Mitică și marșurile

Chiar dacă Mitică locuiește în capitală, iar eu la capătul celălalt al țării, continuăm să fim buni prieteni și ne întâlnim adesea. Iar amintirile vizitelor îmi rămân adesea întipărite bine printre amintiri, mai ales cea pe care i-am făcut-o ultima dată. Îmi era dor să mai stăm la taclale și să rememorăm a mia oară întâmplările din anii de școală pe care i-am parcurs împreună în București, pe șos. Pantelimon. Doar că, de data asta, am fost dezamăgit din dimineața când l-am întâlnit, imediat după ce am coborât din tren și am ajuns la locuința lui de burlac înrăit. Prietenul meu tocmai se pregătea să iasă în oraș, dar ceea ce m-a uluit a fost costumația lui de transsexual, din care cu greu am reușit să-l recunosc. Avea o perucă roșcată, ochelari de soare, o rochie de un roșu aprins, pantofi cu tocuri, și era fardat din belșug. Când am realizat că în spatele acelor accesorii era el, nu am putut să nu exclam cu o voce stridentă:

– Da’ ce-i cu tine, măi băiatule? Doar nu ți-ai schimbat orientarea sexuală?!

M-a privit zâmbind jenat de postura în care l-am găsit, iar după ce mi-a strâns mâna s-a scuzat că trebuie să plece la Marșul Diversității… sau cam așa ceva.

– Probabil că ești obosit de drum, așa că tocmai bine o să te odihnești până vin eu. Am să-ți explic atunci despre ce e vorba, dar acum scuză-mă că și așa sunt în întârziere.

Cu asta m-a bătut pe umăr și a ieșit, lăsându-mă într-o nedumerire totală ce avea să-mi răpească orice chef de odihnă. L-am așteptat cu nerăbdare în fața televizorului, încercând să-l recunosc printre sutele de participanți la marșul anual împotriva discriminărilor sexuale. Nu puteam să cred că prietenul meu este homosexual, și încă unul activ în societate. Nu-mi arătase niciodată că ar avea vreo nemulțumire în această privință, ba chiar era un mic Casanova printre reprezentantele sexului frumos. Timpul se scurgea greu, dar pe la ora 11 l-am văzut intrând grăbit pe ușă. Eram pregătit să-l mitraliez cu o serie de întrebări, însă nu mi-a oferit răgazul pe care scontam. Se grăbea să-și schimbe înfățișarea și să iasă din nou în oraș. Cu mare abilitate s-a descotorosit de hainele muierești, a aruncat cât colo peruca și pantofii, s-a dus în baie și s-a demachiat, după care s-a îmbrăcat într-un costum lejer, bărbătesc. În timpul acestor operațiuni, gura îi turuia întruna și îmi dădea explicațiile pe care mi le datora:

– Știu că te întrebi ce s-a întâmplat cu mine, dar te asigur că am rămas același om pe care l-ai cunoscut până acum. Doar că îmi place să ies la manifestații, marșuri, proteste de orice fel. Până acum mă mulțumeam să scandez din tribunele unui meci de fotbal, ba chiar mai încingeam câte o bătaie între suporteri. Oricum mie nu-mi place fotbalul, dar cafteala e palpitantă. Apoi mi-am zis: ce naiba, că doar suntem în democrație și avem posibilități mai mari de distracție și exprimare. Și unde poate fi mai mare adrenalină decât pe stradă, în văzul lumii și al țării? De atunci nă distrez copios, și nu sunt singurul. Azi m-am gândit să manifestez pașnic, dar ostentativ, pentru diversitate, iar după-amiază pentru normalitate. Așa-i că m-am deghizat bine? Nu cred că o să-și dea seama cineva că am fost în ambele tabere.

– Dar bine, măi Mitică, tu de partea cui ești?, am întrebat eu ca năucu.

– Mă doare în cot de fiecare! Ți-am zis că eu vreau să mă distrez și să râd de înverșunarea fiecăruia, zise el râzând de mama focului. Tu nu vezi ce se mai ambalează câte unul, de parcă de asta ar depinde viitorul lui? Iar eu vreau să fiu pe-aproape și să le cânt în strună. Crede-mă că e haios! Ai putea să vii și tu, să ne distrăm împreună.

