Ne expunem unui real pericol când alegem să ne deschidem în fața unei persoane, indiferent dacă o considerăm cel mai bun prieten al nostru. Pe fondul cercetărilor efectuate de doctorul Brene Brown, publicația ”Huffington Post” a realizat o selecție a șase tipuri de oameni în care nu ar trebui să avem încredere.
- Prietenul care afișează față de noi mai mult compasiune decât înțelegere. Acesta întotdeauna va ofta și îți va repeta cât de oribil presupune că ar trebui să ne simțim într-o anumită situație.
2. Prietenul care răspunde cu simpatie în detrimentul empatiei. Acesta nu ne va încuraja niciodată.
3. Prietenul care nu te susține, ci te critică. Acesta îți va cere să pozezi întotdeauna într-un stâlp al autenticității și corectitudinii. Din cauza imperfecțiunilor pe care le avem în calitate de oameni, persoana de lângă noi nu ne va acorda niciun ajutor.
4. Prietenul care se simte incomod cu privire la vulnerabilitatea noastră. ”Cum de ai lăsat să se întâmple una ca asta?”, este replica cea mai des întâlnită.
5. Prietenul care crede că totul este întotdeauna bine. Indiferent de situația de disconfort în care v-ați aflat, acesta îți va spune mereu că ”nu a fost chiar așa de rău”. O astfel de persoană ne poate împinge să facem cele mai nepotrivite alegeri.
6. Prietenul care leagă totul de propria sa persoană. În momentul în care auzim ”deci asta ți s-a întâmplat ție, nu e nimic, ascultă ce am pățit eu” ar fi cel mai indicat să ne retragem și să fim reținuți.
Relațiile se dezvoltă treptat și nu trebuie să ne impacientăm dacă cei pe care noi îi considerăm cu adevărat apropiați se regăsesc într-unul din tiparele expuse mai sus. Încrederea în sine, precum și cea în alte persoane trebuie testată și consolidată pe parcursul timpului.
Sursa: cercetează.com
🙂 ceva de genul ,,fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!,, 😀
O zi frumoasa, Petru!
Mai pe scurt, proverbul acesta e cel mai bun sfat. Numai că, de la teorie până la practică, uităm adesea. 😉
Din pacate , Petru , pana nu te frigi rau cu ciorba , nu sufli in iaurt. Eu m-am fript si cu ciorba si cu supa si tot n-am priceput ca iaurtul trebuie suflat si el.Bag seama ca sunt de o naivitate nelimitata si orice as pati tind sa acord incredere si circumstante oricui…
Sa ai o zi minunata , Petru , in ciuda gerului! 😀
Se pare că ești incurabilă, și o să te frigi în continuare, la fel ca mine și ca alți încrezători în firea bună a oamenilor. Aș zice că tot e mai bine, decât să cădem în cealaltă extremă și să fim suspicioși pe fiecare, respingând mereu orice prietenie. 🙂
Cam asa am gandit si eu , Petru! Dar stii ce? Orice cicatrice este o amintire frumoasa , pana la urma. O lectie si un drum pe care ai umblat alaturi de oameni care ti-au fost dragi , atunci! 🙂 Si asta , zic eu , te inalta in suflet! 🙂 Noi suntem bogati , Petru!
Ai perfectă dreptate. Mai bogați, mai tari și mai fericiți, în cele din urmă. 🙂
“Prietenii sunt ca umbra: nu apar decât atunci când e soare.” 🙂
Ce frumos și adevărat! 🙂
în unele cazuri ne ferim mai ântâi de toate de noi, de gândurile și emoțiile noastre, abia apoi de cei din jur.. iar asta mi se pare trist..
De aceea e bine să luăm în serios sfatul care spune să ne cunoaștem întâi pe noi înșine. În funcție de ce găsim înăuntrul nostru, putem să riscăm sau nu într-o relație de prietenie.
Prieteni poate ca au fost candva , eu numesc cunostinte, amici, pentru ca am suflat si ciorba si supa si iartul si tot nu m-am invatat minte, abia anul asta am inceput sa pun in practica iaurtul la vedere! 😉 O zi frumoasa Petru! 🙂
Din câte te știu, chiar dacă ai pus iaurtul la vedere, sunt sigur că nu e acru. 😉 Vei mai avea prieteni și dezamăgiri, dar merită să riști dacă găsești măcar unul bun. Să fii mereu iubită și iubitoare, Ileana! 🙂
ADEVARAT! O zi frumoasa sufletului Petru! 🙂
Cel mai rău este atunci când se strică o prietenie, iar ofensatorul se pretinde ofensat. Așa că, începi să te îndoiești de tine însăți și să te ferești de noi prieteni.
