Cu umor punctual

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un bărbat abordează o femeie într-un bar:
– Domnișoară, dacă ți-aș oferi un milion de euro, ai accepta să faci sex cu mine?
– Da, bineînțeles.
– Dar dacă aș spune că îți dau doar 10 lei?
– Mă jignești! Ce fel de femeie crezi că sunt?
– Asta am stabilit mai devreme, acum încerc să negociez prețul.

* Femeile sunt ca fructele. Au forme și culori diferite, aroma și gustul diferă de la una la alta…
Problema apare când îți dai seama că îți place salata de fructe…

* Un băiat și o fată și-au făcut planuri să iasă în oraș de 8 martie. Fata s-a pregătit și îl aștepta pe tip să vină să o ia de acasă. După ce a așteptat o oră, s-a gândit că nu mai vine. S-a dezbrăcat, s-a demachiat, s-a îmbrăcat în pijama, și-a făcut niște floricele și s-a băgat în pat la televizor. Deodată se aude soneria. Era tipul, venise să o ia. O privește din cap până în picioare și zice:
– Serios? Am întârziat o oră și tot nu ești gata?

* Poliția a bătut la ușa mea astăzi:
– Unde ai fost azi-noapte la ora 8:05?, mă întreabă ofițerul
– E oarecum jenant să vă spun, dar la ora 8 am urcat cu soția mea în cameră să facem dragoste, i-am zis.
– Asta e adevărat, strigă soția mea din hol, dar dracu’ știe unde a fost la 8:05!

* Prezervativul nu oferă siguranță în sex totdeauna. Un prieten de-al meu îl purta când a fost înjunghiat de soțul femeii…

* Soția în casă cu un amant, un tip bine făcut, când la ușă sună soțul, un prăpădit, vai de el. Amantul deschide și îl întreabă ce vrea.
– Păi, știi… locuiesc aici și… am venit să mănânc.
– Ciorbă făcută de o zi mănânci?
– Da!
– Ok, vino mâine!

* De câte feluri sunt conducătorii români?
Little boss, big boss și scarBoss.

* În România se zice că cine n-a murit în iarna asta va regreta în iarna viitoare. Mulți oameni sunt în dilemă, neștiind ce-i mai bine: să moară în iarna asta de frig sau să moară la vară de foame. Taxa de înhumare se plătește de acum în valută, fiindcă decesul se consideră părăsirea definitivă a țării.

* – Care-i treaba la Suceava?
– Bei, mănânci și stai dijeaba.

* Șeful poliției își trimite subordonații să prindă homosexualii din parcul Cișmigiu.
La ora 1:00, șeful vine în inspecție. Îi găsește pe polițiști în fundul gol ieșind din câte un tufiș. Curios, îi întreabă:
– Ce faceți, băi, aici?
– Întindem o cursă, șefu!

* Un ascultător: – Ce poți face când doctorul îți interzice să te apropii de băutură?
Radio Erevan: – Încercați de la distanță… cu paiul.

* Natura nu a înzestrat femeia cu putere fizică. Din acest motiv ea stăpânește la perfecție arta violenței psihologice!

* O blondină în avion se adresează stewardesei:
– Vă rog să-i spuneți pilotului să nu depășească viteza sunetului. Eu și prietenul meu dorim să facem conversație.

* – Vezi că inspectorul care a fost luna trecută a dispus să fie marcate toate viețuitoarele din fermă. Ai terminat?
– De ieri. Dar a fost taaaaare greu.
– Cu taurii, nu?
– Taurii ca taurii, dar să vedeți cu albinele!

* E-mail de la soție către soț:
”Trimite-mi bani, că altfel încep să calc strâmb”!”
E-mail de răspuns, de la soț către soție:
”Calcă strâmb, și trimite-mi și mie niște bani!”

* Test cu întrebări, la care răspunsul este ”da” sau ”nu”. Unul dintre elevi aruncă o monedă în sus și notează rezultatele. Profesorul se gândește: ”Acesta va termina primul”.
Se termină examenul, toți pleacă, în afară de tânărul cu moneda, care stă și o tot aruncă. Profesorul se apropie și întreabă:
– Ai răspuns la întrebări?
– Da.
– Și ce faci acum?
– Verific răspunsurile!

