Eunucul: Epilog

Au trecut doi ani și ne aflăm pe terasa unei cafenele din Roma. Două femei superbe își beau cafeaua la o masă, discutând și privind adesea de-a lungul străzii aglomerate. Amândouă erau blonde, cu părul lung, ochi albaștri și îmbrăcate la fel, de ziceai că sunt gemene. Mulți dintre clienții din jurul lor le priveau admirativ, iar cei mai atenți își dădeau seama că așteaptă pe cineva. În cele din urmă, fețele celor două frumuseți s-au destins când de ele s-au apropiat un tânăr și un băiețel.

Bărbatul era brunet și bine bronzat, cu un păr bogat și o mustață demnă de apreciat. Zâmbetul îi era nelipsit de pe chip, în timp ce-l ținea grijuliu de mână pe copilul cu păr bălai, ce nu părea să aibă mai mult de cinci ani. La rândul lui, și acesta era o frumusețe cu ochii verzi și curioși, obrăjori cu gropițe și mânuțe fremătânde, de ziceai că vrea mereu să-și ia zborul. Tânărul o salută întâi pe una dintre femei:

– Ciao, Rita! Scuză-ne de întârziere, dar a trebuit să alegem cu atenție costumașul lui Raul. Salută-le frumos pe doamne, amice!

– Săru-mâna… Pe mine mă cheamă Raul, răspunse băiețelul într-o română destul de corectă, la fel ca și cea a celui care părea să-i fie tată.

– Servus, drăguțule, exclamă Rita în timp ce se aplecă să-l sărute pe obrăjori. Am vrut să vă fac cunoștință cu o prietenă foarte bună. Ea este Julieta.

Cea prezentată cu acest nume părea vrăjită de micuțul blond, de parcă era hipnotizată. A avut nevoie de un cot, pe care l-a primit de la prietena ei, pentru a reveni din visare.

– Eu sunt Roberto, spuse bărbatul în timp ce-i sărută mâna.

Se vedea clar că era impresionat de noua lui cunoștință.

– Piticul ăsta e prietenul meu cel mai bun și unicul meu fecior. Am învățat împreună românește, știind că mama lui a fost româncă și sperând să ajungem odată în țara ei.

După ce și-au ocupat locurile și au comandat cafeaua și sucul, Julieta întrebă timid:

– Ce știți despre ea?

– Din câte am aflat, pe căi neoficiale și din surse nu prea credibile, nu mai este în viață. I-am spus și lui Raul, că noi n-avem secrete, iar el a înțeles. Rita mi-a zis că ați fost prietene bune. De aceea am și venit, dar acum văd că ar mai fi și alte motive, o complimentă subtil Roberto.

Julieta se roși, își plecă pentru o clipă privirea, dar o ridică imediat, ațintind-o galeș asupra copilului.

– Cât de mult seamănă!, rosti ea cu admirație. Da, am fost prieten… prietenă foarte bună cu Iza, până în ultimul moment. Ea mi-a spus de existența băiețelului, care i-a fost luat la naștere. Cum l-ați înfiat? Sunteți căsătorit?

– Nevasta mea a murit anul trecut într-un accident, la câteva luni după ce l-am adus pe Raul de la orfelinat. De atunci suntem doar noi doi și memoria unui suflet care ne-a iubit foarte mult.

– Vă înțeleg perfect. Totuși, copilului i-ar prinde bine o mamă în viață, pentru o educație armonioasă. Nu credeți?

– Să ne spunem pe nume, că suntem cam de aceeași vârstă. E bine, Julieta?

– Desigur…

– Există în viața ta un Romeo, Julieta?, întrebă râzând Roberto.

Julieta tresări, dar apoi zâmbi și ea:

– A existat, dar s-a dus și el. Definitiv.

– Povestește-mi despre mama?, interveni băiețelul prinzând-o pe Julieta de mână.

Femeia îi strânse ușor mânuța și rosti:

– Mama ta a fost cea mai frumoasă femeie din lume, iar tu ești cel mai drăguț băiețel. Mai era și deșteaptă, harnică și avea un suflet minunat.

– Și de ce a murit?, întrebă Raul.

Julieta închise ochii, de parcă ar fi simțit o durere. Rămase astfel până interveni Rita.

– Hai, spune-le adevărul, că sunt căliți și pot suporta.

– Mama ta a fost… a fost răpusă de oameni răi, dragul meu. Oameni foarte răi!

– Se știe cine au fost? Au fost prinși?, se interesă Roberto.

