Înainte de cozonac

Pe la noi se fac afaceri ilicite cu orice, numai să nu trebuiască a pune osul la muncă. Cel care dă tonul acestora este chiar statul român, care pune taxe peste taxe, doar să adune bani la buget și apoi să-i risipească pe lucrări nerentabile sau la suprapreț. La capătul opus, rămâne mereu cel ce muncește și plătește biruri tot mai mari, fiindcă afaceriștii nu se deranjează s-o facă, doar nu degeaba sunt ei „băieți deștepți”.

Unul dintre cei mai fentați este țăranul fără aptitudini de comerciant versat, care atunci când are o recoltă mai bună, nu o poate vinde fără intermediari. Supermarket-urile preferă să importe, iar piața nu are loc de speculanții care dețin tarabe și îi cumpără marfa la jumătate de preț. Dacă nu o dă, riscă să se strice. Nu o să mă refer aici la roșiile, pepenii, merele, grâul, mălaiul ș.a.m.d., exemple prea cunoscute în fiecare an și despre care s-a vorbit mereu în sezonul lor. Mă voi apleca asupra unui produs foarte apreciat de noi toți, dar care are un traseu sinuos și chiar dubios, în multe regiuni din țara noastră.

Nucii sunt rodnici aproape în fiecare an, iar prin zona de nord-vest a țării e mereu o abundență din aceste fructe foarte căutate de gospodine. Doar că e și mult de lucru cu ele. Spre deosebire de alte țări, în care totul se face mecanizat (cel puțin după cum am văzut într-un film pe e-mail), pe la noi se bat nucii cu bâte lungi, se culeg și apoi se curăță de cojile care au mai rămas. Urmează uscarea la soare, pentru câteva zile. Partea cea mai migăloasă este, însă, spargerea și desfacerea lor. E nevoie de circa 10 ore pentru a aduna circa 5 kilograme de sâmburi de nucă! Și atenție: pentru comercianți, trebuie să fie toți sâmburii curați, sănătoși și cu o culoare aurie. Altfel rămâi cu ei pe cap.

De aici începe o altă aventură. Cui le vinzi? Dacă le duci la piață și ceri 25 de lei/kg, trebuie să stai o zi întreagă, în frig și ploaie (plus taxa de piață) pentru a vinde 3-4 kg. Că e ofertă bogată și puțini sunt cei care n-au măcar un nuc în curte. De aceea, cea mai folosită metodă de a scăpa de marfă și de a face un ban pentru sărbători este să le vinzi oșenilor, care au preluat piața de acest gen. Îi vezi în fiecare zi de joi cum așteaptă la intrarea în piață, fie că e toamnă ploioasă sau început de iarnă geroasă. Îți oferă 15 lei pentru un kilogram, iar dacă îți convine sau ești strâmtorat, ai vândut oricâte ai avea. Firește că ei le vând în străinătate cu circa 10 euro/kg.

La noi, în magazine, se vând cu 30 de lei, dar ți-s preluate tot cu 15 lei. Și uite așa se fac bani frumoși doar prin cumpărarea și dublarea prețului unui produs. În timp ce altul se căznește o zi întreagă pentru câteva bancnote de zece lei, oșanul face sute de lei zilnic, doar tranzacționând marfa sub ochii polițiștilor cu care merge apoi la un grătar și-o bere. Nici nu mai are nevoie de altă ocupație, casa lui e mai grandioasă, burta lui e mai mare, iar mașina printre cele mai fițoase. Iar țăranul care i-a vândut nucile o să fie tare recunoscător când o să audă că, de sărbători, acel afacerist a donat niște jucării pentru copiii de la orfelinat.

Advertisements

28 thoughts on “Înainte de cozonac

  1. păcat că nu se apreciază….eu am auzit de exemplu o tanti cucoană care privea niște șoșoni din ăia din lână croșetați, sau cum erai făcuți, care se strâmba și vai doamne, că sunt foarte foarte scumpi. Îi vindea o mamaie pe marginea drumului. Păi ia să pună ea mâna să lucreze o pereche, să vedem..i se mai par scumpi?

    1. Cucoana aia ie-ar fi acceptat pe gratis și tot ar fi găsit ceva de cârcotit. E păcat că dăm bani pe kitsch-uri, doar fiindcă e în trend, însă nu apreciem adevărata valoare a unui lucru făcut de mână, din suflet.

  2. Cam ăsta e rezultatul ambiţiei ţăranului român de a refuza asocierea “la colectivă”. Acolo unde şi-ar putea împărţi atribuţiile, luptîndu-se fiecare pentru interesul general. Aşa, divizaţi, rămîn o pradă uşoară pentru samsarii care ştiu perfect asta şi mizează şi pe comoditatea celor care se mulţumesc că le iau marfa din bătătură pe un preţ de nimic. Şi apoi se plîng, pe bunădreptate, că sunt furaţi.

    1. Pe la noi a rămas înrădăcinată prejudecata că munca în colectiv e în avantajul șefilor, care trăiesc de pe urma altora. Și uneori chiar așa se întâmplă atunci când niște indivizi ajung să gestioneze banii sau produsele unei asociații. Tot ca moștenire a unei mentalități de tip comunist. Încă nu ne-am „copt” nici în această privință.