* Bărbatul își chestionează soția:
– Iubito, când o să mor, o să plângi mult după mine?
– Bineînțeles, iubitule. Doar știi că eu plâng pentru orice fleac…

Sfaturile unei doamne de 90 de ani

De recitit o dată pe săptămână

„Când am dorit să sărbătoresc 45 de ani împliniți, am publicat 45 de lecții din viață. Acum împlinesc 90 de ani, și public din nou această listă.” (Annemarie Anne Marie)

1. Viața nu este sinceră și corectă cu noi, dar totuși e bine să o trăiești.
2. Dacă te îndoiești, mai fă un pas înainte.
3. Viața e prea scurtă pentru a o cheltui pe ură.
4. Munca nu va veni să te ajute când vei fi bolnav, asta o pot face părinții, copiii și prietenii. Păzește aceste relații.
5. Dacă ai datorii sau credite, achită-le regulat în fiecare lună.
6. Nu este important să câștigi în fiecare dialog. Poți alege a fi sau a nu fi de acord.
7. Plânge alături de cineva, asta mai bine tratează decât când plângi în singurătate.
8. Uneori se întâmplă să te superi pe Dumnezeu, dar el te poate ierta.
9. Economisește bani pentru bătrânețe din primul salariu.
10. Te poți opune la orice, dar când vine vorba de ciocolată, nu se merită.
11. Smerește-te cu trecutul tău, și el nu te va mai ține în urmă.
12. Este în regulă să îți dai voie să plângi în preajma copiilor tăi.
13. Nu compara viața ta cu a altuia, nu ai de unde să știi prin ce experiențe trece cineva.
14. Dacă relațiile trebuie să fie tainice, atunci tu, în astfel de relații, nu trebuie să participi.
15. Totul se poate schimba cât ai zice pește. Dar nu te îngrijora: Dumnezeu va avea grijă de tine.
16. Respirați adânc. Asta calmează creierul (liniștește-ți gândurile).
17. Scapă de toate, care nu pot fi utile, frumoase sau amuzante.
18. Ceea ce nu te omoară, te face mai puternică.
19. Niciodată nu este târziu să ai o copilărie frumoasă. Dar a doua copilărie depinde doar de tine.
20. Când vine momentul să mergi pe calea pe care într-adevăr o iubești în această viață, să nu spui NU.
21. Aprinde lumânări, folosește lenjerie de pat calitativă, poartă lenjerie intimă frumoasă. Nu păstra nimic pentru ocazii speciale. Ocazia specială este azi.
22. Pregătește-te mai bine decât este nevoie, dar pe urmă fie ce-o fi.
23. Fii excentrică acum. Nu aștepta bătrânețea ca să porți haine în culori aprinse.
24. Cel mai important organ sexual este creierul.
25. Nimeni, în afară de tine, nu este responsabil pentru fericirea ta.
26. Orice s-ar întâmpla, oricât de urât te-ai simți – întreabă-te: Va fi oare asta important peste 5 ani?
27. Întotdeauna alege viața.
28. Iartă-le pe toate și pe toți.
29. Nu trebuie să te preocupe ce cred alții despre tine.
30. Timpul le vindecă pe toate, oferă-i timpului timp.
31. Indiferent dacă situația e bună sau rea, ea se va schimba.
32. Nu te lua în serios. Nimeni nu o face.
33. Crede în minuni.
34. Dumnezeu te iubește pentru că El e Dumnezeu și nu pentru că ai făcut ceva ori nu.
35. Nu este nevoie să studiezi viața. Tu apari în ea și faci atât cât reușești.
36. Să îmbătrânești e cea mai bună alternativă decât să mori tânăr.
37. Copiii tăi au un singur viitor.
38. Numai acele lucruri/oameni/experiențe pentru care ai simțit iubire au sens în cele din urmă.
39. Mergi la plimbare în fiecare zi, minunile se întâmplă oriunde.
40. Dacă am aduna toate problemele noastre și le-am compara cu ale altcuiva, le-am prefera, totuși, pe ale noastre.
41. Invidia e risipă de timp, tu ai deja tot ce ai nevoie.
42. De fapt, tot ce e mai bun ne așteaptă în viitor.
43. Nu contează cum te simți, ridică-te, îmbracă-te și ieși în lume.
44. Cedează.
45. Cu toate că viața nu e ambalată într-o cutiuță frumoasă, e totuși un cadou.

