O lume pentru fiecare

Copil fiind, îmi era frică de întuneric și de moarte. Noaptea adormeam cu lumina aprinsă, iar ziua îmi tot căutam pulsul și îmi monitorizam respirația. Probabil că asta mi se trăgea de la faptul că mergeam des la înmormântări cu bunica mea, unde vedeam adesea mortul. Omul plin de viață până mai ieri, astăzi zăcea livid și țeapăn, iar neamurile plângeau de mama focului după el. Unii mureau de tineri, iar asta mă speria și mai tare. Nu voiam să ajung ca ei niciodată, și mă rugam în gând să trăiesc veșnic.

Această temere s-a atenuat în timp, poate și datorită imaginației prin care realizam tot felul de scenarii optimiste, menite să combată dipariția sufletului în neant. Unul dintre ele îl am și acum în minte, fiind destul de plauzibil, atâta vreme cât nu poate fi combătut prin dovezi certe, ca orice altă teorie despre moarte și ce se întâmplă după ea. Conform teoriei mele, fiecare om are o lume a lui, în care nu moare niciodată. În lumea mea, eu sunt nemuritor, oricâți ani aș acumula. În lumea ta, nici tu nu vei muri vreodată. În lumea lui, el va trăi o veșnicie.

Firește că, în lumile celorlalți, vom muri cu toții când ne va veni sorocul. La fel și în lumea mea, o să văd sau o să aud cum vă stingeți pe rând, în timp ce se nasc alți oameni, vremurile se schimbă, iar durata vieții se tot mărește pe măsură ce îmbătrânesc. Fiecare cu lumea lui, în care poate fi un om oarecare, un nenorocit care abia își duce zilele sau lider. Dar NEMURITOR. Așadar, dacă auziți cândva că am plecat dintre cei vii, s-ar putea să se întâmple numai în lumile voastre. În universul meu, eu o să fiu cel care o să vă plângă dispariția, indiferent că voi avea 100 sau 200 de ani.

Advertisements

60 thoughts on “O lume pentru fiecare

  1. Si mie mi-e frica de moarte 🙂
    Uite ti-am adus ceva de pe blogul lui Aliosa ,poate explici ce s-a intamplat ,fiind in acea zona

    ,,Un JURNALIST de marca din MARAMURES , a fost GASIT ieri MORT in masina personala ……………………
    Cercetarile continua iar prietenul nostru virtual Racolta Petru
    https://racoltapetru6.wordpress.com/
    autorul PUBLICARII multor articole din GRAIUL MARAMURESULUI pe blogul sau,
    ar putea sa NE SPUNA mai MULTE fiind cel mai aproape de BAIA MARE, locu tragediei.
    Multumesc ANTICIPAT persoanelor virtuale care il vor informa pe PETRU despre RUGAMINTEA mea !”

    1. Eu sunt de aceeași părere cu Alexandru Vlahuță, care zicea cam așa: „Nu mi-e frică de moarte, ci de veșnicia ei”.
      Mulțumiri pentru vizită și atenționare. Am să trec pe la Alioșa.

  2. Mie nu mi-a fost frică de moarte până la moartea bunicului. Nu conștientizam ce înseamnă. Apoi, când am văzut eu ce ușor se poate muri, că acum vorbești și râzi, iar după jumătate de oră ești țeapăn, m-a cuprins o frică incontrolabilă. Mult timp m-a obsedat, aveam chiar coșmaruri, teama să nu mor în somn. Acum mă tem mai mult de moartea celor dragi sau de chinurile care pot preceda propriul sfârșit. Oricum după aceea nu mai știi nimic, e întuneric total. Asta în viziunea mea.

    1. Pe mine m-a îndurerat și apoi întărit moartea bunicelor, a părinților și a fratelui mai mare. Acum sunt oarecum pregătit pentru pierderea oricui, mai puțin pentru pierderea definitivă a propriei conștiențe.

      1. Omule !!! Te-o fi indurerat si apoi intarit moartea bunicilor a parintilor sau a fratelui mai varstnic insa , stai linistit si…sa fi sigur ca pentru moartea copiilor dumitale NU VEI FI PREGATIT NICIODATA asa incat…las-o balta cu gandurile astea fara suparare !!!!!!!!!!!!!!

      2. E adevărat, dar eu vorbeam de mine. Neavând copii, nu am încercat sentimentele unui părinte, atât cele de bucurie, cât și acelea de mâhnire sau tragedie, când e vorba de ei. Îmi pare rău că n-a fost să fie, cu toate greutățile și riscurile pe care le-ar fi implicat.

