Șeful

Ultimul meu șef era tare ambițios. Desigur că e o calitate utilă celor ce vor să ajungă cât mai sus, dar la el depășea orice măsură. Ne-am dat seama de asta la câteva zile după ce ne-a fost impus ca șef de echipă, deși nici măcar nu cunoștea meseria noastră și nici pe noi nu ne știa. Mic de statură, dar cu o privire ce te sfredelea până la creier, și-a început mandatul cu o ședință în care noi ne-am prezentat, iar el ne-a expus planurile pe care le are. A se citi „ambițiile”.

Din primele zile s-a pus serios pe treabă, fiind foarte atent la fazele de lucru și încercând să asimileze cât mai multe. Iar străduința lui a dat roade într-un timp foarte scurt. Pe lângă coordonarea lucrărilor, completarea și contabilizarea comenzilor, calculul salariilor, își făcea timp pentru exersarea și apoi practicarea meseriei, luându-se la întrecere cu cei mai buni. Asta până când a crezut de cuviință că ne-a demostrat destul și nu mai are ce învăța de la noi. Atunci, a încetat să fie și muncitor, rezumându-se la biroul lui, proaspăt făcut și bine dotat. Dar ambițiile lui răbufneau de fiecare dată când avea ocazia să-și demonstreze performanțele.

Se întâmpla uneori să nu avem comenzi, dar era obligatoriu să fim prezenți la locul de muncă. Atunci pierdeam vremea jucând câte o partidă de șah, table, canastă… Nimeni nu avea curajul să-l bată pe șef. Doar eu am făcut greșeala să câștig la șah, fiind cu mult superior lui în acest joc. După câteva partide pierdute, s-a enervat și a promis că-și ia revanșa la jocul de table, fiind campion de cartier, după cum se lăuda. Având în vedere acest titlu, am fost impulsionat să-l înving în continuare, și am reușit. Spre îngrijorarea colegilor care îmi tot făceau semne s-o las mai moale. Șeful n-a rezistat mult: s-a ridicat, a luat tabla și piesele de joc și le-a aruncat pe foc, decretând:

– În acest atelier, nimeni nu mai joacă șah sau table!

Nu am mai jucat decât canastă, cu mare grijă ca șeful să câștige întotdeauna.

O altă ambiție de-a șefului, era să ne scoată pe toți bărbații la câte o bere. Spunea el: „Trebuie să fim ca o familie, ca niște buni prieteni, iar asta nu se poate decât dacă bem și mâncăm la aceeași masă”. Era vai de acela care îndrăznea să lipsească la o astfel de întrunire, ce putea să dureze câteva ore. Îmi închipui ce probleme puteau să aibă colegii ai căror neveste îi așteptau acasă. O dată ne-a invitat în pivnița lui, bine aprovizionată cu afumături și băuturi de tot felul: vin de coacăze, de struguri, de măcieșe; țuică de prune, de mere, de pere pădurețe. Paharele se goleau la comanda șefului, iar după fiecare rând, rupeam câte o bucată din cârnații care spânzurau deasupra capetelor noastre. Îmi amintesc că am ținut-o așa până dimineață, evadând cu greu din adâncuri după ce gazda a adormit cu capul pe un butoi.

Venea apoi câte o perioadă în care șefului i se năzărea să intre la dietă sau în vreo altă ciudățenie. Pentru a fi mai distractiv, insista să facă rămășag cu cât mai mulți dintre noi. Când a promis că nu se va mai bărbieri timp de trei luni, am fost câțiva care am făcut la fel. Eu n-am rezistat decât o lună, iar el s-a bucurat că a câștigat pariul: o ladă de bere. În alt trimestru ne-a făcut să jurăm că nu ne atingem deloc de băuturi alcoolice. Chiar el umbla pe la casele fiecăruia și îi punea să sufle în fiolă. Așa m-am trezit cu el la ușă, într-o seară, înainte de culcare. Tocmai băusem un suc de zmeură, preparat acasă, din sirop și sifon. Am suflat cu încredere, dar fiola a prins ceva culoare. Șeful a exultat de fericire și se aștepta să-și primească premiul. Eu am insistat să mergem la analiză, știind că n-am pus gura pe alcool. Nu a vrut, iar eu nu i-am oferit satisfacție.

Multă vreme a ținut supărare, dar de atunci n-am mai făcut niciun pariu cu el. Ambițiile șefului au continuat să ne afecteze până în ziua în care echipa s-a dizolvat. Doar amintirile au rămas închegate într-un colțișor al minții, emanând uneori o mireasmă abia sesizabilă de nostalgie.

Advertisements

49 thoughts on “Șeful

  1. Nu cred ca mi-ar placea un sef ca asta. Ok, la servici ca la servici, nu ai ce sa faci. Dar sa-mi ia din timpul MEU liber sau sa ma verifice ce fac acasa… Asta-i prea de tot.

    1. El pretindea să trăim ca o familie mare și fericită, în care el era Tatăl! Trebuia să știe tot și să dea sfaturi în toate. Înaintea lui, am avut și șefi mai răi.