Sursa: eustiu.com

 

Maistrul Hut

Subțirel și potrivit de înălțime, mereu îmbrăcat elegant, cu nelipsita-i cravată – chiar și sub halatul albastru -, strecurându-se subtil printre elevi și alți profesori, maistrul Hut putea fi recunoscut de departe și datorită ticului de a ridica brusc și des din umărul drept. Aveai timp să te pregătești sufletește pentru privirea-i de vultur ce răzbătea de după ochelarii subțiri și cu ramă aurită. Te sfredelea temeinic înainte de a te descoase ca un inchizitor în fața căruia trebuia să mărturiseși și cât lapte ai supt de la țâța mamei. Așa am simțit din prima clipă în care l-am văzut, la începutul unui nou an de școală profesională. N-am avut curajul să-l privesc în ochi mai mult de o clipă, iar el a intuit că sunt o pradă ușoară, cu care se poate juca înainte de a o răpune.

– Tu de unde ai apărut?!, a fost întrebarea care mi-a dat și mai mulți fiori.

– Sunt repartizat în clasa dv-stră, după ce am făcut primul an la Gura Ocniței, am îngăimat eu cu ochii în pământ.

– Asta-mi mai lipsea, că oricum am prea mulți elevi. Deja unii dorm câte doi într-un pat. De unde ești?

– Din Maramureș, dom’ profesor…

– Dom’ maistru!, mă corectă el. Deci ai ceva de mers până acasă. Când ai tren?

– Dom’ maistru, eu nu mă duc acasă, am rostit eu cu larimi în ochi. Am venit să învăț.

– Băiete, Bucureștiul nu-i de tine și nici meseria asta nu e. Du-te și învață ceva în Baia Mare, aproape de mămica și de tăticu’.

– Ei vor să rămân aici, dom’ maistru. Vă rog…

– Bineee… Să vedem de ce ești în stare. Vezi dormitorul ăsta cu 24 de paturi?

Am dat afirmativ din cap, cu ceva speranță în mine.

– După-amiază, între orele de la clasă și meditații, te prezinți aici și faci șmotru pe jos. Vreau să fie mai curat decât în spital. Ai înțeles, moroșene?

– Da, dom’ maistru, am răspuns eu din reflex.

Pe furiș, vedeam zâmbetele batjocoritoare ale viitorilor colegi. Eram „cel nou”, bobocul care trebuia umilit o perioadă, iar semnalul l-a dat șeful cel mare. A doua zi dimineață am așteptat cu sufletul la gură inspecția maistrului. A fost punctual și s-a prezentat înainte de micul dejun. Primul lucru a fost să întrebe:

– A plecat acasă moroșanul ăla?

– Sunt aici, dom’ maistru, am răspuns eu chiar din spatele lui.

– Aha!, se întoarse el și mă fixă din nou cu privirea.

Abia apoi cercetă cu atenție fiecare colțișor de linoleu, căutând un motiv să mă critice. Probabil n-o fi găsit, așa că a plecat fără să mai zică nimic. De atunci am rămas mereu în vizorul lui, iar practica din atelier, când era prin apropiere, mi se păreau un chin. Doar cei care făceau ore suplimentare sau îl ajutau la întreținerea autoturismului aveau parte de un tratament privilegiat, primind chiar și câte un cuvânt de laudă. Eu număram minutele și așteptam cu sufletul la gură să mă refugiez în clasă, iar după aceea să ies în oraș. Cișmigiul, cinematografele și anticariatele din Capitală erau locurile pe care le căutam la fiecare evadare, iar uneori plecam fără bilet de voie. Asta l-a făcut pe maistrul Hut să mă certe urât în fața colegilor. M-am simțit atât de umilit încât am plâns aproape o jumătate de oră. Vorbele lui dureau rău, de parcă te lovea continuu un ciocan pneumatic. Printre altele, îmi zicea răstit:

– Mă uit la tine și văd un ratat! În loc să te zbați și în timpul liber ca să înveți cât mai multă meserie, tu pierzi vremea jucând șah în Cișmigiu. Din aia nu se trăiește, nu poți pune o pâine pe masă, zevzecule! Ar fi trebuit să te urc eu în trenul către Baia Mare, să scap de o pramatie care nu face altceva decât să citească literatură nefolositoare, să cheltuie bani pe filme și pe cărți poștale cu șah prin corespondență. Spune-le alor tăi că vreau să discut cu ei între patru ochi.

