Răscruce

– Idiotule!, se răsti femeia sărind imediat de pe scaun.

Era prea târziu, însă. O parte din cafeaua fierbinte se scursese pe rochia de un alb imaculat. Bărbatul neîndemânatic se ridică și el repede, căutând să stăvilească dâra de lichid cu mâinile, în timp ce bâiguia o scuză:

– Iertați-mă, doamnă. N-am vrut… Vă rog să mă scuzați. O să vă iau altă rochie…

– Iei pe naiba, tolomacule! Trebuia să bei tu atâtea cafele, tocmai la masa mea! Nu vezi că tremuri ca un alcoolist?

Femeia nervoasă găsi câteva șervețele în poșetă și încercă zadarnic să limiteze dezastrul. Probabil că trebuia să meargă imediat la toaletă și să încerce cu apă rece, prosoape sau cine știe ce soluție, dar prefera să se descarce pe vinovatul care continua să se scuze și să se învârtă pe lângă ea.

Imagini pentru poze cu pete de cafea

Asta-i mai lipsise astăzi, în ultima zi din viață. A sperat ca măcar câteva ore să le trăiască în liniște, așezându-și gândurile în ordine și împăcându-se cu soarta. În rest, totul era pregătit până la ultimele detalii. Rochia nouă și albă, precum al unei mirese a morții, cele șaizeci de tablete de diazepam din poșetă și un bilețel de adio pentru cei care o vor găsi. Mai voise să contemple pentru ultima dată lumea, să mai simtă o dată gustul cafelei și efectul euforic al ultimelor țigări. În ciuda durerii de cap tot mai constante și mai groaznice. Curând avea să scape de ele, de orice grijă, de orice…

Ce rost mai aveau câteva luni de viață, dacă acestea veneau cu chinuri și lipsă de demnitate? Tumoarea de pe creier se mărea rapid, iar intervenția chirurgicală nu era o opțiune. Nu la prețul exorbitant de mare pe care îl cereau medicii din străinătate, pentru că în țară nu se putea face. De-ar fi muncit o viață și tot n-ar fi putut strânge atâția bani. Ea apucase să lucreze doar șapte ani, după care totul s-a prăbușit în jurul ei. Avalanșa tragediilor a pornit de la verdictul medicilor. Întâi a părăsit-o iubitul, apoi a primit preaviz de la serviciu. E drept că nici nu mai putea să lucreze ca înainte și nici nu avea puterea să poarte un dialog plăcut cu cei din jur. Durerile o făceau nervoasă și insuportabilă, astfel că a rămas singură.

Unii au aflat de problema ei și au compătimit-o, dar pe cei care au încercat să o ajute i-a îndepărtat. Nu voia mila nimănui, nu a suportat acest sentiment niciodată. Nici ea nu a avut milă de nimeni, deci era chit cu societatea. Dacă atât i-a fost dat să trăiască, atât o să fie, dar va fi cu un pas înaintea sorții. De aceea o enerva și mai mult cretinul ce-i stricase ultimul popas dinaintea marelui final. Se vedea de la o poștă că-i un provincial necioplit, venit în București pentru a-și căuta norocul sau ca să se distreze în capitala țării.

Omul scosese o batistă pe care o umezi cu apă minerală și încerca neîndemânatic să-i ștergă pata, în timp ce suporta cu stoicism epitetele deloc măgulitoare ale femeii. În cele din urmă, mai mult ca să scape de el, aceasta se duse la toaleta cafenelei. Își privi cu necaz haina compromisă, încercând să se calmeze, însă durerea de cap revenea mereu, tot mai acută. Întârzie mai mult în fața oglinzii, în speranța că tipul o să plece și o să mai poată aprinde o țigară. La reîntoarecere, constată că dorința i se îndeplinise și se așeză mai ușurată la loc. Lângă ceașa ei, observă un bilet de loterie, cu toate cele șase numere încercuite. L-o fi uitat necioplitul ăla sau l-a lăsat intenționat?

Își aprinse țigara și, în timp ce trăgea din ea cu nesaț, deschise telefonul și intră pe internet, la pagina Loteriei Naționale. Dar ce să vezi? Simțea cum o cuprind toate căldurile: biletul cu pricina era cu adevărat câștigător al marelui premiu de patru milioane de euro! Parcă nu-i venea să creadă! Se ridică în picioare și cercetă fiecare masă, poate că păgubașul mai era prin preajmă. Se precipită apoi spre ieșire și scrută cu privirea masa de oameni care treceau pe trotuar. Nu-l zări nici acolo și simțea cum mintea ei o ia razna. Ce trebuia să facă?

Putea preda biletul cuiva de la cafenea, în ideea că individul va reveni să-l recupereze. Sau mai bine să-l ducă la poliție, care ar fi putut da și un anunț. Dar dacă biletul era un fals și ea era cea păcălită? Sau… poate că era o recompensă pentru rochia pătată! Hai să fim serioși! Cine oferă atâția bani pentru o haină, oricât de bine ar arăta? Doar un nebun! Poate chiar era nebun! Doar a văzut și ea cum îi tremurau mâinile și ce comportament bizar avea. O fi mâna destinului pentru ea? Era un semn că viața ei poate merge mai departe? Se uită cu entuziasm la biletul care-i tremura în mână și zîmbi pentru prima oară de când își aflase diagnosticul.

Advertisements

27 thoughts on “Răscruce

  1. Salut Petru !
    Bine ticluita povestea !
    Sincere felicitari ! 🙂
    De unde se vede ca uneori, BANII aduc si FERICIREA ! 🙂
    O saptamana cat mai putin friguroasa Petru ! 🙂
    Aliosa.

    1. Banii care sunt folosiți cu înțelepciune aduc, într-adevăr, fericirea. Doar atunci când ne iau mințile, e de rău.
      Mulțumesc mult pentru compliment și îți doresc numai zile senine, Sandule! 🙂

  2. Vai de mine ce repede citeam sa aflu finalul ,felicitari Petru ca iar ne-ai impresionat placut cu aceasta povestire.
    Sa ai o saptamana fericita si cu idei frumoase !

  3. Mai sunt si lucruri deosebite care poate sa ne shimba viata in totalitate,deci nimic nu este intamplator in viata,sigur cu un scop in cazul aceasta fericit! O seara cu multa bucurii iti doresc!:)

    1. Mă bucur dacă reușesc să transmit măcar o parte din emoțiile pe care le încerc și eu, dragă prietenă. Mulțumesc efervescent pentru urări și îți doresc, la rândul meu, zile pe placul inimii tale! 🙂

    1. Ai dedus bine. E firesc ca o sumă atât de mare să-ți întunece judecata și să te ducă în pragul nebuniei, mai ales dacă ești un om obișnuit. Poate că ea o să fie mai puternică.

  4. Asa deci, cum banuiam, e continuarea povestirii “Visuri”. Numai ca mai intai am verificat ultimele tale postari pana am gasit povestirea cu pricina. Sunt intr-o perioada aglomerata si nu mai stiam unde am citit povestirea biletului de loterie. Iar cand a fost sa scriu acest comentariu, am vazut mai sus ca asta a fost, desigur, si intentia ta! Ma bucur ca ai inceput o noua depanare de povesti! E un adevarat cadou de Craciun pentru mine! ❤

    1. Să știi că am ținut seamă de sugestia pe care mi-ai făcut-o, dar a contat și faptul că s-a terminat concursul SuperBlog și am mai mult timp. Îți mulțumesc mult pentru încurajare și susținere, dragă prietenă! ❤

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s