  2. Asta-i un sef de pe vremea raposatului. Cel putin asa cred eu pentru ca din ce ai descris, ca om-sef seamana cu multi pe care i-am avut si eu (mai ales ca era si cu carnetul de partid la buzunarul hainei in dreptul inimii), ha, ha, ha.

    1. Ai ghicit bine perioada, Beta! Era prin anii 80-90, iar postul de șef de echipă și apoi maistru l-a primit tocmai pe linie de partid. Pentru că în fața Partidului trebuia să te supui întotdeauna.
      Un sfârșit de săptămână benefic și binecuvântat! 🙂

  3. SEFUL de pe vremea ta,cand pe bune se MUNCEA,
    era SEF nu gluma ,desi de statura era cam mititel,
    insa SEFUL postdecembrist, e ca MUCEA :
    arogant, slugarnic, pupincurist si prost mai rau decat DOREL !!! 🙂 🙂 🙂
    Weekend placut Petru ! 🙂
    Aliosa.

    1. Excepțiile de atunci, au devenit reguli în zilele noastre. Și pe acea vreme se găseau pupincuriști, dar astăzi a devenit parcă un sport național. Șeful meu avea părțile lui bune, dar nici de defecte nu ducea lipsă.
      Numai gânduri bune din partea mea, Sandule! 🙂

    1. Îmi amintesc cu plăcere de istorisirea din link și am zâmbit încă o dată recitind-o. 🙂
      Șeful meu nu a ajuns decât maistru (neavând studii superioare), dar și directorul se temea de gura lui.
      Zile tot mai plăcute! 🙂

      1. Primul meu sef avea o vorba tare interesanta si sugestiva…cine-i sef ii sef si-n sant(din ciclul “De la beat carciuma vine” 🙂 …sau viceversa) 🙂 Sa ai o zi plina de zambete , draga Petru ! 🙂

    1. Nici eu n-am să uit vreodată acea noapte de pomină. Șeful îi plăcea să aibă mereu ce-i mai bun și nu scăpa prilejul de a se făli cu asta. Iar apoi să fie lăudat. 😉

  4. Salut Petru !
    ROMANIA-Spania 24-21 🙂 🙂 🙂 in turneul olimpic de la RIO ,la Handbal Feminin .
    Pe la miezul noptii, perechea TECAU&MERGEA, poate transforma ARGINTUL deja asigurat
    in AURUL olimpic ravnit de toate perechile de dublu masculin de tenis ! 🙂
    Mai multe detalii poti gasi de vei dori, la mine……………………
    Seara faina Petru ! 🙂
    Aliosa.

  5. Sunt totusi amintiri frumoase daca le-ati tinut minte…Aveti un stil foarte lejer de a povesti. Frumos mi-a placut din nou.
    Weekend placut

    1. El ne-a repetat de mai multe ori: „Șeful e șef și în șanț!”. Deci nu numai la sevici și nu numai când era treaz. Să ai un sfârșit de săptămână pe placul sufletului tău, dragă prietenă! 🙂

  6. Foarte faină istorisire. Cred că fiecare dintre noi a întâlnit și asemenea „specimene” de șefi. Sunt oameni care sunt „topiți” după rolul de șefi și nu știu ce să mai facă pentru a fi mereu în frunte, jucându-și „misiunea” de șef chiar și acolo unde nu e cazul. Mi-am amintit de o vorbă de duh, care ilustrează bine acest lucru: „șefu-i șef și-n șanț!” (adică beat!).
    Măcar ăsta era generos, dacă v-a lăsat să-i mâncați cârnații din beci..
    Foarte bine ne-ai descris portretul șefului acelor vremuri, dragă Petru.
    Numai bine îți doresc și un sfârșit frumos de săptămână! 🙂

    1. Totul are un preț, deși nu-i evident de la prima vedere. Generozitatea lui o plăteam în altă monedă, astfel încât șeful să iasă întotdeauna în câștig, dar și cu motive de laudă. Se vedea la orele suplimentare, care le punea mai mult din burtă decât după o evidență concretă.
      Zile minunate și bucurii cât mai multe, dragă Alex! 🙂

  7. Simt nevoia sa recunosc in mod public ca am un sef pentru care ii multumesc Celui de Sus si-n culcare, si-n sculare. Daca tot am un salariu naspa, macar atata compensatie… 🙂

  8. Eu cred ca unii șefi sunt bolnavi psihic. Oricum, dacă simt nevoia să-și arate anumite calități (pe care le au sau nu le au), asta arata ca au anumite frustrări în ceea ce privește calitățile lor.
    Este o vorba care spune ca nu poți sa cunoști cu adevărat un om decât atunci când ajunge șef. 🙂

    1. Înseamnă că eu am avut ghinion la șefi. Patru din cei cinci ne-au făcut zile fripte și nici măcar nu erau calificați în meserie. Au primit postul prin pile. Doar unul a fost profesionist, însă nu l-am prins decât un an, după care a ieșit la pensie, fiind bătrân și bolnav.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s