De ce ne vine să plângem de fericire?

Pentru psihologul Oriana Aragon, de la Universitatea Yale, motivul pentru care oamenii plâng uneori de fericire era un mare mister. Acum însă ea înțelege mai bine ce se întâmplă în asemenea momente.

lacrimi

Aragon a realizat o cercetare mai amplă, care a fost publicată în revista Psychological Science. Ea spune că plângând atunci când suntem fericiți, oamenii își regăsesc echilibrul emoțional.

O emoție puternică, indiferent dacă este pozitivă sau negativă, are un impact copleșitor, iar această formă de descărcare îi ajută pe oameni să-și revină mai repede, să regăsească echilibrul.

Sunt multe exemple de acest fel, de răspunsuri negative la experiențe pozitive. Cercetătorii au observat că persoanele care au reacții de acest fel își controlează mai eficient emoțiile.

Persoanele care, de exemplu, se emoționează când văd bebeluși și le place să-i ciupească de obraz sunt cei care vor și plânge când vor primi o veste bună sau când asistă la nunta copiilor.

Un mecanism similar funcționează și în cazul opus, când emoții negative duc la manifestări pozitive. De exemplu, râsul nervos, care apare în situații dificile, sau zâmbetul forțat al celor care trec prin momente foarte triste.

Sursa: Science Daily

Advertisements

36 thoughts on “De ce ne vine să plângem de fericire?

  1. Nu mă emoționez când văd bebeluși, nici nu-mi vine să-i ciupesc de obraz. Asta înseamnă că nu voi plânge niciodată de bucurie? 😦

      1. Sau n-a fost suficient de fericita 🙂 Sau nu e pe nivele fericirea asta? Interesant articol, Petru. Iar tu . Fata Verde, nu-ti face griji ca nu plangi de bucurie sau ca nu-ti vine sa-i chinui pe bebelusi. Este suficient un zambet

  2. Eu plang si la desene animate daca e ceva coplesitor :)) si in general sunt genul care trece usor peste moartea cuiva sau pot gândi rational in momente de cumpana

  3. Am plans pentru toate emotiile care m-au cuprins de-a lungul anilor din viata mea. Totusi cred ca odata cu varsta , slabirea puterilor devi mai plangacios,
    Va doresc si-ti doresc daca Petru:

    1. Cred că la mine e invers. Înainte plângeam când mi se întâmpla o tragedie majoră, dar n-am mai făcut-o de mult. Deși trăiesc cu intensitate fiecare emoție. O duminică cu sentimente plăcute, Beta! 🙂

  4. Cred ca depinde în cea mai mare masura de implicarea sentimental-emotionala,de empatia fatza de semenul aflat în diferite ipostaze extreme ale perceptiei. ïn ceea ce ma priveste,cred ca sunt o persoana slaba la acest capitol,deoarece aproape ca nu exista zi sa nu vars câteva lacrimi,însa,acum, în cea mai mare parte sunt lacrimi de bucurie ,multumire,recunostinta fatza de IUBIREA coplesitoare pe care TATAL meu si DUMNEZEUL meu,o manifesta zilnic fatza de mine un nevrednic pacatos.

    1. Și a ochilor, dar și al sufletului. Dacă nu plângem cu lacrimi, s-ar putea să plângem cu fiere, pe dinăuntru, iar asta nu-i deloc sănătos. O zi pe măsura așteptărilor! 🙂

      1. Ai dreptate Petru ! Sa tii in tine …nu functioneaza . Sa te manifesti , da ! Sa ai o seara pe placul tau ! Mare meci deseara , daca te uiti , sa castige preferata ta ! 🙂

    1. E foarte bine că te poți exteoriza fără greutate, lăsând emoțiile să se elibereze benefic. Îți doresc să ai parte mereu de râs sănătos și lacrimi de fericire, dragă Gabi! 🙂

  5. Buna dimineata! Petru
    Sa stii ca eu asa am fost de cand ma stiu ,plangacioasa in special la emotiile fericite ,plang si la seriale,parca traiesc acele momente ,cand sunt trista ,plang uneori ,dar ma rog la Dumnezeu sa ma intareasca sa pot depasii momentul,iar bebelusii imi plac f. mult ,cand cresc mai mari devin obraznicuti 🙂 🙂

    1. Și mie îmi plac copiii mici și cuminți, dar nu-i aprob adulții care au mereu tendința de a-i ciupi de obraz sau a-i mângâia pe cap. Gesturile astea îmi repugnau de când eram și eu un copil supus unor astfel de ritualuri.
      Toate cele bune, anytza! 🙂

      1. Eu am crescut 4 copii,dar nu i-am batut niciodata,dar acum copiii care se nasc parca au mancarici ,si vor sa li se faca tot ce isi doresc 🙂 am un nepotel care merg sa stau cu el pana vine fata si ginerele ,dar crede-ma ca ma oboseste psihic,cand vin acasa sunt tare obosita 🙂 are 3 anisori dar face cat 5 copii 🙂

  6. Salut Petru !
    Pe mine ma emotioneaza doar momentul cand DRAPELUL ROMANIEI este RIDICAT pe cel mai inalt catarg in ritmul IMNULUI ” Desteapta-te Romane ” cand SPORTIVII nostri castiga medalii de AUR la intrecerile sportive balcanice,europene, mondiale sau olimpice ! 🙂
    O astfel de emotie m-a cuprins si cand………..
    ” Dupa 40 de ani ”
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2009/03/25/
    am ridicat DRAPELUL ROMANIEI pe catargul de pe marele platou de adunare din incinta LM….
    http://aliosapopovici.wordpress.com/2013/09/23/
    O duminica fara EMOTII prietene ! 🙂
    Aliosa.

