Cum ne vindecăm de egoism

Un defect, o hibă în modul general de comportare – așa este descris, în general, egoismul. ”Defectul” de a vrea, aduna și păstra totul pentru sine, de a pune pe prim-plan propriile dorințe, nevoi, plăceri, de a nu se sinchisi de ceilalți și de a-și organiza viața astfel încât să nu fie deranjat.

”Da, și?” – ar putea replica ”egoistul de profesie”. ”De când este un defect să te iubești pe tine însuți, să cultivi încrederea în respectul pentru sine?”.

Nu este, atâta timp cât vorbim despre autoevaluarea iubitoare de sine și nu despre cea autodistructivă. Pentru că acolo duce, în cele din urmă, egoismul: la tăierea legăturilor cu lumea, mai întâi benevol, apoi prin efectul (provocat) de expulzare.

”Egoismul aspiră la singurătate, pentru a scăpa de dependențe.” (Henri Lacordaire, avocat și preot francez din secolul XIX).

Sigur asta ți-ai dorit? Crede-mă: nu! Fiindcă suntem creați și funcționăm ca ființe sociale, pentru care atingerea plenitudinii este sinonimă cu a împărtăși într-un sistem de dependențe.

DE LA EGOISM LA IUBIREA DE SINE

În primul său stadiu de evoluție, ființa umană era întoarsă exclusiv spre propriile nevoi: să se hrănească și să aibă un adăpost, condiții minime pentru supraviețuire. Aceasta a fost etapa iubirii de sine. Pe măsură ce a dobândit un minimum de siguranță s-a deschis, gradual, către un ”anturaj” din ce în ce mai larg: copiii, mama etc. Etapa iubirii dăruite. Copilul a primit mai întâi suficientă iubire, s-a simțit centrul universului și astfel a învățat să se iubească pe sine. Pentru ca apoi să învețe să și returneze iubirea. În caz contrar, ar fi rămas blocat în stadiul de ”centru al universului”, care știe doar să primească, nu și să dăruiască.

Altfel spus, persoana egoistă care acaparează totul în propriul profit și nu găsește plăcere în a împărtăși, nu se iubește pe sine cu toată ființa. Suferă, de fapt, de contrariul: aviditatea, nevoia de a-i smulge vieții ceea ce ar putea obține și altfel nu sunt semnul prea marii iubiri de sine, ci al dificultății de a crede în sine. Iată cum demolează psihologii una dintre definițiile superficiale ale egoismului, ca ”iubire exagerată pentru propria persoană”.

De fapt, nu această iubire narcisistă, bolnăvicioasă produce egoismul, ci atașamentul mai mult sau mai puțin patologic față de o imagine perimată asupra propriei persoane, aceea a ”copilului minune”, căruia nimic nu trebuie să-i lipsească.

Egoismul se redefinește, prin această prismă, drept lipsă de maturitate. Infantilism. Nu degeaba există comparația ”egoist ca un copil”.

MICA LUME A MARELUI EGOIST

Egoistul trăiește într-un cerc restrâns. Parcă ar fi incapabil să vadă și să audă tot ce nu-l privește personal. Mic copil, Ludovic al XIV-lea, ”regele-soare” proclama: ”Statul sunt eu!”. Egoistul proclamă: ”Lumea sunt eu!”. ”Restul” nu contează. Solitar, prin opțiune proprie sau prin forța împrejurărilor, nu este totuși prea satisfăcut de propria viață. Încă un semn clar că nu se iubește nici măcar pe sine, așa cum se spune sau se crede.