Desigur că nu le-am spus, iar ei n-au venit niciodată în București. Până la absolvire, am avut parte de multe șicane asemănătoare, dar am strâns din dinți mergând pe drumul meu. Noroc că îmi făcusem doi prieteni, din profesorul de limba română și cel de sport. Cu ei am ținut legătura câțiva ani după absolvire, dar pe maistrul Hut nu l-am mai văzut decât o dată, când m-am dus să-mi ridic diploma. Mi-a zâmbit în premieră și mi-a strâns puternic mâna, de parcă uitase toate prevestirile făcute în ce mă privește. S-a bucurat când i-am spus că am un loc de muncă bun și mi-a urat mult succes. Eram derutat de noua lui atitudine, dar tot nu puteam să uit coșmarurile în care el a avut mereu rolul principal.

Constatări excepționale; bune de luat în seamă

1. Oamenii sunt mai fericiți atunci când sunt ocupați. Acest lucru îi ajută să rămână fericiți.
2. Fericirea, supărarea, tristețea, frica, repulsia și uimirea sunt singurele șase emoții care se pot exprima universal, peste tot în lume.
3. Consumul de ciocolată eliberează în organism aceleași substanțe chimice care se secretă atunci când suntem îndrăgostiți.
4. Oamenii sunt mai sinceri atunci când sunt obosiți.
5. O îmbrățișare scurtă, de numai 25 de secunde, eliberează în corp substanțe chimice care sporesc încrederea în persoana pe care o iei în brațe.
6. Studiile arată că pierderea telefonului mobil generează o panică similară cu cea provocată de o experiență care pune viața în pericol.
7. Atunci când gândesc în altă limbă, oamenii au tendința să fie mai logici.
8. Nicio persoană oarbă nu a fost diagnosticată vreodată cu schizofrenie.
9. Elevii de liceu din ziua de azi suferă de același nivel de anxietate ca pacenții medicilor psihiatri din anii ’50.
10. Creierul înregistrează respingerea drept durere.
11. Cam 30% din timp, gândurile ne zboară aiurea.
12. Cele mai clare amintiri pe care le avem sunt probabil greșite.
13. Chiar și iluzia progresului îi motivează pe oameni.
14. Dependența de Internet a fost declarată boală mintală.
15. Nu există adevăr multi-multitasking.
16. Inconștientul nostru este cel care știe și decide primul.
17. Oamenii pot lega relații apropiate, autentice cu aproximativ 150 de persoane.
18. Când ne amintim un eveniment din trecut, ne amintim de fapt ultima oară când ne-am amintit de el. Nu ne amintim evenimentul în sine, ci amintirea lui.
19. Cantități mai mici de informații sunt mai ușor de reținut.
20. Amintirile se distorsionează în timp, fiecare om ajungând să aibă cel puțin o amintire falsă.
21. Oamenii cu un scăzut respect de sine sunt în general violenți.
22. 80% din conversațiile oamenilor sunt despre nemulțumiri.
23. Oamenii care fac voluntariat sunt mai mulțumiți de viața lor.
24. Creierul uman este mai creativ atunci când e obosit.
25. Relațiile interumane sunt mai benefice pentru sănătate decât sportul.

Sursa: e-mail

Ultima dorință

Atunci când o fi să mor,

Aș vrea să se-ntâmple-n zbor,

Nu într-un amar de pat,

De ochi triști înconjurat.

Cronică la „Povestirile unui maramureșean”

„Autorul seinean Petru Racolța ne propune în <<Povestirile unui maramureșean>> (Editura Eurotip, Baia Mare, 2016), proze scurte de factură polițistă, erotică și science fiction, uneori lăsate fără deznodământ, alteori încheindu-se cu o morală care provoacă la meditație.

Cartea începe promițător, de la o crimă a sinelui în alte dimensiune, în <<Atingerea lumilor>>, și curge până la <<Metamorfoza>>. Spre deosebire de povestirea cu același nume a lui Franz Kafka, care îmbină monologul interior cu psihologicul și absurdul, <<Metamorfoza>> lui Petru Racolța dezvoltă o poveste de iubire între personaje veridice, care explorează lumea cu dezinvoltură și dialoghează cu naturalețe. Paul s-a metamorfozat inexplicabil, de când a călcat <<pe o scoică marină dintr-o specie necunoscută. Organismul s-a încorporat în talpa piciorului, a realizat o <<simbioză>> cu corpul lui, <<producând schimbări ireversibile>>. Corpul străin a devenit o a doua inimă, pielea lui Paul se întărea precum a unei scoici. Se transforma într-o scoică umană (Racolța, p. 182).