    1. Dacă îți dau și lacrimile de mândrie și fericire, e cu atât mai bine. Emoții de acest fel simt și eu când primim cea mai strălucitoare medalie. Numai că ocazii de acest fel sunt din ce în ce mai puține și de multă vreme n-am avut senzația că mi se ridică părul din cap de bucurie. Atâta cât mai am. 😀
      Eu îți doresc o duminică încărcată cu emoții plăcute, Sandule! 🙂

    2. @Aliosa Intrebare cu scuzele de rigoare pentru indrazneala : daca in loc de ” Desteapta-te …etc ” ar fi …” Republica mareata vatra ” sau….” Te slavim Romanie …pamant parintesc “{ ” Trei culori ” este acum imnul Republicii Albania iar reprezentativa d e fotbal albaneza ne-a scos fotbalul din cap } ar posibil sa va emotionati si in atare situatiie ? Si inca o intrebare cu aceleasi scuze plus multumirile pentru rabdare : atunci cand DRAPELUL ROMANIEI a fost arborat pe acel catarg din incinta LM avea si o STEMA , si nu ma-ndoiesc ca mai ales dumneavoastra , cunoasteti semnificatia STEMEI { buna sau rea ramane d e discutat } si-atunci , cum este posibil sa va dea lacrimile in fata unui drapel lipsit de stema pe care-ati salutat-o atunci ….” pe marele platou de adunare din incinta LM ” ? Va cer umil iertare insa , mie personal chiar imi pare o ipocrizie …fara suparare !

  7. Petre si…toti vizitatorii blogului dumitale : AZI 11 IULIE FATA MEA IMI VA ADUCE IN DAR O NEPOATA { va naste prin cezariana …d-aia stiu si sexul copilului si ziua precisa } si , sincer sa fiu…..nu stiu daca sa PLANG DE FERICIRE SAU….SA RAD TOT DE FERICIRE CA , MI-A AJUTAT DUMNEZEU SA FIU A SAPTEA {7} OARA ….BUNIC !!!!!!!!!!!!!!!!! Nu ma-ndoiesc de faptul ca…le voi face pe amandoua 😉 . Din punctul meu de vedere aceasta inseamna , SUPREMA FERICIRE , sa plangi de fericire si sa razi ….. tot de fericire . Doamna Oriana Aragon ar trebuii sa-ncerce si domnia sa sa fie ca oamenii obisnuiti { caci de inteles…tare mi-este teama ca nu-i va intelege in veci } si va vedea ca…nu-i nici un mister este doar VIATA , este doar MINUNEA VIETII !!! Iti doresc un inceput de saptamana cat mai frumos si lipsit de griji pentru dumneata si…oricine-ti viziteaza blogul saptamana aceasta !!!!

    1. Cele mai sincere și călduroase felicitări pentru postura de bunic! Multă sănătate nepoțelei și mamei sale! E firesc ca o astfel de bucurie să fie exteriorizată și împărtășită cu toți cei din preajmă, pentru că e molipsitoare și face bine tuturor. Eu nu voi fi niciodată bunic, dar m-am bucurat și mă bucur de fiecare nepoțică din partea fraților mei. Să auzim numai de bine, Marian.

    1. Ești foarte atentă și amabilă, ca întotdeauna, Beti! Îți mulțumesc eu, dar sunt sigur că și Marian gândește la fel. Să-l lăsăm să se bucure și să așteptăm detalii, dacă va vrea să ni le ofere. 🙂

  8. Eu ma gândesc la o chestie. Daca, cumva (de fapt, eu asa cred ca este), emoțiile nu sunt nici negative, nici pozitive, ci sunt doar emoții? Asa cum gustul iute sau amar ne place, caci e un gust, poate ca nici emoțiile nu sunt, din punct de vedere al sufletului, pozitive sau negative. Presupun ca persoanele care plâng de fericire intra, pur și simplu, în locașul emoțiilor și le eliberează pe toate cele nemanifestate, reținute acolo, indiferent ca sunt pozitive sau negative.

    1. E un punct de vedere care poate fi convingător până la o limită. E drept că plânsul poate fi benefic, frica e necesară, iubirea la fel. Dar când plânsul e dureros și persistent, frica te domină, iar iubirea e obsesivă, tot emoții sunt, doar că devin dăunătoare, deci negative. Oricum, psihologii sunt cei care le-au împărțit și care și-au făcut o datorie în a trata emoțiile negative și a le încuraja pe cele pozitive.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s