Filmul bate viața

Ne plac poveștile frumoase și cu final fericit, încă de când eram copiii. Chiar dacă ne considerăm maturi, tot mai apelăm la ele, într-un fel sau altul. Filmul e una din variantele cu care evadăm din realitatea dură și ne implicăm emotiv în tot felul de aventuri. Ne bucurăm alături de personaje, ne întristăm cu ele și simțim o diversitate de alte emoții în desfășurarea acțiunii, de parcă ne-ar afecta direct și personal. Ne trezim din poveste doar când vedem că s-a terminat totul cu bine, iar pe ecran se perindă distribuția. Atunci, avem parte de un mic șoc care ne readuce în lumea noastră cea de toate zilele, mai dură și rareori cu Happy End.

E bine să revenim complet la realitate și să ne dăm seama că ea diferă mult de ceea ce se întâmplă pe ecran. Chiar dacă unele producții sunt inspirate din fapte reale, adevărul e mult cosmetizat și înflorit, pentru a da bine și a atrage audiența. Se spune adesea că viața bate filmul, însă această sintagmă se bazează pe excepții rare și înflorite tot din interesul de a șoca prin știri de excepție. De fapt filmul bate viața la orice capitol, și mulți dintre noi vor să-l copieze, preluând din comportamentul personajelor și încercând să trăiască la fel ca ele. De cele mai multe ori, vor fi dezamăgiți și vor suferi.

Viața nu e ca-n filme, și ne dă lecții pe care nu le-am prevăzut. Fetele frumoase nu trec pe lângă tine cu încetinitorul, fluturându-și pletele în vânt și așteptând să fie acostate cu vorbe romantice. Dacă treci cu mașina pe roșu, s-ar putea să nu scapi doar cu niște claxoane stridente. În realitate, eroul care a fost rănit în misiune, nu cere cu ardoare să meargă înapoi în Irak sau Afganistan, din patriotism și simțul datoriei. În viața de zi cu zi, tâlharul nu-ți ține un discurs atunci când are un pistol în mână, ci trage fără să te someze. Nu poți să-l rogi pe regizor să reia scena, ci o trăiești o singură dată, iar dacă te aștepți să intervină vreun scenarist, ai putea să ai o mare dezamăgire.

Filmul ne scoate din viață pentru un timp, oferindu-ne iluzii minunate. E bine să ne destindem și să învățăm câte ceva din ele, dar să nu visăm prea mult. Viața are alte reguli și, dacă nu de detașăm suficient de poveștile frumoase, nu vom reuși să ne-o trăim pe a noastră. Cu bune și rele.

 

 

24 thoughts on “Filmul bate viața

  1. Poate de aceea urmăresc eu în ultima vreme numai drame. Sunt singurele cât de cât verosimile🙂 . Mi-am interzis cu desăvârșire filmele cu subiect cosmetizat, romanțat. Valabil și pentru cărți.

    1. Dacă filmul e o hrană pentru suflet, trebuie să fie variată, la fel cum e și cea pentru trup. Avem nevoie și de comedie sau de adrenalină, nu numai de lacrimi și tristețe.😉

      1. Pur și simplu la comedii mă plictisesc, îmi par facile, iar din filmele de acțiune nu înțeleg nimic, nu reți nimc, nu pot să le urmăresc, sunt prea dinamice pentru mine😆 . Nu îmi place un film sau o carte în care nu mă regăsesc măcar puțin🙂 . Iar dramă nu înseamnă doar lacrimi și tristețe. Îmi par mie mai apropiate de realitate, mai complexe, atât, nu “povești”.

  2. În viața reală avem nevoie și de fantezie. Iluzie. Altfel, prea ar fi anostă. Deși sunt momente din real care ne surprind atât de tare încât chiar susținem acest “Viața bate filmul”.🙂

  3. Bine scris, Petru! Din apetența asta pentru povești frumoase, unii dintre noi suntem în stare să negăm realitatea într-atât până când, ignorând-o sistematic, ajungem într-un punct terminus din care nu mai există întoarcere. Visul, povestea frumoasă, fac foarte mult bine, dar în doze mici, cred eu. Realismul e o hrană de care nu ne putem dispensa așa, oricum, în viața asta.🙂
    Un weekend drag să ai!