SUNT EGOIST ȘI MĂ TRATEZ

Punctul de pornire, în ”terapia anti-egoism”, constă în a conștientiza această slăbiciune și efectele dezastruoase pe care le are asupra victimei sale. Abia apoi devine posibilă ieșirea din cercul vicios conturat de tipare de gândire de genul: ”Nu te poți aștepta la nimic bun de la ceilalți… să luăm tot ce este de luat… nimic nu are valoare, dacă nu îmi aparține…”

EXERCIȚII DE ELIBERARE

Pentru a se elibera de povara egoismului, psihologii le recomandă tuturor celor care se recunosc în descrierea de mai sus un program intens de gimnastică a minții și a voinței:

Dăruiți. Poate fi vorba despre lucruri mărunte, dar gestul în sine de a dărui vă ajută să vă depășiți condiția și vă motivează. Pentru început, alegeți, pentru a dărui, persoane capabile de recunoștință. Gratitudinea lor vă va face să vă simțiți mai bine în postura generosului, pe când lipsa de reacție a unui beneficiar mai glacial v-ar putea frustra și… tăia cheful de a continua exercițiul mărinimiei.

Practicați sporturi de echipă sau arte marțiale, care asociază concentrarea asupra propriei persoane cu deschiderea spre și contactul cu ceilalți.

Deschideți-vă inima… generos în fața unui psihoterapeut. El vă va ajuta să restaurați sentimentul valorii, cu ambele sale valențe: valoarea personală și valoarea tuturor persoanelor din lumea înconjurătoare.

Aceste câteva psiho-trucuri vă vor ajuta să ieșiți din carapace și să vă întoarceți spre ceilalți, restabilind sistemul de dependențe care face din noi ființe sociale. Atenție însă la entuziasmul care vă poate lua pe val, de îndată ce aveți impresia că v-ați atins țelul!

”Omul nu este niciodată atât de egoist ca în momentele de exaltare, de entuziasm; pentru că atunci i se pare că nu există ceva mai măreț, mai demn de laudă decât propria sa persoană” (Lev Nikolaievici Tolstoi)

Sursa: ”Graiul Maramureșului”

39 thoughts on “Cum ne vindecăm de egoism

  1. Bună temă și atât de actuală. Oamenii au devenit, în ultimul timp, tot mai egoiști. Păcat că s-a pierdut atât de mult acel spirit comunitar și frățesc al românilor de odinioară. Îmi amintesc cum povesteau cei bătrâni cum era demult când se căsătoreau doi tineri. Tot satul venea la nuntă și le aduceau tinerilor însurăței ceea ce știau că au nevoie pentru o casă nouă, iar dacă era cazul, tot satul venea la clacă și îi ajutau să-și ridice casa nouă în care urmau să locuiască. Astăzi…. nu te mai ajută nimeni, oricât de mult ai avea nevoie și chiar ai cere ajutorul…
    Să fim buni, să fim generoși, altruiști – sunt idealuri frumoase pentru cei ce vor să fie oameni adevărați! Depinde de noi cum ne auto-educăm și cum îi formăm și pe cei mici – copii, adolescenți, tineri.
    Numai bine și o săptămână frumoasă, dragă Petru!🙂

    1. După cum spune și în articol, de la educație pornește totul, de la cei „șapte ani de-acasă”. Doar că, în ziua de azi, când bărbatul se luptă să câștige cât mai mult, iar femeia vrea și ea același lucru, educația are de suferit. Copilul primește totul de-a gata și rămâne cu impresia că așa se cuvine mereu, iar părinții nu mai au timp să-l aducă cu picioarele pe pământ. Egoismul rămâne implantat în caracterul lui. Alții, dimpotrivă, trăiesc într-o sărăcie cumplită și învață să se lupte pentru fiecare bucățică de pâine, pentru a supraviețui. Și așa vor face toată viața, dacă nu se va găsi cineva care să-i pună pe linia corectă.

  2. O zi buna de inceput de saptamana. Felicitari pentru tema . Ai atins un punct nevralgic al societatii noastre si ce este mai rau ca majoritatea nu se recunosc sau nu recunosc cat de egoisti au devenit. Daca este vointa si dare de constiinta se poate trece la vindecare daca nu, se ajunge unde nu este de dorit : la cultul personalitatii mai ales daca sunt inconjurati de personaje lingusitoare si inconstiente.
    Multumesc domnului Alex pentru comentariul facut pentru ca mi-a adus in minte cum se proceda si la noi in Ardeal si pana acum cativa ani (cam 20) s-a mai pastrat obiceiul chiar daca s-a adaugat si acesta de a da bani pentru ca sunt alte vremuri si noi oamenii invatam mai repede ce-i urat decat ce-i frumos. Totusi, acum doi ani la Cugir am vazut ca se mai face claca , la una de recoltat rosii am participat si eu.