  3. Mie nu imi este frica de moarte in sine. Imi este frica ca nu am terminat de facut ce trebuie si daca am uitat sa fac ceva inainte sa dau coltul? Plus ca sa stiu ca aia de au ramas sufera , ma inmebuneste. Daca s-ar putea , cand am sa mor , ca ai mei sa nu planga ,ci sa rada si sa glumeasca , cand m-or ingropa , ar perfect. Plus ca eu mi-as dori sa ma in inereze , ca sa nu se chinuie cu toti popii astai snapani si bulagii care cer si laptele supt de la mama ca sa isi faca meseria.
    Plus ca eu cred ca sufletul este calator si devine vesnic doar cand si-a dus la capat menirea , deci e clar ca ma voi intoarce.

    1. Parcă gândim la fel. Și pe mine m-ar îngrozi să știu cum mă plâng cunoscuții, astfel că de m-aș trezi cumva, aș muri a doua oară numai văzându-i. Ca tine gândesc și în ceea ce privește sufletul.

  4. Reblogged this on VERONICISME and commented:
    Îmi place grozav ideea.
    În primul rând, cred că mi-a plăcea să fie într-adevăr aşa. 🙂
    Iar în al doilea rând, mă gândesc ce poveşti SF de nota 10 s-ar putea scrie luând-o ca punct de pornire. 🙂

    1. Săru-mâna pentru aprecieri și rezonanță! Cine vrea să pornească o povestire de la această presupunere, e liber s-o facă. Până nu mă lovește vreo inspirație și o extind chiar eu! 🙂

      1. Mulţumesc pentru permisiune. 🙂
        Dar cred că sunt foarte multe şanse să te “lovească” inspiraţia înainte de a porni eu povestea. 🙂

  5. “[…] Trăind în cercul vostru strâmt
    Norocul vă petrece,
    Ci eu în lumea mea mă simt
    Nemuritor și rece.”
    *

    Cam asta-i treaba, maestre: fiecare cu lumea lui, că dacă ne intersectăm iese cu scîntei. Ordin de (nu atît de) sus. Şi totuşi, cît încă sîntem Oameni, continuăm să nesocotim ordinele.

    Cu toţii moartea o păţim
    Şi-am vrea – dorinţă sfîntă –
    Nici noi durerea s-o sîmţim,
    Nici ei să nu ne-o sîmtă.

    Eu am plecat cîndva, demult,
    Şi m-am întors ca prostul
    De imbecili ca să ascult
    Şi vieţii să-i pierd rostul.

    Dar cînd o fi să plec din nou –
    Fi-mi-ar gura de aur! –
    Promit solemn: n-am să vin bou,
    Am să mă-ntorc… balaur!
    😉

    * Mihai Eminescu – Luceafărul

    1. Recunoștință pentru rememorarea unor versuri potrivite subiectului și atât de celebre, totodată! Marii poeți și scriitori, filosofi și gânditori, au întors tema morții pe toate fețele, dar a rămas loc destul și pentru alte interpretări.

      1. Plăcerea e de partea mea. 🙂 Sper doar să nu le fi confundat cineva pe cele de la urmă cu creaţia lui Eminescu, fiindcă acelea sînt bietele mele bălmăjiri spontane. 😀

        Nu ştiu de ce s-or fi temînd de moarte majoritatea, că din cîte îmi aduc eu aminte (nu prea multe, din păcate) a fost foarte simplu şi frumos. De ce-oi fi venit înapoi – nu ştiu! 😄 😄 😄

      2. Se pare c-am cobit, vorbind de moarte… Şi acum văd că e uşor să expui detaşat variante optimiste, dar cînd te atinge personal îndeaproape nu mai e atît de uşor să te bucuri de eliberarea sufletului “plecat” cînd ţie îţi atîrnă inima precum piatra de moară. 😦
        Da, mai am de plîns un suflet drag, pe lumea asta. Sper să fie şi ultimul lucru de făcut, căci nu mai pot. 😦

    1. Se știe că femeile sunt mai sensibile și mai afectate de pierderea celor dragi. Desigur că și un bărbat poate să simtă la fel, dar arareori o recunoaște sau o arată. După cum vedem adesea.