Cu această invitație era și el gata echipat pentru noua aventură. L-am refuzat, motivând că n-am apucat să mă odihnesc, dar mulțumit că Mitică nu s-a schimbat prea mult. Apoi am putut să dorm liniștit până la revenirea lui de pe străzi.

Advertisements

19 thoughts on “Mitică și marșurile

  1. Eu il felicit pe Mitica, e mai bine asa decat sa ne inchidem in noi, sa ascultam stirile de la ora 5 si tot asa… Daca Mitica poate, sa poata :)) O zi faina Petru! 🙂

  2. ” Ma doare in cot de fiecare ”
    e sloganul cel mai periculos
    daca nu-i tratat ca atare
    poate fi chiar daunos ! 😦
    Din cauza celor ce-l etaleaza
    ajung in Parlament tot felul de netoti
    iar cei multi, degeaba voteaza
    si romani patrioti !!! 🙂 😦 🙂
    In rest, povestea e frumoasa ! 🙂
    O seara pe placul tau Petru ! 🙂
    Aliosa.

    1. Gloria este efemeră, iar cel care este ridicat astăzi în slăvi, mâine poate fi hulit și condamnat, mai ales în politică. La fel se întâmplă și cu părerile oamenilor: ceea ce ieri era blamat, mâine poate să fie apreciat.
      Îți spun „bună dimineața, Sandule” și îți urez o zi minunată! 🙂

  3. – transsexual: persoana care se simte ca este in sinea lui de sexul/genul opus, de cand e mic, (prepuber), indiferent daca e imbracat in sort sau cu pantaloni lungi sau cu fusta scotiana

    – homosexual: persoana care simte in mod predominant (in diferite grade, insa totusi predominant) atractie sexuala, erotica si romantica fata de alte persoana de acelasi sex/gen, aceste sentimente aparand de obicei in perioada postpubertara, pt ca totusi copii mai mici sunt in general indiferenti sau oricum mult mai nesimtitori fata de acest fel de intereste si emotii si atractii din motive hormonale

    – transvestit fetishist: persoana postpubertara care deriva gratificatie de natura sexuala din a se imbraca in haine ale sexului opus, fie cu o intreaga tinuta, fie doar a purta parti de tinuta, ca de ex lenjerie de corp, pantofi, accesorii, acest tip de fetish nefiind direct legat de orietarea sexuala mai predominant heterosexuala sau maipredominant gay, nici cu sexul/genul persoanei, desi asa statistic se pare ca transvestitismul fetishist e mai frecvent intalnit in grupul barbatilor heterosexuali decat la barbatii homosexuali sau decat la femei, indiferent de ce orientare au femeile). Obs ! Daca un baietel de 6-8 ani se gateste o data cu rochia mamei sau isi pune pantofii mamei in picioare si se uita in oglinda, asta NU inseamna nimica decat ca e copil, ca si fetele de varsta aia uneori isi pun pantofii mamei in picioare sau fusta mamei si se uita in oglinda, sau alteori atat fetele cat si baietii probeaza si cizmele sau galosii tatei sau ale bunicului asa in joaca, (desi de obicei se prefera probatul vestimentatiei mamelor pt ca in mod real e si mai estetica si mai accesibila, plus e si mai din abundenta asa cu piese mai multe la indemana prin jurul casei).

