Forța a fost cu mine

Trăiesc într-un orășel fără cinematograf, cu o populație relativ mică și fără multe opțiuni de divertisment. Dar, ca orice oameni, și noi simțim nevoia să ne destindem, pe măsura muncii depuse toată săptămâna. Cei din anturajul meu, ne-am dat seama că-i mai bine dacă ne organizăm împreună serile de weekend, mergând prin rotație în vizită la fiecare, și organizând seri tematice. Astfel, la un prieten am ascultat muzică de calitate și am dansat toată noaptea, la altul am organizat un concurs de șah, apoi o seară de lectură și dezbateri. Pentru noaptea când urma să fiu gazdă, s-a propus un regal de filme SF, fiind mulți amatori de acest gen.

Îmi era teamă că nu voi face față așteptărilor, oaspeții fiind o duzină, fiecare cu pretențiile și preferințele lui. Aveam nevoie de o aparatură de calitate, iar pentru asta trebuia să apelez la Gabi, singurul expert în domeniul IT pe care-l cunoșteam. În ciuda faptului că era foarte ocupat, și-a rupt din timp și, după ce mi-a ascultat doleanța, a venit cu soluția. Doar un singur cuvânt: conectica, de unde trebuia să-mi procur un router wireless, adaptoare și cabluri HDMI, precum și cabluri rețea, pentru că aveam de gând să expun filmele pe fiecare televizor din cele trei camere. Să-și aleagă fiecare filmul la care voia să se uite.

conectica_banneregoogle_saptamanileretelisticii_728x90px

Comanda am făcut-o pe http://www.conectica și mi-a fost onorată în timp util, la un preț foarte convenabil. Între timp, am făcut o selecție de filme în care seriile din „Războiul stelelor” erau cap de afiș, urmate de cele cu „Star Trek” și „Urzeala tronurilor”. Fiecare din titluri era transmis de pe laptop, pe câte un televizor cu ecran mare. Firește că n-am uitat de floricelele de porumb, suc și bere.

Toți prietenii au fost impresionați de multiplexul improvizat de mine, iar dimineața ne-a prins în fața ecranelor, noroc că era duminică și ne puteam odihni. Am simțit din plin că Forța era cu mine, iar ea mi-a venit de la conectica, care mi-a oferit tot ce aveam nevoie pentru a mă simți un Jedi al filmelor SF. E unul din motivele pentru care voi sărbători, alături de ei, cei zece ani de existență, în perioada 15-30 octombrie, când e organizată Săptămâna Rețelisticii. Forța să fie mereu și cu acești oameni care ne oferă oricând și oriunde tehnologia potrivită timpurilor în care trăim. Datorită lor am văzut și eu cât e de simplu să te distrezi acasă și să impresionezi într-un domeniu în care mă credeam novice, apelând mereu la Gabi. Acum îl voi căuta mai rar, doar pentru alte sfaturi.

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Chestiuni de logică…

* Nicăieri nu este mai bine decât în altă parte.
* Un idiot bogat este considerat, în primul rând, bogat. Un idiot sărac este considerat, în primul rând, idiot.
* Cine nu-i iubește pe proști are tare mulți dușmani.
* Nu poți mușca apa.
* Problema asta mă depășește, e mult prea mică pentru mine.
* Ratații, sau plătitorii de rate.
* Politician e unul care strigă. Diplomat e unul care tace.
* Dreptate e asta? Eu alerg și el ajunge!?
* La egală distanță între Polul Nord și Polul Sud se află Interpolul…
* Partea leului e o leoaică.
* Nimeni nu-i modest degeaba.
* Cele mai mari moșteniri le primesc, de regulă, oamenii bogați.
* Cine nu știe să facă nimic e gata să facă orice.
* O memorie prea bună nu lasă destul loc noutăților.
* Vorbim despre sănătate mai ales când suntem bolnavi.
* Prietenul la nevoie TE cunoaște.
* Niciun profesor de logică nu a ajuns prim ministru.
* Un musafir care pleacă este întotdeauna binevenit.

Sursa: e-mail

E posibil să moară cineva de râs?