<<Metamorfoza>> lui Franz Kafka este o povestire despre un comis-voiajor Gregor Samsa care între somn și realitate, între oboseală și boală, își analizează trăirile interioare, când se descoperă dimineața metamorfozat într-un gândac uriaș. După ce se luptă să-și miște <<pântecele bombat>>, <<picioarele multe>>, reușește să deschidă ușa camerei cu… gura. În delirul absurd al lui Franz Kafka, limitarea la starea de gândac simbolizează paralizarea vieții interioare a individului și a inițiativei de a-și asuma responsabilități, pe când omul scoică în care se metamorfozează Paul în povestirea lui Petru Racolța amintește de degradarea relațiilor umane prin care trece un individ aflat în dificultate. Povestirea lui F. Kafka se termină cu bucuria familiei de a scăpa de <<gândac>>, care, aparent, își pierde orice identitate umană, iar existența lui îi împiedică să câștige bani de pe urma chiriașilor. <<Metamorfoza>> scriitorului nostru se încheie justițiar, cu ideea că în lupta pentru o cauză dreaptă, oricâte obstacole ar trebui omul să depășească, iubirea în sine și corectitudinea sunt suficiente ca să motiveze orice acțiune.

În ceea ce privește povestirile erotice, așa cum precizează Roger Dadoun în cartea sa de eseuri <<Erotism>> (Editura Corint, București, 2004), este greu să anulezi această <<artă degenerată>> (p. 48), deoarece în această categorie intră operele unor artiști de valoare: tablourile lui Picasso, nudurile atletice ale lui Michelangelo din Capela Sixtină, filmul <<Hiroshima, dragostea mea>>, regizat de Alain Resnais, romanul <<Amantul D-nei Chatterley>> al lui D.H. Lawrence, <<Cele unsprezece mii de bastoane>> ale poetului Guillaume Apollinaire etc. (Dadoun. p. 33-83).

Erotismul este o <<realitate preistorică>> (Dadoun, p. 28), de aceea lui Petru Racolța îi revine menirea de a cizela viziunea carnală, înlocuind-o cu o viziune artistică. Lipsa împărtășirii unor afinități intelectuale, a emoțiilor sufletești, face ca eroul să cadă în vulgar. Deși, pentru autor, erotismul pare o soluție împotriva <<banalității și conformismului>>, ar fi mai valoros din punct de vedere literar dacă ar găsi personaje care prin povești de iubire să valorifice această <<artă decadentă>> (Dadoun, p. 48). Cu toate că arta cinematografică, pictura, sculptura și literatura dau o <<strălucire universală>> (Dadoun, p. 80) erotismului, eu m-aș situa de partea moralizatoare a acestei teme controversate, înțelegând-o ca pe <<o prăjitură a omenirii>> (Dadoun, p. 34) spirituale și civilizate, în care sufletul se pierde pe sine, nu mai poate cugeta la Dumnezeu, își pierde originalitatea și unicitatea sa ca ființă, căzând în promiscuitate.

În povestirea <<Necazul lui Badea Gheorghe>> autorul narează o istorioară plină de umor ardelenesc: <<Ieri am mai adus un cocoș mare și frumos, ca să-l ajute pe primul la cocoșit. Și ce crezi că-mi văd ochii mei adineaori? Cocoșul cel vechi se dădea la cel nou, să-l încalece. Adică el nu era interesat de minunatele mele găini, ci tot de un cocoș. Apoi, când am văzut mi-a sărit țandăra și am pus mâna pe pușcă. Mie nu-mi trebuie animale care-s pe dos!>> (p. 75).

Povestirea <<Libertate>> se încheie cu o morală care provoacă la meditație: <<Dacă mintea ți-e deschisă, spiritul zboară liber și poate călători în Univers sau poate găsi Universul într-o moleculă>> (p. 18).”

Autor: Nicoleta Elena ONEA („Graiul Maramureșului” din 9 august 2016)

P.S. – Încă nu o cunosc pe doamna Nicoleta Elena Onea, dar sper să-i mulțumesc pentru obiectivitatea criticilor de mai sus.

