Bășina fetei

Iulișca era bine împlinită la trup, dar fără complexe în societate, mai ales de când îl cunoștea pe Iliuță. Și băiatul își uita complet timiditatea în preajma fetei, astfel că se completau de minune. Nu pierdeau niciun prilej să se întâlnească, iar a doua zi de Paște părea să fie cea mai potrivită să petreacă mai mult timp împreună. Nu singuri, pentru că părinții fetei voiau să fie mereu cu ochii pe ea, ci împreună cu alți băieți, alături de care mergea la stropit. Iulișca mai avea o soră frumoasă și un frate, Piști, care își chemase prietena la dans, într-o camera spațioasă, pregătită din timp pentru o zi de distracție.

Cei trei flăcăi au lăsat la urmă casa în care le așteptau fetele, de unde nu mai aveau de gând să plece până către seară. Acolo au început cu ciocnitul ouălor roșii și a paharelor de vin, după care s-au pus la masa încărcată cu bunătăți. Glumeau și mâncau, râdeau și se sărutau, iar Iulișca era sufletul petrecerii, îmbiindu-i cu preparate făcute, cică, de mâna ei. Iar pentru a fi mai convingătoare, ea se sacrifica prima gustându-le, indiferent că era vorba de ouă, salată de boeuf, șuncă sau prăjituri. Muzica bine aleasă de pe internet curgea aproape întruna și în curând au început să danseze. Când mai molcom, strângându-se cu patos în brațe, când mai sprinten, tropăind apăsat pe podelele de lemn.

Doar în pauzele scurte se opreau feciorii să-și tragă sufletul, sorbind câteva picături de vin, gustând din prăjituri și din gurițele dulci ale mândrelor. Apoi porneau din nou iureșul învârtitului, ce-i drept cam iritați de prezența printre picioarele lor a lui Zoli, fratele de numai cinci ani al lui Piști și Iulișcăi. Astfel s-au zbenguit neobosiți câteva ore, timp în care Iulișca și Iliuță au fost de nedespărțit la masă și la dans, ochi în ochi, mână în mână și multă vreme gură în gură.

Și toate s-ar fi terminat cu bine dacă n-ar fi intervenit acel moment catastrofal, când cerul parcă s-a năruit peste voluptoasa fată. După un dans frenetic, profitând de pauza dintre două melodii, Iliuță și-a strâns cu ardoare iubita la piept, probabil prea tare și pe neașteptate, încât s-a auzit foarte clar un sunet prelung și puternic de aer comprimat ieșit printr-un orificiu cărnos. Toți cei de față au tresărit ca la un tunet în zile senine, nefiind siguri de unde provine acest fenomen bine cunoscut. Doar Iulișca se înroșise până la urechi și se vedea clar că e implicată în această trâmbițare ce preceda un miros fetid, ca de ouă stricate. Iar dovada supremă a vinovăției sale a venit chiar din gura micuțului Zoli:

– Iar s-a bășit Iulișca!

La care fata s-a desprins brutal din brațele partenerului, părăsind furtunos încăperea. Firește că petrecerea s-a destrămat imediat după clipele de amuțeală și jenă, cu toții mergând către casele lor. Iliuță simțea că are o mare parte din vină pentru cele întâmplate, dar nu știa cum să reacționeze. Mama lui îi spusese de atâtea ori că fetele nu se bășesc, iar dacă totuși se întâmplă uneori, aerul degajat de acest fenomen e plăcut, mirosind a rozmarin. Să se fi înșelat mama lui, ori Iulișca e o excepție?

Celor doi li s-au mai încrucișat drumurile prin sat, dar se străduiau să fie cât mai departe unul de celălalt, fără să-și poată spune un cuvânt sau să se privească în ochi. Căci vestea se răspândise și mulți tineri și tinere își dădeau coate când o vedeau pe sărmana fată trecând pe aproape. O fi fost și motivul pentru care s-a mutat, cu toată familia, într-o localitate îndepărtată.

41 thoughts on “Bășina fetei

  1. Un prieten care lucra la M.I trebuia să însoțească o delegație chineză în România, delegație de militari cu rang înalt. În mașină, în timp ce acesta le arăta locurile importante, neavând voie să deschidă geamurile fiind delegație oficială, după masa copioasă oferită de români, aceștia au început să tragă cu… vânturi, da` vânturi nu adieri. Prietenul meu făcea fețe-fețe pe când chinezii se purtau ca și când nu mâncaseră usturoi înainte. Ăsta era tare contrariat că nu-și ceruseră măcar scuze, numai că la ei era ceva normal ceea ce la noi era tabu. Educația bat-o vina!!! mi-e tare milă de Iulișca!

    1. Obiceiurile, și mai ales prejudecățile, diferă foarte mult de la o țară la alta, dar ar fi bine să ne influențeze și să ne educe, prin cunoașterea și perceperea lor. La țară, însă, e cel mai greu să se ajungă la schimbări, chiar și în aceste zile.

