Ghid de sfaturi practice despre cum să ieși viu dintr-un spital
A dat boala în tine și te-a mâncat undeva să te duci la spital în loc să iei un pumn de antibiotice ori să-ți storci singur coșul de pe fund? Ei bine, omule, s-ar putea s-o mierlești. Ca să scapi viu dintr-un spital românesc, care, culmea, se poate chema, cinic, Filantropia, și nu, onest, IML, îți trebuie nu doar noroc de jucător rusnac de ruletă, ci și un pic de școală a vieții. Așa că ia aici și citește, cât încă mai vezi cu ochiul liber, câteva sfaturi practice culese de pe patul de suferință!
Șpaga
Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îți asigură supraviețuirea. E o mișcare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacă vrei să-ți iasă din prima și să nu bagi banii pe lângă. „Palmat” se cheamă tehnica și e împrumutată din practicile hoților de portofele, care lucrează fin, fără să atingă haina în buzunarul căreia își strecoară mâna. Diferența e că ei scot, pe când tu bagi. Decisivă e aici mișcarea de învăluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl țintești cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare și profiți de cele câteva secunde în care victima îți indică buzunarul corect printr-o ușoară mlădiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mâna discret. Atenție: nu te uita niciodată fix la buzunar. E semn de proastă creștere și poate genera suspiciuni.
Cearșafurile
Singura chestie care lipsește de pe un cearșaf de spital românesc e „Ghiță was here” scris cu carioca. În rest, găsești de toate: sânge închegat (care nici măcar nu e al tău), pete zgrunțuroase de apret turnat cu căldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile și care te zgârie la cur, pete de ketchup nu, că nu se dă ketchup în spital, muci și – de ce nu? – ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta. A doua chestie nasoală e că cearșaful de spital e conceput, de regulă, pentru bolnavi pigmei, așa că, oricât te-ai strădui, n-o să reușești în veci să ai cearșaf și sub cap, și sub cur, și sub picioare. Alege să ai sub picioare, nu de alta, dar dacă stai fără ciorapi riști să te pricopsești cu o micoză pe viață de la saltea.
WC-urile și, mai ales, dușul
Ideal ar fi să-ți propui ca pe perioada internării să nu mergi la budă și să nu te speli. Au fost cazuri de pacienți cărora le-a ieșit. Dar ei au fost excepții. Prin urmare, e absolut necesar să dispui de folii de unică folosință, pentru colac (mă rog, dacă există colac). Cu cât aveți mai multe, cu atât mai bine, căci puteți face oricând afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca pâinea caldă. Cu dușul e mai greu, fiindcă sunt ori încuiate, ori stricate, ori tre’ să-l știi pe directorul spitalului sau pe Ministrul Sănătății ca să ai acces la ele. Recomandarea noastră: faceți duș cu șervețelele umede.
Asistentele & Reanimarea
Două lucruri sunt aici esențiale. În primul rând, înainte de a te interna, încearcă să ai cât mai multe bancnote de 5 și 10 lei. Asistentele sunt niște tonomate care nu dau rest. Acum să nu te aștepți să și facă ceva pentru banii ăștia sau măcar să-ți zâmbească. Nțț, no way. Ei reprezintă un fel de taxă de protecție; dai banu’ ca să nu te omoare când îți fac o injecție, ca să-ți nimerească vena din prima când îți iau sânge, ca să nu te sugrume cu garoul. În cazul în care ajungeți la reanimare și tre’ să vă umezească cineva buzele cu apă: asigurați-vă că asistenta căreia îi dați taxa (aproximativ 100 roni) nu iese din tură fix când ieșiți voi din operație. Nu pentru că arunci cu banii degeaba pe asta, care se cară, ci că aia care vine după ea, nefiind plătită, s-ar putea să te omoare prin însetare.
Haleala
Ideal e să primești de-acasă. Totuși, dacă mănânci la oficial, cel mai indicat e să o miroși înainte și, eventual, să aștepți s-o guste un coleg de salon aflat în fază terminală, deși umblă vorba printre bolnavii cu experiență că la ”Colentina”, ”Fundeni, ”Bagdasar” sau ”Universitar” nu e chiar așa nașpa. În anumite cazuri însă, aceste zvonuri au fost infirmate. Oricum, nu te duci la spital ca să mănânci, nu? Dacă voiai asta alegeai un restaurant.
Sursa: Internet
racoltapetru6 
Delicios scrisul, un umor fantastic! Din păcate, e cât se poate de real şi mai ales de trist!
Nu puteam să ratez o satiră (?) atât de necesară. Păcat că e doar o picătură într-o mare atât de mare.
Salutare, dragă Petru! Facem haz de necaz, dar treba „e groasă rău”! Bine, noi știm cu toți asta, dar ce ne facem cu politicienii, care se fac că nu pricep de atâta amar de vreme că se joacă cu sănătatea oamenilor din țara asta. Fiecare punct amintit mai sus este atât de adevărat, încât am ajuns să-i înțeleg pe cei care preferă să meargă la moaște, Boca, mânăstiri, decât să mai calce prin spital!!! La ultimul punct, acela cu gustatul mâncării de către cineva aflat în fază terminală, am râs cu lacrimi. Chiar așa, cum să te riști în halul ăsta?