Râsul pare să fie, în general, benefic pentru oameni, dar nu absolut în toate cazurile. Conform unui studiu publicat recent, uneori râsul poate avea urmări nocive, pentru sănătate și, oricât de ciudat ar părea, poate duce, în unele cazuri rare, chiar la deces.

ras

Studiul a fost realizat de cercetătorii de la City Hospital Birmingham, Marea Britanie, care au analizat cercetări și rapoarte asupra unori cazuri medicale, înregistrate între anii 1946 și 2013 și în care era implicat râsul. Rezultatele au fost publicate în numărul special de Crăciun al revistei British Medical Journal (BMJ), care apare anual și care conține cercetări serioase, fundamentate științific, asupra unor subiecte aparent „neserioase”.

Analizând datele, cercetătorii au descoperit numeroase dovezi că râsul este, într-adevăr benefic pentru sănătate, în cazul marii majorități a oamenilor. De exemplu, îmbunătățește funcționarea vaselor de sânge și reduce rigiditatea arterelor, care constituie un factor de risc pentru apariția unor probleme cardiace, precum atacul de inimă. Un studiu arată că persoanele care râd cu ușurință prezintă un risc mai redus de apariție a bolii coronariene.

Contrar zicalei, râsul nu îngrașă, dimpotrivă; un studiu din 2006 sugerează că 10-15 minute de râs sănătos în fiecare zi ard până la 40 de calorii.

Un alt studiu, din anul 2007, arată că râsul mărește toleranța la durere a oamenilor, efect atribuit de oamenii de știință eliberării de endorfine, substanțe secretate de organism și care au efecte calmante.

Dar, în unele cazuri rare, mai ales când e vorba despre persoane cu anumite predispoziții sau afecțiuni, râsul poate avea și efecte nocive, a arătat studiul din ediția de Crăciun a BMJ.

Printre altele, este citat cazul unei femei ce avea o afecțiune congenitală a inimii (un orificiu care permitea comunicarea între cele două atrii ale inimii) și care a suferit un accident vascular cerebral după ce râsese dezlănțuit vreme de 3 minute. O altă femeie, care suferea de o aritmie gravă, a murit după un episod de râs intens.

Râsul puternic poate determina pierderea cunoștinței, poate să favorizeze rupturi ale inimii ori ale esofagului, poate duce la dislocarea mandibulei, poate declanșa o criză de astm și poate cauza incontinență urinară și apariția unor hernii abdominale.

Articolul contrazice convingerea larg răspândită că râsul nu poate fi altfel decât benefic; deși realmente bun pentru sănătate, în general, râsul poate, în cazuri izolate, să se dovedească dăunător.

Pentru a fi în ton cu caracterul ediției de Crăciun a BMJ, autorii încheie glumeț, spunând că mai există și alte aspecte ale râsului ce trebuie lămurite din punct de vedere medical; de exemplu, rămâne de văzut dacă umorul sec cauzează deshidratare sau dacă glumele de prost-gust provoacă dysgeusie (alterarea simțului gustativ).

Surse: Live Science, BMJ

Ce n-a văzut Parisul

Toamna e anotimpul în care îl vizitez pe Mitică. Care Mitică?! Prietenul meu din București, care mi-a fost coleg de școală și cu care țin mereu legătura. El vine pe la mine primăvara-vara, când facem câte un tur al Maramureșului. În schimb, când îi sunt oaspete, îmi arată cu mândrie ce-i nou prin Capitală, prevenindu-mă de fiecare dată că o să am parte de ceva ”Ce n-a văzut Parisul!”. Nu uită să-mi amintească faptul că suntem în Micul Paris, unde, trecând peste unele neîmpliniri, trebuie să ne bucurăm de lucrurile minunate realizate în ultimii ani.

De data asta am fost șocat când am văzut că apartamentul prietenului meu era în plin proces de zugrăvire, deci imposibil de folosit. Chiar i-am reproșat:

– Trebuia să mă avertizezi, pentru a veni după ce termini. Acum ce ne facem?

– Nicio grijă! Ba chiar e mai bine așa. Am ocazia să te cazez la un hotel cum n-a văzut Parisul!

– La hotel!? Nu prea mă dau în vânt după astfel de locații. Atmosferă rece, oameni străini, camere fără personalitate, aceeași mâncare de restaurant de care-s sătul până peste cap… Eu credeam că vom găti noi ceva, doar n-am venit cu mâna goală.

– Lasă totul aici, că n-o să-ți pară rău.

M-am supus, după care am coborât la mașina lui. Pe drum, i-am cerut, totuși, niște lămuriri.

