Un refuz confuz

Etelka era o fată drăguță foc și durdulie precum o pancovă. Nemăritată la 25 de ani, stătea cu mama ei bolnăvicioasă, pe care o îngrijea. Probabil că era mai timidă în relațiile cu bărbații și de aceea nu o prea vedeam în compania vreunui tânăr. Așa mă gândeam eu când am întâlnit-o, într-o amiază de vară, și i-am propus să ieșim la un picnic. Am avut plăcuta surpriză să accepte imediat și ne-am dat întâlnire pe după-amiază. Până atunci aveam timpul necesar să pregătesc un coș cu alimente, din care să nu lipsească o sticlă cu vin roșu.

Apoi am încălecat pe motocicletă și m-am prezentat la poarta frumoasei fete. A ieșit într-o rochie vaporoasă, afișând un zâmbet cald și promițător. Ea a ales locul potrivit, o pajiște înfloritoare și ferită de ochii lumii, umbrită pe alocuri de arbori cu ramuri stufoase. Era plăcut și frumos în jur, iar noi ne simțeam bine împreună, gustând din aperitive și sorbind din vinul incitant. Îmi povestea despre serviciul ei, colegii de muncă și problemele pe care le are cu mama sa. Eu o aprobam în tăcere, în timp ce-i admiram buzele cărnoase, cosițele bălaie și sânii voluptoși. Eram fascinat de ea și mă întrebam dacă atracția e reciprocă. Probabil că da, din moment ce a fost de acord să ieșim împreună, fără să stea pe gânduri.

Mă mai gândeam că, fiind bărbat, trebuia să fac următoarea mișcare, prin care să-i arăt afecțiunea. Așa că, după ce am strâns resturile de mâncare de pe pătură și le-am pus în coș, m-am apropiat și am sărutat-o discret pe buze. A roșit, dar nu m-a respins, ceea ce mi-a dat curajul să continui cu alte sărutări, din ce în ce mai apăsate. Ne-am întins pe pătură și mi-am lăsat o mână să alunece încet spre mijlocul și apoi pe pulpa ei cărnoasă. În timp ce limbile noastre se îmbrățișau însetate, am încercat să-i ridic fustița, însă imediat mi-a plesnit palma, îndepărtând-o. Ne sărutam în continuare și, după un timp, am încercat din nou să ajung la chiloței. De data asta m-a respins și mai hotărât, spunându-mi să încetez. Chiar s-a retras din brațele mele, cu ochii în pământ și roșie toată la față.

Degeaba i-am explicat că-mi place mult de ea, că aș vrea să fim iubiți, în zadar am mai încercat să o mai sărut. Răspunsul ei era mereu un NU hotărât, ferindu-se să mă privească în ochi. Așa a trecut o bună bucată de vreme, timp în care m-am convins că nu mai are rost să insist. Ne-am urcat pe motocicletă și am dus-o acasă, în timp ce mă frământam să înțeleg unde am greșit.

A trecut un an, și ne-am reîntâlnit la o nuntă. După o repriză de dans, am ieșit împreună în curte pentru o plimbare. Era o seară senină, iar becurile puternice scăldau în lumină împrejurimile clădirii. La fel ca mulți alți nuntași, ne-am așezat pe o bancă și am schimbat câteva impresii. Mi se părea și mai frumoasă în rochia roz ce-i scotea în evidență trăsăturile feminine. Am încercat din nou să o cuceresc, invitând-o la o incursiune prin grădina întunecoasă, dar m-a năucit răspunsul ei:

– Ai avut o dată ocazia. De ce n-ai profitat de ea?

– Draga mea Etelka, țin minte foarte bine că m-ai refuzat de câte ori am vrut să mergem mai departe. Mi-ai spus mereu NU.

– Ce prostuț ești! Trebuia să insiști și ai fi reușit. De multe ori, un Nu în gura unei femei înseamnă de fapt un Da. Îl vezi pe fotbalistul ce stă pe banca de vizavi? Ei bine, și lui i-am spus nu, săptămâna trecută, când am fost în livadă la cules de cireșe. Crezi că s-a lăsat? Mi-a astupat gura cu buzele lui, mi-a prins mâinile ca într-un clește și m-a pus pe iarbă. Degeaba l-am mușcat, el tot și-a văzut de treabă și m-a pătruns ca un armăsar. Ăsta da bărbat!

Nu am mai avut cuvinte să-i răspund. Eram rușinat și confuz totodată. Chiar eram atât de nepriceput? Oare nu aveam capacitatea să înțeleg femeile? Se pare că nu.