O zi minunată, dragă Petru! 🙂
Probabil că ai aceeași părere ca mine, că mărirea salariilor celor din sănătate și învățământ sunt doar un praf aruncat în ochii electoratului, temporar și cu repercursiuni negative asupra economiei. Esențial ar fi o schimbare completă a conducerilor din spitale, care sunt erodate de un cancer administrativ. Afacerile prin spitale și farmacii, omoară oamenii cu zile.
Noi să fim sănătoși cât mai mult, dragă Alex! 🙂
Așa să fie, dragă Petru! Nici în vizită nu vreau să ajung pe la spital. Mai zilele trecute vorbeam cu o cunoștință, care s-a internat câteva zile pentru niște analize și proceduri medicale. A „reușit” să ia nu știu ce bacterii din spital și a tras-o din greu, până a scăpat de ele. Bine ai zis „cancer administrativ”. Si de la asa ceva… trag oamenii din greu.
Sănătate de fier, îți doresc cu drag! 🙂
Pe gen haz de necaz… Din păcate am avut în ultimii ani experiențe urâte cu spitalizarea unor dragi. Mă doare sufletul să văd ce se întâmplă acolo. Iar când fac comparația cum sunt tratați cei în vârstă acasă și văd ce diferență de la cer la pământ e aici, mă doare nedreptatea.
Foarte amuzant articol, doar adevărul din spate e amar. 🙂
Mă întristează că, până și o femeie ca tine, care cunoaște beneficiile unei țări foarte civilizate, a avut parte de întâmplări nefericite în țara natală, pe care o respectă și o admiră. E drept că sunt și cazuri în care oamenii sunt tratați chiar omenește, despre care sper să pot da exemple cât mai târziu. Atunci când va trebui să fiu internat. 😉
Am avut probleme cu cei de acasă, nu eu personal. Persoane în vârstă din familia mea, la Sibiu, au fost tratate umilitor. Când vârsta și neputința te ajung, e greu tare să apelezi la un sistem defect. Iar de la distanță nu prea poți face mare lucru.
Felicitari ptr. acest articol care din pacate este f.f. adevarat tot ce ai descris ,cu siguranta vei castiga premiul intai 🙂
O seara romantica sa ai Petru !
Mulțumesc pentru felicitări, Anușka, dar articolul e preluat de pe internet și nu participă la vreun concurs. Să fii veselă și mereu sănătoasă! 🙂
Trist si adevarat.
O seara frumoasa ! 🙂
Pe la noi sunt tare multe situații triste.
O zi cu soare pe cer și în suflet! 🙂
Trist , dar adevarat ! Sa ai o seara excelenta, draga Petru ! 🙂
Un adevăr cu care ne-am cam obișnuit, din păcate. Gânduri bune și salutări călduroase, dragă prietene! 🙂
Seara faina si w/e excelent, draga Petru !
Salut Petru !
Felicitari pentru postare ! 🙂
Cel mai bine ar fi sa NU fim nevoiti sa ne INTERNAM niciodata in vreun SPITAL din Romania ! 😦
Vezi, de aceea toti politicienii , afaceristii si MAFIOTII romani se interneaza in spitale din AFARA TARII ..
Seara faina Petru ! 🙂
Eu voi avea de URMARIT evolutia celor doua echipe romanesti in UEFA Europa League ,
ASTRA de la ora 20.00 ( mai sunt 3 minute ) si
STEAUA de la ora 22.05 !!! 🙂 🙂 🙂
Hai ROMANIA !!! 🙂 🙂 🙂
Aliosa.
De aceea sunt foarte mulți români care își duc bolile pe picioare sau preferă să moară decât să ajungă prin spitale. Ori nu au bani pentru șpagă, ori s-au speriat de nenorocirile care au auzit că se întâmplă pe acolo.
Nu m-am uitat meciuri, dar aștept cu interes impresiile tale. 🙂
O zi cu multe bucurii, Sandule! 🙂
La noi e si mai rau… 😦
Se poate și mai rău? Credeam că am atins pragul.
La noi e simplu cand e vreo problema, chemi salvarea te duce la spital la urgenta si te trateaza pentru moment si te trimite chiar noaptea acasa, pleci cu ce poti 35km,daca vrei sa te tratezi te inscrii la vre-un cabinet privat si poate ai noroc sa ta ia la sectia lui,dar nu-i sigur pana la urma iesi mai bolnavi cum ai intrat eu zic mereu: atata iti fac cat platesti! O seara minunata iti doresc!:)
Vezi ce simplu e? Dar tot mai bine-i să avem grijă de sănătate, cât putem, iar dacă avem vreun accident să căutăm a ne externa cât mai repede posibil. Mai bine ne luptăm cu microbii de acasă decât cu cei din spital. Îți doresc numai de la bine în sus, dragă Gabi! 🙂
Aoleu, chiar mi-e frica sa ajung acolo… Ma bine mor acasa atunci!