Epigrama care mușcă (CCXV)

FOAMEA DE SENZAȚIONAL

Un reporter din afară,

Avid de știri virulente,

Ajunge la noi în țară

Și împroașcă excremente.

Selecții condimentate

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Într-un mic sat evreesc din Polonia era o singură vacă și într-o zi a încetat să mai dea lapte.
Panicați, oamenii au întrebat peste tot și au aflat că ar putea cumpăra o vacă din Moscova, cu 2000 de ruble, sau una din Minsk, cu 1000 de ruble. Normal, au ales varianta mai ieftină – o vacă din Minsk. Era o vacă superbă, dădea mult lapte gras și toată lumea o îndrăgea. Oamenii s-au hotărât să o împerecheze pentru a avea mai multe vaci la fel!
Au adus așadar un taur. Însă, când taurul venea din dreapta să se urce pe vacă, aceasta se muta la stânga. Când taurul venea din stânga, vaca se muta spre dreapta și tot așa. În final, în disperare de cauză, oamenii s-au dus la rabin să-l întrebe ce să facă! I-au spus povestea:
– Rabi, am încercat o zi întreagă și n-am reușit. Când taurul venea din dreapta, vaca se muta spre stânga, iar când taurul venea din stânga, vaca se muta spre dreapta și tot așa. Ce să facem?
Rabi s-a gândit un moment și a întrebat:
– Ați cumpărat vaca de la Minsk?
– Rabi, ești fantastic!, s-au mirat oamenii. Ești atât de înțelept! Noi nu ți-am spus de unde am luat vaca. Cum ți-ai dat seama?
Trist, rabi răspunde:
– Nevastă-mea e din Minsk…

* Când eu traversez strada, pisica neagră scuipă de trei ori peste umărul stâng.

* – Cum ai reușit, domnule, să intri în șanț?
– Păi, domnule agent, eram sub influența ființelor psihotrope.
– Vrei să spui ”substanțelor”?
– Nu, nu, eram cu soacră-mea și nevasta în mașină.

* Cred că nu reușesc să vă schimb opinia, așa că voi trece direct la înjurături…

* Pentru prima dată în lume, săptămâna de lucru de 5 zile a fost introdus în Franța în 1936, prim-ministru fiind LEON BLUM, care a ales ziua de luni liberă.
MOISE a introdus sâmbăta liberă.
ISUS a introdus duminica liberă.
LEON BLUM a introdus ziua de luni liberă.
CONCLUZIA: încă patru evrei și nu mai trebuie să mai lucrăm!!!

* – Salut, Gigele! Vai, de când nu ne-am văzut! Ai terminat Dreptul?
– Da, sunt licențiat!
– Și-am auzit c-ai făcut și Jurnalistica…
– Da, mă gândesc să fac și masteratul!
– Bravo, ține-o tot așa! Dă-mi și mie un meniu Big Mac mare, la pachet.

* Bursa forței de muncă: Studio de filme porno angajează impotent pentru rolul eroului negativ.

* Se duce badea Gheorghe la pescuit și prinde peștișorul de aur.
– Dă-mi drumul, zice peștișorul, îți voi îndeplini trei dorințe.
Și s-a întors acasă badea Gheorghe cu trei vaci…

* Te-a supărat nevasta? Du-te în bucătărie și strânge bine capacele tuturor borcanelor!

* O judecătoare de la Tribunalul Municipiului București se plânge că în timpul furtunii de ieri s-a trezit cu o vilă în curte.

* În urma vizitei în Israel, Rareș Bogdan a luat un scurt interviu domnului Iohannis
R.B. – Domnule președinte, am înțeles că ați văzut Jerusalimul. Cum vi s-a părut?
K.I. – Am studiat orașul cu foarte mare atenție. Sunt convins că lucrurile vor merge pe o direcție bună.
R.B. – Ați fost și la Zidul Plângerii?
K.I. – Da, eu de obicei sunt optimist, dar acolo am plâns cu plăcere alături de cetățenii români din Israel, care m-au întâmpinat acolo cu lacrimi în ochi.
R.B. – Ce v-a plăcut cel mai mult acolo?
K.I. – La zid? Faptul că puteam să privesc și să tac, fără să fiu criticat.

* Un pescar prinde în plasă balena de aur.
– Te rog, lasă-mă liberă, îți îndeplinesc trei dorințe!
– Pe dracu! Mergem la bijutier!