– Nu au fost prinși, dar și-au primit pedeapsa meritată. S-a ocupat cineva de asta.

– Cred că ar trebui să ne povestești mai multe despre ea. Dar nu acum și nu aici. Ai fi atât de drăguță să ne vizitezi acasă? Avem o grădină minunată.

Julieta se roși din nou, ca o fată mare chemată la dans, și se adresă băiețelului:

– Tu ce zici? Vrei să vă vizitez?

– Vreau! Să-mi spui mai multe despre mami.

– O să-ți aduc și un cadou din partea mamei…

– Serios? Îmi plac cadourile! Hai, spune-mi ce e!

– Îți dau doar un indiciu: o să ai nevoie de o cușcă în grădină. Acum trebuie să plecăm, dar ne putem vedea mâine.

Julieta mângâie încă o dată mânuța lui Raul și îi zâmbi cuceritor lui Roberto. Între ei se simțea deja o atracție care ar putea duce cu ușurință la o iubire trainică.

– Uite numărul meu de telefon, îi spuse bărbatul, oferindu-i o carte de vizită. Să ne suni înainte de a veni, pentru a te ghida.

– Mulțumesc, așa am să fac.

– Mă bucur că v-ați înțeles, porumbeilor, zise Rita în timp ce se ridicau. Ne mai vedem și noi, Roberto. Ciao, frumosule!

– Ciao, belisima, și mulțumesc.

Au urmat pupături și chiar îmbrățișări. O despărțire frumoasă, cu promisiuni atrăgătoare. După ce au intrat în furnicarul de oameni, Rita își întrebă prietena:

– Precis ești pregătită pentru prima relație în calitate de femeie?

– Am mari emoții, dar merită orice sacrificiu. Vreau să trăiesc alături de copilul Izei.

– Și de Roberto, râse Rita.

– Și de Roberto, răspunse în același ton Julieta.

– Așadar, Romeo a murit. Trăiască Julieta! Secretul tău e în mâini sigure.

– Mă bazez pe tine, pentru că ai fost și vei fi mereu o prietenă de nădejde.

Mână în mână, cele două frumuseți se strecurau printre oamenii care întorceau instinctiv capul pentru a le admira.

Sfârșit

Advertisements

36 thoughts on “Eunucul: Epilog

  1. Uau, uau, uau… iata-ma-s si prima, probabil, care citesc ultima parte a acestei frumoase povesti. Cand totul se termina cu bine, e o poveste frumoasa, nu-i asa? Deci, sa ne intelegem. Romica e Julieta, indragostita (musai) de noul tata al lui Roberto, copilul tainuit al Izei. Mai, mai!… Eh, ce ti-e cu scriitorii astia! Scriu o poveste teribila si, cand ti-e lumea mai draga, afli alta din viata si mai si! :))
    Multumesc pentru acest dar scris si care acum e… rotund!
    La mai mare si mai multe! 🙂

    1. Chiar mă bucur că ai ajuns prima la citirea epilogului, dar și mai mult mă bucură părerea ta, la care țin foarte mult. Îți mulțumesc că mi-ai fost alături, m-ai inspirat și ajutat, ca de fiecare dată, dragă prietenă! 🙂

  2. Bine c-a dat Dumnezeu si-i terminat ca…prea ajunsese sa semene a telenovela , mai ales la epilog !!!!!!!!!!!!!! Ce dracu , parca-i ” culeasa ” d e prin colectia ” Femei celebre ” aia de aparea inainte de WWII impreuna cu ” Aventurile submarinului Dox ” ! Bine ca ai terminat-o si , sper ca vei trece la lucrurile serioase pe care le postezi de cele mai multe ori : epigrame , glume etc . Avanti popolo ….AVANTI PETRU !!!!!!

    1. Uite că sunt și vizitatori care se bucură că s-a terminat! Mă bucur și eu, dar mă întreb cât de serioase pot fi glumele și epigramele. Chiar nu vă provoacă la râs sau măcar la câte un zâmbet? 🙂
      Zile frumoase și serioase, pe cât se poate! 😉

  3. Mi-a placut povestea asta frumoasa, pozitiva, cu mai putine critici, si mai putine judecati.
    Si pun pariu ca multa lume prefera genul acesta de lectura… nu-i asa?
    Multumesc pentru partaj Petru!
    Numai bine tuturor,
    Mari

    1. După cum se vede, gusturile diferă de la cititor la cititor, iar asta e foarte bine. Mă bucur că ți-a plăcut povestirea și sper să se întâmple la fel și cu următoare.
      Gânduri bune și zile pe măsura lor, Mari! 🙂