Nici eu n-am fost internat de peste 20 de ani. Pe atunci, parcă nu era atât de rău.
Eu zic sa nu generalizam. Poate ca mai sunt si altfel de institutii …
Nea Petre , IML-ul este…MORGA insa , daca-ti inchipui ca acolo nu bagi , ADANC DE TOT MANA IN BUZUNAR….TE-NSELI AMARNIC ! Daca vreodata trecand prin Bucuresti ai parte de vreo comotie cerebrala , d e vreun infarct sau de…vreun simplu accident { in sensul sa te faca praf vreun nebun c-o masina mai bengoasa sau , trecand prin ” Centrul Vechi ” sa-ti cada vreo stucatura din fatzada unei cladiri in cap…eventual toata fatzada } ce crezi ca poti face in afara de-a accepta internarea in oricare dintre spitalele enumerate de mata mai sus , fireste daca-ti este draga viata ? Nu frate , te duci la spital si…cu ocazia asta te vei intoarce catre Dumnezeu , cu ocazia asta vei redescoperi CREDINTA IN DUMNEZEU caci, daca vei pleca pe picioarele dumitale de-acolo , inseamna ca somebody up there like …you 😀 . Insa , chestiile de prin spitalele romanesti nu se-ntampla d e ieri de azi si nici macar din ultimii douazeci si sapte d e ani , ” chestiile ” au o vechime infinit mai mare . Ca ne explodeaza in fatza abia acum…este mai mult decat explicabil deoarece , daca pana in ’89 din salariul de asistenta medicala sau infirmiera puteai trai cat de cat { ciubucul pe care-l primea zilnic insemnand cel mult faptul ca n-ar fi ramas in urma cu plata intretinerii la blocul und e locuiaui } , azi in schimb …. inseamna inclusiv faptul ca TREBUIE sa cotizeze la boss 😀 daca vor sa mai ramana pe postul respectiv iar boss-ul ia procente babane d e tot nea Petre sa sti d e la mine frate !!! Cat despre hrana pe care-o primesti , ei bine , hrana pe care-o primesti in spitale , ” aia-i dupa facultati ” Nea Petre { vorba feciorului lu’ Balosu } caci daca faci infarct…doar nu vrei sa-ti fie servita portia d e tacco si galeata d e bere la pranz !!!! Daca totusi vrei mancare buna , vorbesti cu Aliosa Popovici sa te ia d e manutza si…sa-ti puna o vorba buna fie la Spitalul Militar fie la Spitalul MI ala de la Foisor { eventual la ala al SRI } si in acest fel , uzand de PCR XD XD XD XD vei reusii si sa-ti salvezi viata si sa ai parte si de-o de-o masa babana zilnic . Alelalte spitale…alea sunt spitale civile si ce asteptari poti avea de la niste …civili ?! 😡 Fireste mai exista o alternativa { daca vrei sa traiesti neaaparat in urma….accidentului ” } : spitale PRIVATE din Viena { majoritatea ” alesilor neamului ” acolo merg , chiar si pentru o banala durere de dinti } sau din Ankara caci acolo s-a tratat insusi fostul nostru premier ” socialist ” Victor Viorel Ponta 😀 . Iarta-mi ” nuvela ” dar , subiectul ales de dumneata , este fierbinte si mai ales , incitant . 8)
Nu pot decât să-ți fiu recunoscător pentru pertinenta expunere a situației din spitalele capitalei, făcută în cunoștință de cauză. În anul 1974, am fost internat și eu în spitalul care se chema pe atunci „23 August”. Țin minte că mi-a plăcut atât de mult încât n-aș mai fi plecat de acolo. Decât în internatul școlii de peste drum… 🙂
Din păcate, chiar dacă vemurile s-au schimbat, metehnele au rămas. Şi ferice de cei care nu au încă nevoie de spitale. Se vorbeşte permanent despre schimbare, despre upgrade, despre îmbunătățirea condițiilor etc. Mai e mult până departe. Iar cu un spital mai acătării nu se rezolvă problemele la nivel național.
La promisiuni suntem foarte buni, dar uităm repede sau găsim motive să ne scuzăm neîmplinirile. Majoritatea dintre noi ne-am obișnuit să nu mai credem nimic din vorbele guvernanților, pentru că nici ei nu cred. Ne mai rămâne speranța ca, atunci când vom ajunge în vreun spital, măcar să nimerim peste niște oameni cărora le pasă, chiar dacă nu au cu ce.
Ioooi! Mi-a venit sa rad la început.. dar mi-am amintit ca in curand trebuie sa nasc…
Fiind la a doua naștere, bănuiesc că vei știi să alegi locul și personalul cel mai potrivit. Că mai sunt și din aceia.
O sa aleg acelasi spital, acelasi medic, insa asistentele, condițiile si tot ce tine de ce ai mai scris tu in articol nu pot alege. Noi in oras avem o singura maternitate 😦
Noi nici măcar nu avem maternitate, se merge cu salvarea în Baia Mare. 😦
cine e omul bolnav? omul bolnav e un om sanatos care a fost la doctor.
Cam ai dreptate, după cum s-a văzut de atâtea ori.