  6. Salut Petru !
    Sincer, si in COPILARIE dar si ACUM , imi este FRICA de INTUNERIC si de MOARTE ! 😦
    Subiectul este atat de vast, complex si complicat, incat,
    mi-ar trebui un veac sa-l creionez asa cum ar trebui …………
    Vorba raposatului Radu Beligan trecut recent in nefiinta :
    -” Azi dimineata ma simt BINE ! 🙂
    Am sa-i INGROP pe TOTI ” !!! 🙂 😦 🙂
    ……………….” Cu-o MOARTE, toti suntem datori,
    Dar nu-i totuna leu sa MORI….
    ori caine-nlantuit ….” Decebal catre popor de ( George Cosbuc ) .
    Cat priveste moartea jurnalistuui OCTAVIAN BUTUZA,
    detalii gasesti pe :
    http://actualmm.ro/actualizare-2doliu-in-presa-baimareana-octavian-butuza-s-a-stins-din-viata-foto-exclusiv/
    dar si pe
    http://www.somesul.ro/
    Weekend placut prietene ! 🙂
    Aliosa.

    1. Îți sunt recunoscător pentru informațiile pe care mi le-ai pus la dispoziție. L-am cunoscut pe Butuza, din vremea când locuiam în Baia Mare, și părea un om cu un caracter puternic. Nu știu dacă a recurs la un gest disperat sau a fost un accident. Poate voi afla mai multe de luni, când începe să-mi vină din nou ziarul. Dumnezeu să-l odihnească!
      Cele mai bune urări, Sandule! 🙂

  7. Foarte de acord cu tine…vin cu ceva care mi-a placut :Ovidiu Bojor nu crede in moarte. “Moartea de mult nu ma mai sperie. Stiu ca pare utopic, dar cred in tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Suntem infiniti, nu ne terminam niciodata. Daca suntem gata sa ac­ceptam legea lui Lavoisier care spune ca “nimic nu se pierde, totul se transforma”, de ce sa nu credem si ca sufletul nostru va exista pentru totdeauna? Avem de partea noastra un bagaj ancestral: religia dacilor, pri­ma religie monoteista, cu 5000 de ani inaintea iudais­mu­lui. Ce insemna ea? Un singur Dumnezeu si viata ves­nica! Dacii se bucurau la inmormantari si plan­geau cand un nou nascut era condamnat la viata. Ei stiau ceva ce noi am uitat, ca viata adevarata e din­colo. Cand stii ca ai trait frumos, ca n-ai facut rau si ai daruit, moartea e doar o trecere cu zambetul pe buze”, incheie academicianul.(https://prietendevremerea.wordpress.com/2016/07/18/cum-poti-sa-incetinesti-procesul-imbatranirii/)
    Sa ai o seara minunata ! 🙂

    1. Bine zis și în acord cu ceea ce ar trebui să sperăm toți, cu anumite nuanțe pe care nu le putem prevedea. Eu am avansat una care pare foarte fantezistă, dar totul e o fantezie până când devine realitate.
      Un sfârșit de săptămână excelent! 🙂

  8. SUPERB!
    Aș putea argumenta, dar nu SE merită. Ai zis totul.
    …Și totuși! Când trăia, tata zicea că nu trebuie să ne fie milă de cei care plâng un mort, trebuie să ne fie milă de mort, care plânge nevăzut-neauzit, că ăia care-l plâng văd, a doua zi, răsăritul de soare.

    1. Mare dreptate avea tatăl tău. Mai ales că, prin unele părți, se obișnuiește să se plătească bocitoare pentru a accentua tragedia. Dacă ești străin de loc și nimerești la o astfel de înmormântare, nu mai știi cine plânge de durere sau pentru bani.

  9. Am visat ca m-a vizitat ca m-a vizitat moartea ca sa ma ia, ma sufocam, dar stateam nemiscata. Cand m-am trezit as fi vrut sa fi ripostat. In viata mea exista lucruri care mor in fiecare zi. de ele mi-e frica.

    1. Când am un coșmar sau visez ceva neplăcut, închid ochii în vis și încerc să mă trezesc. Dacă nu reușesc din prima, repet operațiunea. Pentru asta trebuie să-ți dai seama că-i doar un vis.