    1. Din păcate, eu n-am mai prins zilele în care se făcea clacă pe la noi. Colectivizarea i-a înrăit și învrăjbit pe oameni, dar am auzit că în satele ce nu au fost atinse de această măsură, oamenii au continuat să se ajute unul pe celălalt, la bine și la rău. Mă bucur că se mai găsesc și acum localități cu astfel de obiceiuri, la fel cum am văzut că se întâmplă și în alte regiuni ale lumii.
      O zi cât mai plăcută, Beta!

  3. Interesanta postare insa , te-asi intreba onorabile…oare lumea in care traim , aceasta lume a COMPETITIEI ACERBE SI CU ORICE PRETZ { nu pentru altceva ci…pentru viata pe care ” cineva ” ne-a dat-o GRATIS } nu te-nvata ea insasi sa devii …comepetitiv adica : egoist , arivist , avid de-ai smulge vietii TOTUL DOAR PENTRU TINE ??? Daca parintii nu te-nvata asta sau daca tu insuti nu inveti rapid , risti sa te topesti in masa imensa de ” prosti ” { multi da’ …. PROSTI } si sa devii doar un nimeni . Cui oare i-ar convenii ca el sau copii lui , sa fie perceputi doar ca niste maici Tereza sau niste altruisti in loc de-a fi stiuti de toata lumea drept SEFI si asta…cu orice risc ?! Henri Lacordaire sau contele Tolstoi fara suparare , au trait totusi in secolul al XIX -lea , pe vremea cand altruism insemna totusi , nu doar o dovada de educatie ci si un mod de viata pentru oameni sau cel putin , pentru aia mai destupati la minte . Ei , constituiau modele pentru aia ” prosti da’ multi ” , asta spre deosebire de lumea in care traim cu totii azi si-n care , daca vei cauta ceva sau pe cineva care sa-ti fie un model de viata { in afara lui Isus Hristos fireste } , nu-l vei gasii nici macar daca-l vei cauta precum Diogene ! Pacat caci , postarea dumitale ma face sa-mi readuc aminte versurile lui George Cosbuc alea in care – tot cam prin sec. al XIX -lea – spunea : ” O lupta-i viata deci , TE LUPTA ” iar in lupta , TOATE MIJLOACELE PENTRU CASTIGAREA EI SUNT PERMISE . Asta-i omenirea de azi , asta-i omenirea din care si noi facem parte fie ca ne place , fie ca nu . Acesta-i secolul al XXI-lea totusi si nu al XIX-lea . Onorabile…ai inceput saptamana bine co postare mai mult decat interesanta ceea ce ma face sa-ti urez : TINE-O TOT ASA !!!!!!!!!!!! 😉

    1. Viața e cel mai bun și dur profesor, de la care învață fiecare altceva, după cum îi stă în caracter și după felul în care ai fost format de mic. Unii se vor lupta pentru a fi șefi, bogați, puternici… Alții se vor mulțumi cu mai puțin, dar asta nu înseamnă că vor fi mai puțin fericiți. Lupta pentru o poziție dominantă nu înseamnă egoism, dacă o duci alături de ceilalți, cu fair play. Am văzut șefi foarte generoși, dar și săraci egoiști. Mă bucur că ți-a plăcut tema și îți mulțumesc pentru încurajare!🙂

  4. Excelent si de actualitate subiectul ales de tine draga Pertru…nici nu-i mirare in zilele noastre ca rata egoismului este in crestere accelerata in pas cu tehnica…minunat citatul lui Tolstoi…in aceaasi nota am “auzit” ca marele imparat roman Marc Aurelian si-a pus un aghiotant langa el sa-i sopteasca mereu la ureche: “nu uita ,esti pamantean”…Seara minunata !