  2. Numa’ pentru atat s-au mutat? 😲 Se vede treaba ca Iulisca asta nu stia safaca haz de necaz…
    In plus , bag eu de seama , ca era din tagma dragonilor , daca nu miroasea a rozmarin , huh? 😜

    1. Nimeni nu a fost de vină, și un astfel de incident se poate întâmpla oricui și oricând. Doar că fetele sunt mai sensibile și supuse criticii de către ceilalți tineri batjocoritori.

  3. Judecând după numele protagoniștilor, s-a ratat șansa unei frumoase conviețuiri interetnice, care s-ar fi putut solda cu un produs multicultural.
    Cunosc unii oameni care cultivă onest valorile ambelor nații; în ei pot să-l văd și pe ungurul ipocrit și pe românul nesimțit.

    1. Și măcar de-ar fi singurul fel de incident. Am văzut un băiat care a strănutat pe nepregătite, încât și-a împroșcat iubita cu muci. A fost, de asemenea, ultima dată când s-au mai întâlnit.

  4. Sincer, patania fetei m-a intristat ……………
    Dar ca sa-mi treaca intristarea,
    schimb macazul si postarea,
    postandu-ti spre ascultare
    Imnul echipei ARMATEI,
    STEAUA BUCURESTI 🙂 🙂 🙂
    dupa castigarea Cupei Campionilor Europeni la Fotbal ,
    in seara zilei de 7 MAI 1986 cand ,ROMANII toti erau UNITI si FERICITI ! 🙂

    nu ca acum dezbinati in basisti, iohannisti,pedelisti, penelisti, pesedisti,unionisti, neunionisti …
    Seara faina Petru ! 🙂
    si sa te fereasca Dumnezeu de una ca Iulisca ! 😦
    Aliosa.

    1. Niciun român care a trăit evenimentul n-o să uite acea seară minunată de acum 30 de ani. Însă, pentru mine, anul 1986 a avut mai multe conotații negative, doar victoria Stelei atenuându-mi necazurile.
      Iulișca era o fată foarte frumoasă și bună, iar eu zic că cine a luat-o, în cele din urmă, de nevastă, a făcut o alegere bună.

    1. Așa ar fi fost înțelept, dar noi suntem cu o experiență de viață care ne permite să judecăm mai matur. Gânduri bune și sentimente pe măsură, dragă Gabi!🙂

    1. Chiar și doctorul e mulțumit când aude că avem „tranzit” (vânturi, gaze), liniștindu-ne că-i semn bun. E drept că nici prea multe nu-i un semn bun.😉
      O seară minunată, Ileana!🙂

  5. Ha, ha! Ce pățanie. Dar nu una ieșită din comun, căci nimeni nu e scutit de asemenea „fenomene” naturale. Dacă băiatul voia să rezolve situația oarecum jenantă, mai bine răspundea și el cu un „ecou”, care ar fi detensionat situația fetei, așa… prea au făcut-o toți pe rușinoșii. Și doar era un moment de distracție, dar alții au pățit-o în situații oficiale, mult mai grave. Dar…. viața e plină de asemenea întâmplări.
    Numai bine, dragă Petru și zile frumoase!🙂

    1. Era o idee foarte bună pentru detensionarea situației și transformarea ei într–o glumă de senzație. Doar că Iliuță nu avea nici tupeul și nici capacitatea de a băși la comandă. Îmi amintesc, în schimb, de un prieten care putea s-o facă, iar toți cei care-l cunoșteau se distrau urmărindu-l.
      Îți urez, așa cum fac unii de pe la noi, să ai de tras încă multe bășini sănătoase, dragă Alex!😀

    1. Povestirea nu are nicio intenție de șovinism, iar numele sunt alese la întâmplare. Având în vedere că trăiesc într-o localitate în care maghiarii au o mare preponderență, trebuia să am și personaje de această origine. Iulișca reprezintă, în primul rând, tipul de fată frumoasă foc care știe să gătească de tânără. Doar ghinionul a intervenit între ea și Iliuță.

      1. OK. A fost o glumă de-a mea. E bine scrisă schița ta. Ce contrast între muzica descărcată de pe un computer și primitiva…”descărcare” a stihiilor umane intestinale. E fain și comentariul cu delegația chinezească, care nu e ipocrită în a-și reține pârtzurile. Trebuie să publici o carte de proză scurtă, dacă-i umoristică e cu atât mai bine. Eu am scos câteva broșurele de acest fel și au avut succes, mai mult decât poezelele.

      2. „Povestirile unui maramureșean” conține, în principal, astfel de schițe umoristice inspirate din viața mea. Dacă îmi dați adresa, vă trimit cu plăcere un exemplar.

  6. Buna dimineata Petru !
    Sa treci neaparat pe la mine
    sa citesti commentul 7 ( sapte)
    si s-adaugi de la tine,
    unde ai petrecut as’noapte
    de n-ai raspuns la comentarii …..
    Zi fara ploaie, ca la mine ploua , ploua……….
    Aliosa.

  7. Îți mulțumesc că m-ai atenționat în ceea ce privește noile știri postate.
    E drept că, având musafiri până sâmbătă, programul meu e dereglat și nu intru pe blog decât atunci când îmi permite situația.
    La mine a fost frumos și cald astăzi, ceea ce sper să sesizezi și tu cât de curând, Sandule!🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s