* Doi tineri, un băiat și prietena lui blondă, pe o bicicletă dublă, reușesc să ajungă, cu chiu cu vai, în vârful unui deal.
– Of, nu credeam că o să mai ajungem aici!, zice tipul.
– Da. Bine că am pus eu frână tot timpul. Altfel, ne rostogoleam înapoi.

6 lucruri ciudate care te fac fericit

Există o rețetă (este adevărat, neplăcută uneori) a fericirii: fă mai mult sport, îmbrățișează pe cineva, ia-ți un labrador sau orice alt animal de companie. Poate fi plictisitor să repeți aceste lucruri la nesfârșit. Însă cercetări recente în legătură cu aceste lucruri s-ar putea să-ți schimbe sistemul de credințe.

1. Filmele dramă

Pune Titanicul pe lista ta de lucruri care te fac fericit. Sigur, povestea tragică de dragoste te va face să izbucnești în lacrimi, însă la finalul filmului îți vei aminti de toate lucrurile frumoase din viața ta și, prin urmare, vei primi o doză mare de fericire, susțin cercetătorii de la Universitatea din statul Ohio. Cu cât povestea este mai tristă, cu atât te vei simți mai fericit la finalul ei, spun oamenii de știință.

2. Înaintarea în vârstă

Scanarea creierului a arătat că, la orice vârstă, celulele noastre cenușii dansează fericite, de fiecare dată când observăm lucruri bune, indiferent că este vorba despre o doză dublă de ciocolată, o femeie frumoasă sau un act de bunătate. În plus, pe măsură ce înaintăm în vârstă, neuronii noștri reacționează mai puțin la lucrurile negative pe care le vedem sau auzim. Rezultatul: pozitivitatea are de câștigat. Poate tocmai de aceea, într-un sondaj național recent din SUA, 45% dintre persoanele peste 50 de ani au declarat că sunt optimiști cu ceea ce le rezolvă viitorul, iar 60% dintre respondenți au declarat că sunt convinși că arată cu 5 ani mai tineri decât vârsta reală.

3. Un zâmbet fals

Zâmbește și treci mai departe nu este un sfat atât de rău. Zâmbetul fals reduce stresul și îmbunătățește starea de spirit, conform unui studiu realizat la Universitatea Kansas. Cercetătorii le-au cerut voluntarilor să țină un pix în gură pentru a crea un zâmbet larg, un zâmbet standard sau o față neutră (motivul studiului a fost ascuns participanților). Unora li s-a cerut să zâmbească. Apoi, toți au fost supuși unor teste stresante în laborator. Zâmbitorii, chiar și cei care au mimat zâmbetul, prezentau un ritm cardiac mai scăzut, semn că nu erau prea stresați.

4. Ziua de joi

Potrivit unui sondaj de opinie, Lunea este tristă, Marțea este groaznică și Miercurea este îngrozitoare, cea de-a 4 zi le-a adus oamenilor puțină fericire. Joi este văzută drept noua Vineri.

5. Fă mai puține pentru copii

Femeile care cred în conceptul de „mamă supremă” – adică mamele ar trebui să-și sacrifice propriile nevoi și, continuu, să vină cu activități stimulative și să le ofere fericire copiilor lor – au tendința de a fi mai deprimate decât femeile care cred că „suficient de bun” este, ei bine, suficient de bun. Dacă nu-ți pasă de tine, fă-o măcar pentru copiii tăi. Deprimarea maternă poate interfera cu legătura emoțională dintre o mamă și copilul său și poate duce la creșterea riscului de deprimare, anxietate, probleme cu respectul de sine la copii.

6. Citirea unui ziar

Dacă ai renunțat la abonamentul pentru ziarul/revista favorit/ă este timpul să-ți reînnoiești abonamentul. Răsfoirea unui ziar în locul butonării telecomenzii de la tv face diferența dintre cei mai/și cei mai puțin fericiți oameni, susține un studiu realizat de către Universitatea din Maryland, care a analizat modul în care își petrec timpul liber 30.000 de oameni.