  4. Salut Petru !
    Nu mai tin minte exact cand dar, imi amintesc perfect ca pe la inceputul povestirii de fata,
    am afirmat fara prea multe dulcegarii, ca ESTI nu numai un foarte bun EPIGRAMIST 🙂 🙂
    ci si un foarte bun POVESTITOR 🙂 🙂 🙂 iar FINALUL postarii de fata, confirma spusele mele de atunci.
    Nu stiu ce proiecte de viitor ai in privinta talentului cu care te-a inzestrat Dumnezeu dar, eu te sfatuiesc prieteneste SA NU TE OPRESTI ! 🙂
    Bafta Petru ! 🙂
    Un sfarsit de saptamana pe placul ❤ tale ! 🙂
    Cu admiratie si prietenie,
    Aliosa.

    1. Îmi amintesc că m-ai complimentat precum zici și sper să fii în asentimentul cât mai multor vizitatori. 🙂
      Eu scriu doar de plăcere, pentru a-i da minții ceva de lucru și a mă elibera de unele frustrări. Iar dacă îmi iese uneori și ceva plăcut altora, îl consider un bonus neprețuit și mă simt norocos.
      Mulțumesc și îți doresc un weekend peste așteptări de plăcut, Sandule! 🙂

      1. Ma bucur ca NU ai UITAT
        caci asa ceva NU se uita ,
        iar DETRACTORII mei ar fi exultat,
        pe motiv de lauda …….
        ” A NU se UITA niciodata ! 🙂

        Sandu.

  5. Bravo ! Totul e bine cand se termina cu bine parca ne simtim si noi mai multumiti, e o poveste palpitanta de actiune ,suspans,romantism cea ce ne tinea in priza ca sa urmarim cu interes povestea! Iti doresc mult succes in continuare!Un weekend minunat iti doresc!:)

    1. Chiar asta am și căutat: romantism, acțiune, dragoste și happy end. Sper că am găsit un ecou emoțiilor transmise, în rândul unor cititori receptivi la acest gen. Mă bucur că ești unul dintre ei și îți sunt recunoscător pentru aprecieri. Zile frumoase, cu câte o ploaie, pentru răcorire, dragă prietenă! 🙂

  6. …si incalecai pe-o sa, si va spusei povestea asa…de frumos si-ntr-un stil aparte! Totusi dupa ce-i pui si coperta sper va iesi si …vol II…SEARA MINUNATA ! 🙂

  7. Felicitari Petru draga ,am avut o surpriza cititnd aceasta poveste frumoasa ,venisem sa iti spun noapte buna si cand am vazut aceasta povestire am citit pe nerasuflate 🙂

    1. Sunt flatat de răbdarea și aprecierile tale, anytza! Noaptea a fost bună, ca urmare a urării tale, dar ziua care a început se anunță mai greu de suportat. Să o depășești cu bine și cu zâmbetul pe buze! 🙂

      1. Multumesc Petru ,deja am ajuns acasa ,e de nesuportat atmosfera afara ,cu toate ca bate vantul ,dar bate a duhoare de canicula ,te ineaca asa este de irespirabil 🙂

  8. Un sfârşit deschide drumul (literar) către noi începuturi, către alte personaje, destine, scenarii în care autorul se mişcă natural, atrăgând din ce în ce mai mulți cititori. Spor la scris pe mai departe, Petru! La bună recitire! ☺

    1. Mulțumiri pentru încurajare și urări, Cristian! Așa este: munca celui care e pasionat de scris nu se termină niciodată, iar întâmplările și personajele se nasc parcă peste noapte, cerându-și dreptul la viață.
      Mult succes îți doresc, la rândul meu, dar și zile frumoase de destindere! 🙂

      1. Sunt dependentă de poveștile tale. Iubesc pur și simplu cel mai recent volum al tău. Iar „Eunucul” e scris deja cu maturitate scriitoricească, se simte nu doar talentul dar și experiența și siguranța, ceea ce e mare lucru. 🙂

  9. S-a terminat? Pe bune? Zi-mi ca o sa continui cu povestiri de astea pentru ca mie îmi plac foarte mult. Imi pare rau ca s-a terminat..
    Sfarsitul a fost foarte neasteptat. Felicitări!!

    1. Atunci când problemele sunt rezolvate și personajele principale își găsesc împlinirea, nu mai reprezintă mare interes să scriu despre ele. Sper să găsesc un subiect la fel de interesant, dacă muza îmi va fi pe aproape. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s