  10. Da…ce , ai vreun gand ??? Ce-ti venii sa abordezi subiectul acesta…extrem d e delicat , tocmai dumneata un tip atat d e spumos , EFERVESCENT cum ar spune ” vecinii ” nostrii francezi ??? Fireste , la o anumita vreme din viata …esti obligat sa-ti aduci aminte si d e faptul ca…n’oublie pas que tu vas mourir , cum ar spune madamme Mari pe blogul ala doar in franceza insa , nu-i mai bine sa lasi ” grija ” asta…pentru atunci ? Apreciez pozitiv faptul ca-ti pastrezi umorul si-ti doresc ca si-n clipele din urma…sa faci acelasi lucru si….sa razi de moarte , stiind precis c-ai lasat ceva in urma dumitale asta , spre deosebire d e Moarte care nu lasa nimic in urma ei asa cum bine sti 😉 . Sa fiu NEMURITOR la propriu , sincer sa fiu chiar nu mi-ar conveni chestia asta , fiindca am vazut mai tot serialul ala cu Adrian Paul si…. chiar nu mi-ar convenii ! Interesanta abordarea : in universul dumitale , vei plange moartea altora 🙂 🙂 🙂 indiferent ca vei avea 100 sau 200 de ani sau , cum ar fi spus Toparceanu : ” Si plec razand de propria-mi durere dar…/ TUTUROR VA SPUN : LA REVEDERE !!!!!!!!!! ” Fa rogu-te o corectie , nu Mark Twain a spus acele cuvinte ci , Alexandru Vlahuta in poezia : In prag . Asta fireste , daca n-o fi dat si el copy paste ca …. daca azi s e poarta , poate ca si inainte era la fel 😉 . Iti doresc un final de saptamana de la bun spre excelent !

    1. Mea culpa și mulțumesc pentru sesizarea care m-a ajutat să corectez comentariul. Probabil că eram cu gândul la vreun alt citat celebru al scriitorului american. Nu am scris despre moarte ca o tragedie, ci mai degrabă ca pe o încercare prin care trebuie să trecem cu toții, fără excepție. De-a lungul timpului, am încercat să-i găsesc o explicație și să o îmbrac mai vesel și promițător, tocmai pentru a nu o urî atât de mult, ci a o accepta mai ușor atunci când vine. Precum făceau și strămoșii noștri.

      1. Stramosii nostrii … 😉 era prosti ca…n-avea NET si deci nici prieteni prea multi – chiar daca doar virtuali – care…sa se ingrijoreze atunci cand dam oarece semne ca…. Iar …stramosii , nu uita ca pana sa le taie si s a le arda nebunul ala viile , nu se-ncurcau cu paharutzul ci foloseau BARDACA , special pentru a fi veseli mereu in necazul dusmanilor deci : FOLOSESTE BARDACA ONORABILE !!!!!!!!!!

      2. Lasă că și eu folosesc „țapul” atunci când beu pălincă. Să nu tot pun în pahare. Unchiul meu folosea halba, dar pentru rachiu alb sau „albușcă”, după cum îi spunea el.

  11. Eu zic ca mai ramanemi pe pamant cat avem treaba sau mai e nevoie de noi pentru un scop asa ca tu mai trebuie sa ne incanti cu cateva carti bune ca abia esti la inceput,nu-i asa ?Un weekend racoros si relaxant iti doresc!:)

    1. Tocmai asta spuneam și eu în text. Nimeni nu moare cu adevărat, asta se întâmplă doar în mintea celor de lângă noi. Fiecare trăiește veșnic, în lumea care-i este dedicată. Deocamdată e o vreme cu adieri răcoroase, de care sper să ai parte și tu, dragă Gabi! 🙂

  12. Candva, undeva am primit o invitatie la Blessed. Despre alzheimer era vorba in piesa scrisa si interpretata de o prietena. Am scris la vremea aia despre. Am facut un timp voluntariat la un camin de batrani bolnavi de alzheimer. Este crunta boala. O moarte care inunda creierul intr-un trup viu.
    Petru, finalul este ciudat. Ce te determina sa gandesti asa ? Sigur ea, moartea exista pentru noi toti, alunga umbrele…

    1. De ce gândesc că vom fi cu toții nemuritori, în lumile noastre? Poate fiindcă că sunt optimist și cred că există ceva bun pregătit pentru fiecare dintre noi. E drept că atunci când îți moare creierul, totul se năruie, dar cred că sufletul rămâne și preia ștafeta în vederea unei continuări.

      1. Poate ai dreptate. Nu stiu. Este o alta perspectiva a existentei sufletului in alt univers. Cine stie ?(retorica). Nu ma hazardez sa emit nici o opinie. Moartea fizica este o realitate, cred eu. Da, ai dreptate Petru, ceva dincolo de spectrul tenebros al mortii fizice, sufletul poate are o alta existenta. E un subiect delicat, dar avem nevoie de o viziune frumoasa a existentei sufletului dincolo de moarte.
        Seara faina ! 🙂

  13. Frumoasă ideea unei lumi personale în care eşti nemuritor. E reconfortantă. Am mai spus-o, moartea face şi ea parte din viață, nu ar trebui să ne fie frică de ea… Numai gânduri bune, Petru! ☺