 .

– Mergem într-o locație de 4 stele, Hotel Arc de Triomphe, care face parte din primul lanț de boutique-hoteluri numit RESIDENCE HOTELS și este singura asociație de acest gen din lume, având sediul în Los Angeles, ca membru BLLA (Boutique and Lifestyle Lodging Association). Ia broșura asta, ca să ai o idee despre ce vorbesc.

Am luat cărticica pe care mi-a întins-o în timp ce rula pe Bulevardul Kiseleff și se apropia de Arcul de Triumf. După felul entuziast în care vorbea, mi-am dat seama că voia să-mi arate ceva deosebit, mai ales că nu vizitasem niciodată împreună vreun hotel. M-am convins că avea dreptate imediat ce am ajuns la recepție și Mitică s-a ocupat de rezervare. Tot personalul era numai un zâmbet, de parcă ne cunoștea dinainte, iar camera era aranjată cu gust și deplin confort. N-am apucat să mă obișnuiesc cu ambientul, că prietenul meu m-a invitat la masă, știind că vin de la drum lung.

 .

De aici încolo, am fost plăcut surprins de fiecare serviciu inclus în cazare, pe durata celor trei zile. Felurile de mâncare erau foarte variate, începând cu cele tradiționale românești, până la preparate sofisticate din care nu mai gustasem vreodată, dar care mă ispiteau să le încerc. Iar apoi cum n-aș putea să mă bucur de accesul la Spa, cu saună și jacuzzi într-un mediu rustic și lăfăindu-ne în halate albe imaculate, asortate cu papuci comozi. Am vizitat apoi și locație pentru evenimente corporate, unde tocmai avea loc o întâlnire între artizani din toată țara. Seara a venit pe nesimțite, iar eu am zis că merită să deschidem o sticlă de șampanie, urmată de un desert delicios. Acum chiar mă bucuram că am nimerit când Mitică zugrăvea!

 .

– Ăsta e cel mai bun hotel din București?, am întrebat eu.

– Ăsta și încă două, ce fac parte din același lanț hotelier: Domenii Plaza și La Conac. Mai este unul, situat pe Riviera franceză: Les Mandariniers. Data viitoare, când mai vii în vizită, acolo mergem. Doar o viață avem!

 .

Am râs cu poftă și am închinat pentru asta. Știam că Mitică se ține de cuvânt, iar un sejur într-o zonă atât de frumoasă mă încânta mult. Deocamdată ne-am bucurat de un weekend edenic, în care nici n-am mai vrut să vizităm alte obiective. Erau destule de văzut și de făcut în incinta hotelului, doar că zilele au trecut prea repede și a venit vremea să plecăm. Amintirile au rămas, însă.Residence Hotels mic

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Scoase de sub tejghea

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La Spitalul de boli nervoase, la Medicul-Șef intră un client ”de-al casei”.
– Dom’ doctor, aș vrea să-mi dați drumul acasă, la familie, la ai mei…
– Păi, cărăbușii nu pleacă la familie…
– Domnule doctor, asta a fost; acum nu mă mai cred cărăbuș, am dat totul uitării, sunt vindecat, sunt și eu om ca toți oamenii.
Impresionat și convins, medicul îi semnează ieșirea din spital, raportul etc., îl conduce la poarta spitalului și-l privește mândru cum face ”la dreapta” pe prima stradă. Apoi, în câteva secunde se întoarce în fugă, gâfâind.
– Ce-i, domnule?, întrebă medicul.
– Păi, e o găină după colț… Și găina îi mănâncă pe cărăbuși…
– Dar, parcă spuneai că nu te mai crezi cărăbuș!!!
– Eu, nu, da’ mai știi ce crede găina??!!

* Doi polițiști mergeau pe stradă. La un moment dat, unul dintre ei zărește o oglindă mică, se privește în ea și spune:
– Uite o poză cu mine când eram mic!
– Vreau să văd și eu, zise celălalt.
– Poftim!
– Bă, da’ urât mai erai!

* Socrul mare se întoarce obosit de la câmp, intră în casă și în capul scărilor își întâlnește ginerele. Fără multe cuvinte acesta ridică mâna dreaptă, o îndoaie sub forma literei ‘S’, rotește palma din încheietura mâinii și se uită întrebător la ginere. Acesta, fără un cuvânt, ridică ambele brațe și gesticulează ca și socrul. Și acum, traducerea gesturilor:
Socrul: – E acasă vipera?
Ginerele: – Sunt acasă amândouă.