E rău, într-adevăr, dar rănile se vindecă la fel ca după o iubire înșelătoare. Apoi o luăm de la capăt, dacă ne păstrăm speranța pe care o tot invocăm. Și curajul!
nu am experiente bune cu prietenii ! eu mi-am fost cel mai bun prieten, dar am fost si pentru altii
Aș zice că, totuși, e o experiență de apreciat, mai ales pentru cei cărora le-ai fost aproape.
Eliminând aceste categorii, stau și mă gândesc dacă mai rămâne ceva. Ne dau cercetătorii și o definiție a prieteniei autentice? 🙂
N-aș crede că există o definiție universal valabilă, pentru că fiecare prietenie are caracterul ei, rezultat din personalitatea celor care o întruchipează. O relație mai complexă decât dragostea. 🙂
Dacă ar purta oamenii instrucţiuni de utilizare…
Mai curând le învățăm pe parcurs, din experiențe.
Este o arta sa alegi prietenii care intr-adevar iti fac zilele placute ,frumoase si poti sa ai incredere, dar necazul ni-l facem cu mana noastra, doar e permis.O seara minunata de iarna iti doresc!
Fiind o artă, cum bine zici, nu putem să o învățăm, ci mai degrabă ne bazăm pe intuiție și noroc. Toate cele bune, dragă Gabi! 🙂
E greu să ai un prieten adevărat!
Cu atât mai de apreciat. Eu am avut câțiva… și mai am vreo doi. Aș zice că nu-i rău. 🙂
Nu există o rețetă a prieteniei așa cum nu există o rețetă a propriului comportament …. Vin totuși și întreb: doar șase? 🙂
Restul le punem de la noi, în funcție de dezamăgirile avute și de felul de a fi al fiecăruia. 😉
Foarte faina postarea ta Petru ! Nu degeaba se spune ca asteapta sa vina in viata ta furtuna si vezi cati prieteni mai raman prin preajma . Asa zisii prieteni de vreme buna dispar in astfel de situatii…..iar eu imi zic prieten de vreme rea …..aici m-ai prins ca prieten de orice vreme sa zicem! Sa ai o seara prietenoasa !
Prietenii de vreme bună nici nu-și merită numele, ci mai degrabă titlul de profitori. De aceea, prieteniile adevărate se leagă în perioadele când ai probleme, dacă se găsește cineva să te ajute dezinteresat atunci. O zi cordială!
Adevarat…vorba cantecului …o fata m-ai gasisti, dar un prieten greu…Seara faina ! 🙂 ❤
…pană la urmă, există sinceritate în prietenie ?
Există prietenii durabile ?
Nu prea cred !
No, mi-am și răspuns 😃
Din experiența mea, aș zice că există! Probabil că am fost mai norocos. 🙂
Petru, nu exclud ideea de prietenie. Si eu am prieteni. 🙂
Erau doar intrebari, or fi sinceri or ba ? :)))
Ma intreb uneori, cat investesc eu sau ei in prietenie. Imi place sinceritatea, atata tot. 🙂
Seara faina !!!
S-auzim numai de prieteni buni! 🙂
Eu cred că trebuie să îi acceptăm pe toți, dar să conștientizăm cum sunt, pentru a ne feri noi înșine de dezamăgiri. Omul, prin definiție este o ființă socială, iar dacă tot sortezi, riști să rămâi singur.
Uite o cale de compromis benefic, aș zice! Dacă bănuim la ce ne putem aștepta din partea fiecăruia, ne adaptăm și prietenia în funcție de fiecare persoană în parte. Fără cerințe prea mari, dacă nu avem certitudini.
Știi, cred că oamenii pun prea des semnul egal între prieten și amic. Unii din mărinimie, alții în necunoștință de cauză…
Hubbard spunea că prieten adevărat e cel care, chiar dacă te cunoaște bine, continuă să te placă. 😉
Cred că Hubbard are dreptate, iar amicul nu e totuna cu prietenul. De aceea am puțini. Prieteni, firește… 🙂