți fie duminica precum o izbăvire de probleme, dragă Gabi!🙂

  4. Multa lume are nevoie de medici crestini cu adevarat🙂 S-a ajuns ca vecini, lumea in general sa se urasca intre fara ca ei sa stie…uneori. Bine ca nu am avut deaface cu asa ceva pana acum si sper si pe viitor sa fie pace. daca e real, sunt de partea lui Stefan🙂 Vise frumoase Petru!🙂

    1. E drept că vecinii nu putem să ni-i alegem, dar e bine să-i ocolim, pe cât putem, pe cei care au sămânță de scandal. Nici răzbunarea nu e o soluție, ci numai iertarea poate da uneori roade. Cred că așa ar fi trebuit să procedeze și Ștefan. Zi cu iubire multă și ploi cât mai puține, Ileana!🙂

      1. Buna ziua Petru! Azi, se pare ca nu ploua, cel putin asa am ascultat la stiri😉 Ocolirea, ignoranta e foarte buna in anumite situati.🙂 O duminica frumoasa Petru!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s