  3. Salut Patru !
    La cat au FURAT pedelistii si basistii in perioada 2008-2012,
    ” gainariile ” facute de intermediarii ” oseni” vs. NUCILE fermierului local,
    sunt mizilicuri bune de aruncat la groapa cu gunoi a ISTORIEI ! 😦
    Pe mine ma revolta ” tunurile ” date statului roman de catre MAFIA RETROCEDARILOR ilegale si SUTELE de milioane de euro platiti de ANRP clientelei basisto-pedeliste , cumparatoare a ” DREPTURILOR LITIGIOASE ” si faptul ca VINOVATII se plimba in LIBERTATE facand glume pe seama SARACILOR ! 😦
    Weekend placut prietene ! 🙂
    Aliosa.

    1. Oamenii gândesc la fel, indiferent de partidul pe care-l votează, mai ales că majoritatea nici nu se obosesc s-o facă. BANUl e cel care îi conduce pe toți, iar pentru el l-ar înșela și pe Dumnezeu. Mulți chiar o fac, schimbând de la sine preceptele biblice.
      Zile minunate, Sandule! 🙂

  4. Este adevarat Petru, insa nu cred ca se va schimba nimic. treaba cu nucile se face de multi ani. La mine in oras numai oraseni vand nuci, deci… As vrea sa cred ca viitorul va fi mai bunisor, insa slabe sperante. Cel care munceste nu are, cel care trandaveste are mai mult decat ii trebuie, si tot nu ii ajunge. O zi faina Petru! 🙂

    1. Știu că nu se va schimba nimic, multă vreme de acum înainte. Mai ales că bătrânii care-și vând marfa se bucură chiar și de puținii bănuți pe care-i primesc, fiind astfel scutiți de a mai sta în frig pentru a vinde. Majoritatea sunt pensionari, cu mult timp liber și bani puțini.
      Weekend binecuvântat și plăcut, Ileana! 🙂

  5. Din păcate nu ştiu dacă se vrea să se găsească soluţia. Şi vara, în pieţele noastre, greu găsesc o bunicuţă de la care să cumpăr legume. Că eu tot caut roşii din alea din copilărie şi dacă am şansa o dată să dau de ele, e bine. Stau, bietele, la marginea pieţei că nu îşi permit tarabă. Dar vorba ta, au alţii grijă să le vândă triplu dacă e nevoie…

    1. Am și eu câteva băbuțe pe care le caut pentru cumpărăturile săptămânale, mai ales în sezonul cald. Dar la sâmburi de nucă sunt foarte multe cu marfă, iar eu mă alătur lor. Așa-i dacă mi-a pus tata un nuc în grădină. 🙂

  6. Asa este cand ajung in zona noastra deja e 40 lei /kg asa am cumparat intradevar foarte bune !Ce sa mai spun daca nu putem ajunge la producatori ne costa de 3 ori mai mult!Un weekend minunat iti doresc!

    1. Poate că ajung și pe la voi din sâmburii ce se cumpără de aici. Dacă zici că se vând așa de scump, precum în străinătate. O zi cu multe surprize frumoase, tort și șampanie, dragă Gabi! La mulți ani! 🙂

  7. Foarte corectă analiza ta, dragă Petru! Până nu s-o stârpi acest nărav prost de a specula cu nesimțire munca altuia, bine n-o să fie în țara asta. Sunt atâtea lucruri pe care le plătim la suprapreț numai pentru că niște nesimțiți speculează la greu prețurile și le umflă hoțește… Pe alte meleaguri sunt reduceri de sărbători, la noi sunt scumpiri!!
    Weekend frumos, dragă Petru! 🙂

    1. Văd că ai sesizat cu aceeași intensitate durerea pe care mi-am descărcat-o, generată de situații atât de frecvente pe la noi, încât am ajuns să le neglijăm. Nepăsarea asta face ca tarele societății noastre să se perpetueze mult și bine, ba chiar să prolifereze.
      Duminică liniștită și gânduri din cele mai bune, dragă Alex! 🙂

  8. La noi ajung la 35-40 lei/ kg 😦 Noroc că mamaia mea mi le aduce direct curățate sau în cel mai rău cazi doar sparte și eu le aleg. Abia aștept să le folosesc la cozonaci, anul acesta!

  9. De asta cresc supermarket-urile ca ciupercile dupa ploaie, pentru ca au profituri foarte mari. Fac o comparatie: indiferent de cifra de afaceri a unui supermarket, profitul acesteia – in Romania – ajunge si peste 50%. In fabrica in care lucrez, chiar daca profitul de anul trecut a fost unul de cateva milioane de euro, nu stiu daca ajunge ajunge la cateva procente.
    Politicienii nostri fac si ei legile care li se dicteaza.

    1. Foarte mulți dintre politicienii noștri sunt și afaceriști sau samsari de terenuri, oricât ar încerca ei să ascundă această ilegalitate. De aceea legile, puține și complicate, sunt făcute mai mult după cum le sunt interesele. În timp ce altele, mai importante, zac în sertare sau trec tacit, fără să fie corectate și amendate.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s