* Un tip se duce la spovedit. Preotul îl întreabă:
– Ce păcate ai, fiule?
– Am preacurvit, părinte.
– Păcat, fiule, păcat. Dar ce ai făcut?
– Ce să fac… Cum veneam eu la biserică am văzut o domnișoară care era cam palidă la față…
– Și?
– Și-am îmbujorat-o.
– Păcat, băiatu’ tatii, păcat. Dumnezeu e mare și bun și te va ierta.
– Și tot în drum spre biserică m-am întâlnit și cu stimabila coană preoteasă, care era și dumneaei cam palidă…
– Și????
– Și-am îmbujorat-o.
Rămâne popa șocat, nu mai zice nimic. Dar tipu’:
– Părinte, ești cam palid!

* – Se vede că te-ai însurat. Ai hainele călcate impecabil!
– Da… Primul lucru pe care m-a învățat nevastă-mea a fost să calc…

* Iepurele și Lupul joacă săptămânal șah și inevitabil învinge Iepurele. Disperat, Lupul îl întreabă:
– Spune-mi, Iepuraș, cum faci de câștigi mereu?
– Foarte simplu: înainte de fiecare partidă trec pe la prietena mea și fac o repriză sănătoasă de amor ca să mă stimulez.
Lupul prinde ideea și înainte de următoarea partidă își caută soața prin casă. Ajunge în bucătărie, unde Doamna Lup pregătește mîncarea, și sare pe ea. Doamna Lup, surprinsă:
– Ce-i Iepuraș, iarăși mergi la șah?

* Hitler se duce la astrologul său și îl întreabă când va muri. Acesta, după ce îi consultă harta astrală, îi spune:
– Vei muri într-o zi de sărbătoare evreiască!
– Cum așa?
– Păi, în orice zi vei muri, va fi o sărbătoare evreiască!

* În România, autostrăzile sunt ca organele genitale ale bărbaților.
Ne bucurăm de fiecare centimetru în plus!

* – Azi mi-am făcut CV-ul, l-am scris, l-am redactat, apoi m-a bușit plânsul.
– De ce?
– E păcat să trimiți un asemenea om la muncă.

* Doi bețivi, trecând prin dreptul apartamentului nupțial din luxosul hotel Ritz, se opresc și ascultă la ușă. Înăuntru, proaspătul mire îi spune soției sale:
– Iubito, ești atât de încântătoare! Frumusețea ta fabuloasă ar trebui capturată pentru eternitate de cei mai mari artiști ai lumii.
În acel moment, bețivanii încep să bată cu pumnii în ușă, și mirele întreabă:
– Cine naiba-i acolo?
– Rubens și Rembrandt!, vine răspunsul din spatele ușii.

* O tânără doamnă, blondă, oprește în fața semaforului, la roșu. Se aprinde galben – doamna stă pe loc, verde – doamna continuă să stea. Se aprinde iar roșu. Din urmă, claxonează celelalte mașini. De ea se apropie un polițist care o întreabă:
– Doamna dorește altă culoare?

Colop în familie

Din caietul unei eleve ambițioase

În familia mea, fiecare membru are o personalitate distinctă și preferințe diferite, începând de la profesia părinților și cea pentru care ne pregătim noi, tinerii. Tatăl meu este medic și are cabinetul acasă, mama mea e avocat și o vedem mai rar, fiind mai mult prin sălile de judecată. Fratele mai mare, Andrei, e deja în primul an la Facultatea de Limbi Străine, iar eu sunt în clasa a VII-a și vreau să devin manager. Chiar și la masă ne deosebim complet: mama nu mănâncă niciodată la micul dejun, tata preferă o masă copioasă de dimineață, fratele meu ciugulește niște cereale cu puțin lapte, iar eu sunt cea care gătește și mănâncă sănătos. Tata îmi zice mereu că va fi ferice de acela care mă va lua de nevastă.

colop

Doar la puține alegeri am fost de acord cu toții, iar printre acestea se numără ștampilele de la Colop. E drept că prima a fost mama care le-a descoperit și a adus acasă primul set. A urmat imediat tata și apoi eu, că sunt mai spontană ca Andrei. Dar și aici, fiecare are înclinațiile lui, noroc că avem de unde alege. Tata a preferat ștampilele tip carte de vizită, având în vedere că are o sumedenie de pacienți care vor să-i cunoască orarul și numărul de telefon. Mama a optat pentru ștampila de firmă, cu care avizează contracte importante, cu clienți la fel de importanți. Ea e singura din familie care și le-a închis în sertar, interzicându-ne să le încercăm, măcar așa… de distracție. Fratele e mai nehotărât și oscilează între mai multe tipuri, schimbându-le după cum i se năzare.