    1. Exemplul tău, cu împăratul Marc Aurelian, mă face să mă gândesc că mulți pământeni uită că sunt tot niște muritori. Unii dintre ei își dau seama de asta doar când mai au puține zile de trăit, și încearcă să mai îndrepte câte ceva. Sănătate și să auzim mai multe de bine!

      1. Asa este , draga Petru…din pacate…da Doamne romanului , mintea cea din urma …are legatura cu vorbele tale intelepte…sa ai o zi minunata !🙂

  5. O tema interesanta care merita reflectie… Dar ce pot sustine cu tarie in acest moment este ca sunt complet de acord cu toti cei care cred despre societatea noastra ca a devenit tot mai egoista. Poate ca am ajuns aici si pentru ca suntem din ce in ce mai exigenti, atat cu noi insine cat si cu anturajul nostru. Poate ne este si frica. Increderea se castiga greu in zilele noastre.

    1. Hai să fim mai optimiști, cum zicea prietenul nostru „mcooper…” în ultima sa postare. Îmi place să cred că sunt mulți oameni generoși, doar că aceia egoiști ies mai mult în evidență, tocmai prin felul lor de a fi.

  6. Ce frumos scria Mircea Eliade in “Huliganii”- “Era veşnica ei teamă: egoismul bărbatului. Egoism în dragoste, egoism în confort, egoism în suferinţă. Să refuzi chiar să fii mângâiat, atunci când eşti trist şi eşti singur – poate fi o dovadă mai abjectă de egoism masculin?”

    Toate gândurile bune, Petru! ☺

    1. Fiecare dintre noi mai avem rămășițe de egoism, depinde doar cât de mare e proporția și cum știm să ne debarasăm de el. Cei care reușesc mai mult, sunt și cei mai fericiți, indiferent de statut sau de avere.
      Să fii iubit și mereu fericit, Cristian!🙂

  7. Salut Petru !
    ” Graiul Maramuresului” ADEVAR graieste,
    OMUL de rand gandeste dar si rastamaceste,
    iar in rastamacirea mea, cel mai mare EGOIST din TARA noastra,
    nu e cineva de vita albastra,
    caci, in ” Romania lucrului bine facut ”🙂
    EGOISTUL a FURAT cat a putut 😦
    CASE multe el si-a CUMPARAT,
    dupa ce pe elevi i-a MEDITAT,
    PRIMARIA si-a folosit-o permanent,
    ca sa-si ascund-al sau BANET ,
    facut din RETROCEDARI si FURTISAGURI,
    cu stampila si cu steaguri ! 🙂
    Felicitari pentru POSTARE🙂
    si cum e super pentru RE-PUBLICARE,
    EU ” reblog ” scurt am dat,
    si-acasa , repede-am plecat ! 🙂
    O zi faina !🙂
    Aliosa .
    PS !
    La mine la commentul 11, astept de la tine un scurt raspuns
    caci EU, ce-am avut de spus acolo, am spus ! 🙂

    1. Nici eu n-am să mă întind cu vorba, dar vreau să-ți mulțumesc pentru preluare și invitația făcută. De asemenea, îți doresc o zi mai bună decât cea de ieri, dar mai puțin bună decât cea de mâine, Sandule!🙂

  8. Buna Dimineata ! Petru
    O sa te vizitez ,eu am inkis blogul din cauza unor persoane care nu au ce barfii decat persoana mea ,o sa te vizitez dar nu mai poti sa ma vizitezi ,am un forum unde ma poti gasii dar nu vreau sa-l fac public ,daca ai fb iti pot da acolo in pv
    Acum plec la ,,scarbici”
    Sa ai o zi racoroasa!
    Te servesc cu o cafeluta !

  9. Îmi pare rău să aud o veste atât de proastă, anytza! Am facebook și te rog să-mi scrii acolo un mesaj mai explicit despre ce s-a întâmplat. Mulțumesc pentru cafea și sper să ai o zi cât mai tihnită!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s