Casa părintească

Au trecut aproape trei ani de când m-am mutat, fără tragere de inimă, din casa părintească. Principalul motiv a fost frigul din timpul iernii, cu toate că aveam o sobă de teracotă și ardeam lemne din greu. Construcția e veche de un secol, iar căldura se pierdea prin pereți, geamuri și pe la uși.

De câte ori intru în curte și văd casa părăsită, simt o remușcare pentru că am plecat din locul unde m-am născut și am copilărit. Nici nu se pune problema s-o vând, pentru că ar însemna să-mi înstrăinez amintirile. Dar mi-e jale și când o văd atât de tristă și ponosită, fără niciun suflet în ea. Anul ăsta, însă, mi-a venit gândul cel bun și ideea unei soluții fericite: o voi reabilita. Astfel voi reîncălzi la propriu, dar și la figurat, cuibul din care am plecat și în care s-ar putea să mă întorc oricând, apartamentul în care stau nefiind al meu.

După cum spuneam mai sus, cea mai mare problemă o reprezintă scurgerea căldurii, iar pentru a o combate se impune o renovare masivă. Începând de la izolarea termică a pereților, continuând cu schimbarea geamurilor și ușilor în cele de termopan și, nu în ultimul rând, dotarea cu electronice și electrocasnice cu consum redus și eficiență superioară.

Firește că am primit și critici la această inițiativă, cum că ar fi o lucrare costisitoare și nerentabilă, dar i-am convins pe toți că merită. E o investiție în viitor care întinerește o casă și o face rentabilă dacă va trebui vândută. Felul în care se prezintă acum ar descuraja orice cumpărător sau chiriaș, dar după reabilitare și obținerea unui certificat energetic o să fie cu totul altceva. Și ca aspect, dar mai ales ca și confort, iar asta îmi va fi confirmată de echipa de auditori energetici a companiei Enermed SRL București, formată din experți în certificare energetică, audit energetic și termografie în construcții.

Energia este tot mai prețuită în zilele noastre, iar o casă modernă e aceea care o folosește eficient. Chiar dacă e o construcție veche, cu ambiție și inspirație se poate aduce la nivelul celor ridicate în zilele noastre. Cu atât mai mult cu cât vrei să-ți păstrezi amintirile și să le dai noi valențe prin continuitate și adaptare la prezent. Casa așteaptă, curtea îmi surâde, grădina mă cheamă, iar eu îmi amintesc mereu refrenul melodiei „Casa părintească nu se vinde…” Și nici n-o voi face.

Acest articol participă la competiția SuperBlog Spring 2016

Advertisements

36 thoughts on “Casa părintească

  1. Articolul tău m-a dus cu gândul la o cântec popular pe care cu siguranţă îl şti.
    Sunt de aceeaşi părere cu tine Petru, că, “casa părintească nu se vinde ” , acolo sunt amintirile noastre cele mai frumoase şi trăirile noastre puternice, acolo ne-am format ca oamenii ce suntem astăzi.
    Mult succes, Petru!
    Am adus şi cântecul, poate îl vei reasculta.
    O zi minunată îţi doresc, Petru şi numai bucurii! ❤ 🙂

    1. Îți mulțumesc frumos pentru clipul oferit, fiind cel la care făceam referire. L-am reascultat cu plăcere și mi-a mers din nou la suflet. O zi cu multe bucurii, Ștefania! ❤ 🙂

  2. Sa-ti dea Dumnezeu sanatate draga prietene….asta este si dilema mea de cand nu mai este nici mama mea …„Casa părintească nu se vinde…” Și nici n-o voi face…..merg si eu pe mana ta! Multumesc pentru postare…mi-ai nimerit gandul si situatia in care ma aflu ….„Sa ai o seara minunata !

    1. Pe tema asta au fost mereu discuții și divergențe între frați, mai ales când e vorba de împărțit averea. Dar, eu și sora mea, am căzut de acord să nu înstrăinăm moștenirea, atâta cât mai avem de trăit.
      Cele mai calde urări, cu atât mai benefice cu cât vremea-i rece! 🙂

  3. Casa parinteasca e locul preferat unde ne intoarcem cu placere,iti doresc sa duci visul pana la capat si sa ai o satisfactie morala si materiala pe masura.Mult succes in continuare in competitie,iar iti acord nota maxima!O seara superba iti doresc!

    1. Bună dimineața, dragă prietene! Chiar că dormeam în momentul când ai postat comentariul, dar m-am trezit la ora 5.00 astăzi. Ăsta mi-e stilul de viață și nu pot să-l schimb. 😉
      S-auzim vești bune și frumoase, Sandule! 🙂

      1. Din pacate, vestile sunt TRISTE , gluma rau se-ngroasa,
        daca ne gandim la ” tehnocratii” nostri de la Bruxelles
        unde , ISIS a mai dat o lovitura
        UCIGAND oameni NEVINOVATI !!! 🙂 🙂 😦

  4. Casa unde ne-am nascut nu se uita, din pacate unde am stat eu sa demolat si am fost nevoiti sa ne mutam la bloc, acum am reusit si stau la casa, e munca multa, nu ai contidiile de la bloc daca nu ai bani , insa eu prefer casa la tara. Te felicit pentru articol, succes! Merita sa mergi inainte cu ceea ce iti propui! Vise frumoase Petru! 🙂

    1. Se ivesc și astfel de situații, când suntem nevoiți să părăsim definitiv leagănul copilăriei și să acceptăm o locuință impusă. E trist, dar dacă-i inevitabil, nu trebuie să trăim cu regrete, ci cu amintiri plăcute. Mulțumesc pentru aprecieri și urări, Ștefania. Zi minunată îți doresc, la rândul meu! ❤

  5. ..ei, asta am simtit, desi m-am lungit mult in al meu, cum pornind de la sufletul casei ajungi in partea pragmatica a lui. Le imbini ca pe o „datorie”. Eu chiar am facut asta și pot spune, chiar daca merita, ca esti epuizat. A investi in ceva vechi e frumos, dar nu usor. Prefer partea boemă, și „casa părintească nu se vinde” , căci desi faci economii, inca tragi sa acoperi bugetul..investit, dar noi sa fim sanatoși..

    1. Poate că voi fi și eu „epuizat” după o astfel de reabilitare, dar o să compensez cu mulțumirea că am făcut ceva pentru suflet. Altfel, aș fi avut mereu mustrări de conștiință, că am distrus ceea ce a creat bunicul meu.

  6. Indiferent cum ar arăta, căci anii mulți se văd nu doar la oameni, ci și la casele lor, casa părintească este „palatul de suflet” al fiecăruia, locul impregnat de amintiri și energiile persoanelor dragi. Parcă și pereții vorbesc despre oamenii dragi și clipele petrecute acolo. Ce să mai zic de lucrurile pe care le păstrăm în amintirea celor ce nu mai sunt cu noi și cărora le ducem dorul. Când se poate reabilita o asemenea casă și e gata să redevină „vie”, este un lucru minunat.
    Succes, dragă Petrule! 🙂

    1. Bine zis „Palat de suflet”, iar sentimentul acesta îl avem de fiecare dată când revenim în el. Poate că mi s-a părut, dar percepeam de multe ori un ticăit de ceas între pereții casei părintești. De fapt nu-l auzeam doar eu, ci și soră-mea. Iar asta ne dădea senzația plăcută a unui mister pe care n-am fi vrut să-l descifrăm, ci să-l interpretăm în fel și chip.
      Mii de mulțumiri, dragă Alex! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s