    – transvestit de spectacol (drag queen sau politic sau social): costumatie de scena care nu are legatura directa cu sexul/genul persoanei sau cu orientarea sexuala predominenta a persoanei, ci e cu scop de entertainment comercial sau politic asa de manifest, de a atrage atentia. In cazul culturii drag queen insa exista si mai multe persoane homosexuale de sex masculin, dar asta e poate si pt ca destule persoane homosexuale sunt poate mai interesate asa de arte si teatru, sau mai ales si pt ca in anumite conditii si societati, persoanele homosexuale de sex masculin nu se simteau incurajate sa studieze ingineria sau managementul sau militaria si sa mai si gaseasca joburi in alte domenii decat asa mai mult pe la teatru, sau fugisera deja de acasa cu circul, sau chestii de genul asta mai social, cam la fel cum si mai demult in tarile mai reformate ale UE, (la vremea dlui Shakespeare de ex), sau si acum in cadrul unor forme de teatru traditional chinez, roluri de teatru real de femei trebuiau interpretate de barbati pt ca era considerat nerespectuos si nepotrivit ca femeile sa fie de meserie actrite, plus in alte culturi si societati, nu e considerat permisibil sau acceptat asa de mult sa fie vazuti barbati imbracati in barbati tinandu-se de mana romantic unul cu altul si pare mai acceptabil daca unul din ei e imbracat mai feminin. Si tinand cont de aceasta istorie a fost oarecum natural ca in cadrul protestelor sau marsurilor Diversitatii sa se promoveze si tinuta drag queen, desi desigur ea nu e in esenta direct real reprezentativa pt homosexualitatea masculina, si de aia exista si obiectii din partea unor gay de a nu se imbraca asa aparent oarecum ridicol si flamboiant pt ca ei nu simt ca asta ii reprezinta si de ce sa manifeste imbracati asa obligatoriu cu cravata de pionier la gat daca nu se simt total politic convinsi de ideologia pioniereasca ci poate doar de cea a soimilor patriei, de exemplu, sau sunt apolitici.

    Cuvantul “homosexual” a fost inventat de un UNGUR in sec 19. I-au facut statuie la Budapesta, insa eu personal nu stiu sigur daca chiar trebuia sa i se ridice statuie, inca mai deliberez. Ca zau daca din cauza lui nu exista atatea nelamuriri si controverse acuma in lume, chiar propriu-zis in cadrul comunitatiii gay, de nu se intelege gay cu gay daca e sa iasa la parada, si daca se duce, cu ce sa se imbrace. Ma rog, stiu ca exagerez cand dau vina pe acel ungur, ca daca nu era el, se gasea altcineva sa bage aceeasi zazanie, plus sa zapaceasca lumea de cap. (Glumesc, dar pt cei care doresc sa dea vina pe cineva anume, pe acel ungur il cheama Karl Maria Kertbeny, si NU era transsexual, era homosexual simplu, numai ca nu gasise un nume pt sine insusi, si era asa de suparat incat s-a apucat sa scrie scrisori tocmai profesorului celui mai mare de medcina legala din RFG, Kraft-Ebbing, care ala era expert de talie europeana, sau chiar si mai larg globala, in criminali in serie dintre care unii aveau si fetishuri ff perverse, nu neaparat din astea transvestite, ci mult mai ciudate si mai rare si chiar mai periculoase, si nu il interesau pe el homosexualii simpli, ca astia nu erau de obcei criminali, ba chiar erau mult mai putin criminali decat alti barbati super-macho cu sindrom de dublu cromozom Y, XYY, si acel ungur efectiv l-a batut la cap pe acel profesor neamt pana cand neamtul, birocrat cum era, a bagat grupul de nou/numiti “homosexualii” la un capitol asa mai mic din marele lui tratat de nivel best -seller despre perversiunile criminalilor, gen sub , “anexe despre perversiuni mai simple care pot uneori cauza ultragiu la bunele moravuri in anumite sisteme legale din anumite societati”, si uite asa zau a ramas inca nu stiu cate zeci de ani, deoarece cine naiba se punea cu profesorii aia nemti de la sf sec 19, pana si dr Freud ii era frica de ei, desi si pe dansul il interesa sexualitatea asa in general, chiar mai mult decat l-ar fi interesat criminalitatea, desi nu homosexualitatea…zau, efectiv, homosexualitatea era un fleac pt acesti oameni deosebit de invatati, pur si simplu nu bagau ei in seama un homosexual, nici daca ii rugau, cel mult sa-i ofere sfaturi de relaxare simpla, “du-te nene la balet, la teatru, relaxeaza-te, plimba-te in parc, mai clateste-ti ochii, mai fa un exercitiu de respiratie, lasa-ma-n pace, nu vezi ca eu ma lupt cu nebuni si criminali seriosi”, asa de putin erau de interesati).

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s