 

Alegerea cea mai bună am făcut-o eu, ca de fiecare dată. Ștampila personalizată mi-a adus deja aprecieri din partea colegilor și chiar a părinților. Un viitor manager trebuie să se pregătească din timp pentru problemele cu care o să se confrunte, iar a pune o ștampilă pe ceva, e o mare răspundere și o mândrie, totodată. Astfel, îmi personalizez tricourile și alte obiecte care-mi aparțin, manualele, caietele și chiar temele care sunt de nota zece. Credeți-mă că nu sunt puține, iar marca cu numele meu a ajuns un brand în școala la care învăț. Ba chiar am câteva discipole pe care le inițiez în această artă, ca un fel de educație pentru viață. Nu se știe niciodată pe cine o să am în echipa ce-mi va fi dat s-o conduc.

 

După cum ați observat, nu suntem o familie dezbinată, chiar dacă sunt multe lucruri pe care le facem diferit. E suficient să avem doar câteva preferințe comune, prin care să simțim o apropiere. Alegerea ștampilelor Colop e un exemplu grăitor în acest sens.

Articol scris pentru proba nr. 5 a competiției SuperBlog 2016

Traduceri și traducători

Unde pot duce traducerile medicale greșite

Pe Viorel nu l-am mai văzut de când m-am mutat în altă localitate, departe de stresul neîntrerupt al unui municipiu tumultuos. Pierderea prietenilor din urbe era prețul cel mai greu de plătit, dar nu am avut încotro. Medicul rezident, Viorel, era un tânăr cu care m-am înțeles de la primul schimb de cuvinte. Asta s-a întâmplat când am fost internat câteva zile pentru niște investigații mai complexe. Din fericire, s-a dovedit că era o alarmă falsă, iar viața nu-mi era pusă în pericol. În acea perioadă scurtă, ne-am dat seama că avem multe în comun, cum ar fi pasiunea pentru șah, pescuit și cinema, dar mai ales doza mare de optimism.

Am fost repartizat în salonul doctorului Pricop, o somitate de necontestat în medicina județului, care l-a luat sub aripa lui pe Viorel. Sunt convins că a văzut în el un potențial care l-a mulțumit și i-a dat certitudinea că va avea cui să predea ștafeta când o fi să iasă la pensie. Tânărul absolvent în medicină era ambițios, studios și muncitor, prinzând repede tainele profesiei, venind adesea cu ceva nou și benefic în chirurgie și tratament. Eu l-am apreciat mai mult pentru partea lui veselă și pentru încrederea pe care o avea în viitor, deși în sistemul nostru de sănătate ar fi multe neajunsuri de care să ne plângem.

Dar acum, când am vizitat orașul și l-am întâlnit întâmplător pe bunul meu prieten, parcă era alt om. Trist și parcă îmbătrânit cu câțiva ani, deși nu trecuseră decât vreo șase luni. Ne-am strâns puternic mâinile și l-am întrebat firesc:

– Ce e cu tine? Arăți de parcă ai fi în doliu.

– Am drumuri pe la Tribunal, mi-a spus cu o voce stinsă.

– La Tribunal?! Dar ce-ai pățit?

– Sunt acuzat de malpraxis.

– Tuuuu?!, am continuat eu să mă mir. Cum așa?

– La câteva zile după ce ne-am văzut ultima dată, profesorul Pricop a plecat la o conferință în străinătate, iar eu i-am ținut locul. Am vrut să-i demonstrez că sunt de încredere și poate să fie mândru de mine, dar am administrat un tratament greșit, iar pacientul a murit. Totul a pornit de la o eroare de traducere, dintr-un manual foarte apreciat de medici. Și am avut mare încredere în cel care mi-a tradus cartea din engleză.