    1. Poate că de aceea îmi permit să glumesc uneori pe socoteala morții. Un lucru inevitabil nu trebuie să ne îngrijoreze, altfel ne influențăm negativ toată viața. Un sfârșit de săptămână de toată frumusețea, Cristian! 🙂

  14. O temă atât de grea, în fața căreia oamenii mereu și-au frământat mințile… Faptul că într-o clipă totul se termină aici, în existența noastră pe pământ, ne îngrozește, mai mult sau mai puțin. Până azi ai fost „cineva”, după care rămâi doar o….amintire.
    Mi-a plăcut tare mult gândul tău că fiecare om are lumea lui, în care rămâne nemuritor. Și toate aceste „lumi” personale, împreună alcătuiesc un „puzzle” de lumi, o lumea a tuturor sufletelor, în care dăinuim și după „stingerea” noastră fizică. Da, trupul este atât de trecător, de efemer, dar sufletul? Nu se poate să nu rămână nimic din noi, după moarte.
    Numai bine și un sfârșit de săptămână cât mai frumos, dragă Petru! 🙂

    1. Probabil că-i cea mai grea și mai des abordată temă de-a lungul vieții. Și inepuizabilă, firește. Orice s-ar spune și oricâte idei s-ar avansa despre rostul ei și felul în care ne transformăm ulterior, nu poate fi combătut, ci doar completat. De aceea e bine să-i dăm o tentă pe cât se poate de colorată, cu o continuare optimistă.
      Gânduri bune și salutări prietenești, dragă Alex! 🙂

  15. Conform religiei moartea inseamna o noua viata ,asa ca nu trebuie sa ne temem dar omul e om si are si teama. Asa cum am vazut ca multi prieteni de pe aceasta pagina spun ca mai mult se tem de moartea altora decat de a lor si eu ma indurerez mai mult pentru cei apropiati si cunoscuti mie decat sa am teama pentru propria-mi moarte. Cred ca atunci cand o sa fie aproape totusi toti ne vom teme pentru ca ne sperie necunoscutul.
    Iti doresc un weekend perfect si cu racoare.

    1. Tot așa, unii dintre noi susțin că n-ar vrea să ne vadă sau să ne știe jelind la căpătâiul lor, înainte și după trecerea în neființă. Au trebuit mii de ani și a fost nevoie de multe invazii, pentru a schimba total credința dacilor. Eu aș fi preferat să fi dăinuit și acum.
      Vreme și vremuri bune îți urez și eu, Beta! 🙂



  16. Azi este sâmbătă, Pe vremurii oamenii se întâlneau în sat la o horă ..era momentul în care împărţeau bucuriile, după o săptămână de muncă …Ei…dar vremurile sunt altele…Şi Noi ne vom întâlni diseară …la o horă a gândurilor…
    Încă sunt în vacanță, însă vă citesc cu drag atunci când am posibilitate. Să auzim numai de bine ! O zi splendidă vă doresc!

    Today is Saturday, on vremurii people met at a dance in the village when the shared joys ..era after a week of work … They … but times are different … And We’ll meet tonight .. .if a dance of thoughts …
    I’m still on vacation, but you fondly when I read possibility. Let’s hear only good things! A beautiful day I want!

    1. Săru-mâna și mulțumiri pentru gândurile tale și frumosul dar, Ileana. Așteptăm să revii din vacanță, pentru vești bune și texte pline de sensibilitate. Până atunci, numai zile minunate! 🙂

  17. Petru îți doresc la cât mai multe zile fericite aici pe pământ și la o veșnicie și mai fericită dincolo! Eu cred că de fapt moartea este ușa spre o altă viață…pe care noi o pregătim încă de aici.

  18. Frumos spus Petru. Iar pe mine nicio moarte nu m-ar devasta decât cea a fetelor mele înaintea mea. Nu spun că restul celor dragi nu m-ar marca, dar dintre toate asta ar fi cea mai greu de suportat.

    1. Numai un părinte poate să știe câtă durere provoacă pierderea unui copil, și mai ales acela care a trecut printr-o astfel de tragedie. Pentru că viața nu e dreaptă și se mai întâmplă astfel de anomalii.

  19. Am vazut si eu o batrana pe pat acasa la ea imediat dupa ce a murit. Fiind straina nu m-am speriat. Doar inca mi-o mai aduc aminte, mai mult ca fapt divers. Am citit ca sunt copii care se sperie de morti si au socuri. Tu ai anulat socul prin aceasta inventie, care insa poate fi adevarata.

    1. Eu am să sper că-i ceva adevăr în ea, până în ultima clipă. Teorii sunt multe și e bine că nu pot fi contrazise ferm de niciun savant. Doar astfel ne rămâne speranța.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s