    1. Mă bucur că ai subliniat esența mesajului meu! Măsura influenței din filme e cea care ne poate face fericiți sau dezamăgiți în viață. Precum și lecția pe care o preluăm. Duminică însorită îți doresc, la rândul meu!🙂

  4. Ai dreptate Petru…filmele ne delecteaza ….inclusiv cantecele care ne sunt dragi …mie chiar imi place sa caut un film bun sa-l savurez , la fel si cantece…sa ai o seara ca-n filmele bune !

    1. Fiecare dintre noi știe – sau ar trebui să știe – ce fel de filme și melodii îi ridică moralul și îl ajută în viață. Genul acela ar trebui să le vadă și asculte mai des, fără a neglija nici altele, în funcție de starea de spirit din diferite perioade. O zi minunată și cu divertisment adecvat!

      1. Sa-i dai sufletului ce-i place in primul rand….restul de musai doar(ca sunt destule asemenea momente in viata ) Sa ai o duminica binecuvantata Petru !

  5. ” Viata bate filmul” ? 😦
    ” Filmul bate viata ” ! 🙂
    In mediocritatea si ipocrizia in care traim din cauza
    promovarii NONVALORILOR si eludarii VALORILOR,
    e greu a raspunde la intrebare……………………
    Dupa 1989 FILMUL romanesc a inceput sa cada ca bolovanul din varful muntelui ……….
    iar odata cu trecerea in nefiinta a inegalabilului SERGIU NICOLAESCU ,
    slabe sperante de un FILM cu adevarat bun ! 😦
    Noroc cu CANTECUL…..

    Weekend placut Petru ! 🙂
    Aliosa.

    1. Cântecele sunt picături de bucurie pe care le luăm fără prescripție. Ele n-au contraindicații, dacă sunt naturale și vesele, așa cum e cel pe care mi l-ai dăruit mai sus și pentru care-ți mulțumesc.
      O duminică ornată din belșug cu voie bună, Sandule!🙂

  6. Avem nevoie sa ne transpunem intr-o lume mai putin reala, parca avem senzatia ca traim intr-o lume mai buna ,fara probleme.Oricum filmul ramane una din mijloacele de a petrece timpul cat mai placut!O seara frumoasa iti doresc!

    1. Fără filme, viața ar fi mult mai anostă. E bine și sănătos să le vedem, numai să nu trăim în ele și după ce s-au terminat. Gândurile cele mai bune și sentimentele cele mai pure pentru tine, dragă Gabi!🙂

  7. Nu vad viata fara filme😉 si nici filme fara viata 😉 O fi de bine, o fi de rau?…eu ma uit la cele politiste, drama, desene animate…🙂 Duminica placuta Petru!🙂

  8. “Fetele frumoase nu trec pe lângă tine cu încetinitorul” – asta mi se pare ca spune aproape totul despre diferența dintre iluzie și realitate.
    Noi suntem bombardați cu iluzii și ne învățăm sa trăim cu aceste iluzii, dar ele sunt, de fapt, sursa tuturor dezamăgirilor noastre din viata. De asta nici nu putem privi cu adevărat oamenii în ochi și nici nu-i vedem cu adevărat, ci, atunci când ne uitam la ei, vedem ceea ce credem noi ca sunt, vedem o imagine din creierul nostru. Mai mult, comparam tot timpul oamenii cu imaginea noastră despre ei și… suntem dezamăgiți.
    Daca ne-am învăța sa privim realitatea, am descoperi ca aceasta e mult mai frumoasa decât iluzia. Dar asta e greu de făcut, caci întreaga societate este bazata pe iluzie.

    1. Tocmai de aceea mi-am permis să vin cu un îndemn la luciditate și pragmatism. Iluziile și visurile ne ajută să trecem peste momentele mai dificile, dar, dacă ne drogăm prea mult, devenim dependenți și nu mai percepem realitatea așa cum e ea. Și, cum bine zici, aceasta poate fi foarte frumoasă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s