L-am privit cu compasiune cum continua să se plângă, el, care vedea mereu viața în roz. Acum își blestema ziua când a apelat la acel prieten, promițând că va fi mult mai atent la cine traduce, mai ales că în medicină sunt frecvente astfel de erori. Regreta foarte mult că a aflat doar acum de Agenția de traduceri Swiss Solutions, unde lucrează doar specialiști în limbajul medical, și orice eroare este exclusă.

swiss-solutions

Ne-am despărțit cu promisiunea că mă va ține la curent cu evoluția procesului. Ajuns acasă, nu mică mi-a fost mirarea să găsesc chiar această temă printre subiectele articolelor pentru SuperBlog: traduceri medicale. Ca să vezi coincidență!

Acest articol participă la competiția SuperBlog 2016

Ziua în care am devenit doctor

Astăzi e ziua în care mi-am văzut visul îndeplinit, și asta grație companiei Farmec, sponsor de tradiție la SuperBlog. O bună parte din perioada copilăriei, îmi doream să ajung doctor și să tratez mulți oameni, așa cum am văzut că-i vindecau și ei pe cei din jurul meu, dar mai ales pe mine. E drept că nu am diplomă, iar durata misiunii mele se va încheia odată cu ultimul punct al acestui articol. Dar rețeta pe care o voi prescrie poate fi salvatoare pentru mulți, și tocmai de aceea nu va fi personalizată, ci făcută publică, să beneficieze de ea toți cei care au probleme de calviție sau alopecie, indiferent că sunt bărbați sau femei.

Trebuie să recunoaștem că podoaba capilară a fost și va fi apreciată de majoritatea femeilor, iar întreținerea ei nu mai e doar o problemă a sexului frumos. Accentul nu trebuie pus doar pe desimea și lungimea părului, ci mai ales pe sănătatea rădăcinii și a firului. Calitatea lui poate fi influențată de factorul genetic dar și de diferite boli, un mod incorect de întreținere (vopsit excesiv), stres ș.a.m.d. De aceea e bine să luăm măsuri preventive, înainte de a ne confrunta cu o chelire evidentă și neplăcută.

 

Ca doctor, dar mai ales ca om cu bogată experiență în această privință, vă recomand cu toată convingerea produsele Gerovital, ale cărui producător unic este compania Farmec. Pe ce mă bazez când vă prescriu această rețetă? În primul rând pe recunoașterea internă și internațională, încercată și apreciată de milioane de clienți mulțumiți. Gama Gerovital H3 Derma+ e garanția calității și a inovației, concepută pentru îngrijirea pielii, în funcție de necesități și toleranță. Aceasta include și piele scalpului, ”câmpul” care trebuie îngrijit adecvat pentru o ”recoltă” bună și sănătoasă.

Cosmeticele Gerovital au fost lansate pe piață de aproape o jumătate de veac, de către Prof. Dr. Ana Aslan. Ele au făcut istorie prin calitate și diversitate, răspunzând cu promtitudine și eficiență cerințelor tot mai pretențioase. Tocmai de aceea se spune despre Farmec că este doctor în frumusețe, iar cine folosește produsele oferite de această companie, rămâne atașat de ele. Eu am aflat de beneficiile lor pe când începusem să pierd consecvent din părul cu care mă mândream. Sunt convins că dacă le foloseam din timp aș fi putut evita, sau măcar întârzia, rărirea podoabei capilare, fiindcă aș fi beneficiat și de sfaturile pe care vi le dau acum. Doar că pe atunci nu era încă Internet, iar informațiile de acest gen erau mai greu de găsit.

Oricum, mai bine mai târziu decât niciodată, cum ne mai liniștește o zicală din popor. Astăzi vă puteți bucura de efectele Gerovital – Brandul nr.1 în categoria Tratamente pentru păr, după un calcul bazat pe datele Nielsen al serviciului Retail Audit (2015). Acest tratament anticădere vreau să-l promovez și să-l recomand bărbaților (dar și femeilor) de toate vârstele. Dacă eu îl folosesc și sunt foarte mulțumit de el, sunt sigur că și voi veți simți aceeași satisfacție ca și mulți alți clienți pe care îi cunosc și care mi-au confirmat eficiența lui. Fără efecte secundare nedorite.

Acest articol participă la proba #FarmecInSuperBlog 2016