Șeful

Ultimul meu șef era tare ambițios. Desigur că e o calitate utilă celor ce vor să ajungă cât mai sus, dar la el depășea orice măsură. Ne-am dat seama de asta la câteva zile după ce ne-a fost impus ca șef de echipă, deși nici măcar nu cunoștea meseria noastră și nici pe noi nu ne știa. Mic de statură, dar cu o privire ce te sfredelea până la creier, și-a început mandatul cu o ședință în care noi ne-am prezentat, iar el ne-a expus planurile pe care le are. A se citi „ambițiile”.

Din primele zile s-a pus serios pe treabă, fiind foarte atent la fazele de lucru și încercând să asimileze cât mai multe. Iar străduința lui a dat roade într-un timp foarte scurt. Pe lângă coordonarea lucrărilor, completarea și contabilizarea comenzilor, calculul salariilor, își făcea timp pentru exersarea și apoi practicarea meseriei, luându-se la întrecere cu cei mai buni. Asta până când a crezut de cuviință că ne-a demostrat destul și nu mai are ce învăța de la noi. Atunci, a încetat să fie și muncitor, rezumându-se la biroul lui, proaspăt făcut și bine dotat. Dar ambițiile lui răbufneau de fiecare dată când avea ocazia să-și demonstreze performanțele.

Se întâmpla uneori să nu avem comenzi, dar era obligatoriu să fim prezenți la locul de muncă. Atunci pierdeam vremea jucând câte o partidă de șah, table, canastă… Nimeni nu avea curajul să-l bată pe șef. Doar eu am făcut greșeala să câștig la șah, fiind cu mult superior lui în acest joc. După câteva partide pierdute, s-a enervat și a promis că-și ia revanșa la jocul de table, fiind campion de cartier, după cum se lăuda. Având în vedere acest titlu, am fost impulsionat să-l înving în continuare, și am reușit. Spre îngrijorarea colegilor care îmi tot făceau semne s-o las mai moale. Șeful n-a rezistat mult: s-a ridicat, a luat tabla și piesele de joc și le-a aruncat pe foc, decretând:

– În acest atelier, nimeni nu mai joacă șah sau table!

Nu am mai jucat decât canastă, cu mare grijă ca șeful să câștige întotdeauna.

O altă ambiție de-a șefului, era să ne scoată pe toți bărbații la câte o bere. Spunea el: „Trebuie să fim ca o familie, ca niște buni prieteni, iar asta nu se poate decât dacă bem și mâncăm la aceeași masă”. Era vai de acela care îndrăznea să lipsească la o astfel de întrunire, ce putea să dureze câteva ore. Îmi închipui ce probleme puteau să aibă colegii ai căror neveste îi așteptau acasă. O dată ne-a invitat în pivnița lui, bine aprovizionată cu afumături și băuturi de tot felul: vin de coacăze, de struguri, de măcieșe; țuică de prune, de mere, de pere pădurețe. Paharele se goleau la comanda șefului, iar după fiecare rând, rupeam câte o bucată din cârnații care spânzurau deasupra capetelor noastre. Îmi amintesc că am ținut-o așa până dimineață, evadând cu greu din adâncuri după ce gazda a adormit cu capul pe un butoi.

Venea apoi câte o perioadă în care șefului i se năzărea să intre la dietă sau în vreo altă ciudățenie. Pentru a fi mai distractiv, insista să facă rămășag cu cât mai mulți dintre noi. Când a promis că nu se va mai bărbieri timp de trei luni, am fost câțiva care am făcut la fel. Eu n-am rezistat decât o lună, iar el s-a bucurat că a câștigat pariul: o ladă de bere. În alt trimestru ne-a făcut să jurăm că nu ne atingem deloc de băuturi alcoolice. Chiar el umbla pe la casele fiecăruia și îi punea să sufle în fiolă. Așa m-am trezit cu el la ușă, într-o seară, înainte de culcare. Tocmai băusem un suc de zmeură, preparat acasă, din sirop și sifon. Am suflat cu încredere, dar fiola a prins ceva culoare. Șeful a exultat de fericire și se aștepta să-și primească premiul. Eu am insistat să mergem la analiză, știind că n-am pus gura pe alcool. Nu a vrut, iar eu nu i-am oferit satisfacție.

Multă vreme a ținut supărare, dar de atunci n-am mai făcut niciun pariu cu el. Ambițiile șefului au continuat să ne afecteze până în ziua în care echipa s-a dizolvat. Doar amintirile au rămas închegate într-un colțișor al minții, emanând uneori o mireasmă abia sesizabilă de nostalgie.