Stai să-mi pice fisa

Un prieten mi-a reproșat mai demult că prea sunt lipsit de spontaneitate, că nu sunt prompt și acționez adesea cu întârziere, fapt care mă face să pierd din start multe oportunități. Acum, când stau să mă gândesc mai bine – tot cu întârziere, după cum se vede – și mă compar cu el, înclin să îi dau dreptate. Probabil că această trăsătură provine de la genele moștenite și nu se pot educa, eventual doar ameliora, dacă trăiești într-un mediu adecvat.

De la tata cred că am moștenit răbdarea și meticulozitatea în tot ceea ce fac. Țin minte că se trezea dimineața pe la patru, fiindcă la șase trebuia să intre în schimbul de dimineață la Fabrica de Drojdie și Oțet. Până la cinci și jumătate își pregătea sevieta cu merinde, dădea o raită pe la animalele din bătătură și mânca de dimineață. Era printre primii care intra pe poarta fabricii, pentru a se echipa în liniște. Dar chiar și când lucra acasă, nu se precipita niciodată. De exemplu la îndreptatul cuielor: le bătea cu răbdare și le examina ca nu cumva să se vadă că au mai fost folosite. Putea să dureze ore în șir, dar era mândru că economisea banii și putea să-și cumpere un pachet de țigări din ei.

Imagini pentru imagini cuie

Mama era mai aprigă, dar nici ei nu-i pria să intre în criză de timp. Mergea la gară cu o oră înainte de sosirea trenului, să fie sigură că e prima la casa de bilete. Pe atunci trenul venea la fix și nu stătea decât un minut în Seini. Agitația o cuprindea când garnitura intra pe peron, iar ea căuta să nimerească cele mai apropiate scări, cărând cu vigoare bagajele multe și grele. La fel era și când sosea cu trenul din depărtări. S-a întâmplat ca, în graba mare de a coborî la timp, să uite câte o plasă sau o geantă în compartiment. Era limpede că nici ea nu putea lua deciziile cele mai bune în criză de timp.

De la amândoi am luat câte ceva și trebuie să accept că nu pot schimba nimic, ci doar evita situații în care trebuie să iau decizii rapide. Prietenul despre care vorbeam e altfel. Nu stă pe gânduri, ci acționează imediat, chiar dacă uneori o dă în bară. Am încercat să-i urmez sfatul, dar m-am rușinat de fiecare dată când am greșit. Bunăoară, dacă am văzut pe cineva făcându-mi cu mâna de la distanță și transmițându-mi bezele, am răspuns imediat în același fel. Dar s-a dovedit adesea că se adresa cuiva din spatele meu. Am simțit o mare jenă și am renunțat, în alte ocazii, deși uneori gesturile îmi erau adresate, iar persoana în cauză mi-a reproșat apoi lipsa de reacție.

Îmi amintesc că de tânăr eram mai precaut, rezervat sau reținut, cum vreți să o spuneți. Dacă știam că mă voi întâlni cu o fată, îmi făceam o listă cu subiectele pe care le voi aborda, pentru a evita pauzele jenante și plictiseala. Totul decurgea excelent și fetele mă considerau simpatic, până în momentul în care intervenea o întâlnire neașteptată, pentru care nu îmi făcusem temele. Toate aprecierile de până atunci erau eclipsate printr-o discuție searbădă, de parcă eram altă persoană. Asta a fost cauza celor mai multe relații întrerupte.

Criza de timp, lipsa planificării și neatenția m-a afectat și la examene. Știam că am două ore la dispoziție, pentru a rezolva patru exerciții. În ultimele cinci minute, pe când voiam să predau lucrarea, observ o greșeală. Simt că cerul mă apasă pe creștet, intru în impas și „corectez” alt exercițiu, care era bine rezolvat. Mi-am ales ca hobby pescuitul, tocmai fiindcă răbdarea e cea mai mare calitate pentru a-l practica. Exemplele ar putea continua, dar concluzia e una singură: nu mă luați tare, că mă pierd! 😉 De aceea prefer, adesea, să fiu în spatele monitorului impasibil. El nu mă grăbește, iar dacă mi se pune o întrebare, am timp să mă gândesc în liniște, până îmi pică fisa și găsesc răspunsul potrivit, sper eu. Dacă o să-mi spuneți că așa-s ardelenii, apăi eu mi-s de două ori ardelean.

52 thoughts on “Stai să-mi pice fisa

  1. Eu cica sunt moldoveanca, dar am descoperit ca ma simt foarte bine in Ardeal. Apropo de subiectul tau, si mie trebuie sa imi pice fisa ca sa am reactia potrivita… Uneori sunt si spontana, dar asa sunt eu… In concluzie si eu prefer sa raspund din spatele monitorului si sa am timp sa imi aleg cuvintele! 🙂 De fapt in scris pur si simplu ma exprim mai bine. Sunt mai rapida in scris, uneori, decat fata in fata cu cineva. Cand vreau sa ma exprim mai bine pe mine, aleg scrisul. Cand e vorba de spontaneitate, cand sunt in apele mele, raspund spontan la diverse provocari.

    1. Să știi că am bănuit o asemănare între noi și în această privință. Mă bucur că s-a adeverit și, astfel, găsesc similitudini care mă ușurează de unele prejudecăți pe care le credeam greu de exprimat pentru un om care mai speră să-și găsească un suflet pereche. E drept, că e mai mult de domeniul fantasticului, dar tocmai asta-i partea cea mai frumoasă: SPERANȚA. 🙂

    1. E drept că seamănă foarte mult cu o poveste, dar aici mi-am exprimat multe trăiri și expriențe reale. Chiar m-am temut să le expun, dar, în cele din urmă, cred că m-au alinat comentariile unor oameni buni, ca tine. Recunoștință deplină, dragă prietene! 🙂

      1. Decât 2 reușite bazate pe hazard, mai bine una gândită înainte :)) Zic și eu. Ardealul are farmecul lui aparte, cel mai mult îmi place această zonă și oamenii de acolo. E bine că te-ai eliberat și ai spus ce aveai pe inimă.

  2. E drept, io sunt cam “repezită” , deși bănățeancă-n țoalele mele “mis” 😂, da Petre, rămâi așa cum îți este felul nu ai motive să te schimbi. E de bine să mai cugeți înainte de a spune/face ceva !
    Zi faină! 😊

  3. Ce frumosi sunt cei din ardeal, si io m-am nascut acolo…si mi-e tare dor… Atat de frumos ai scris,am regasit ardeleanul real . Sa ai zile frumoase!

    1. Maramureșeanul e de două ori mai domol ca ardeleanul, ceea ce am vrut să evidențiez. Ne desparte doar o graniță de județ, ce să mai zicem de munții Carpați, care nu ne-au stat niciodată în calea Unirii.
      O seară plină de stele, indiferent de unde ar proveni ele, Sandule! 🙂

    1. Uite încă un motiv să mă consider un om obișnuit, după ce m-ai liniștit și tu, Onu. La fel ca Potecuța, care e tot din Sibiu și, totuși, e atât de comunicativă!. Mersi frumos pentru încurajare. 🙂

    1. Asta a fost mai mult un fel de spovedanie făcută mai bine prietenilor decât popilor, care oricum nu bagă de seamă ce bolborosim sub sutană. Mă bucur că nu mi-ați dat canoane și îți doresc ție o seară cu gânduri către Moș Crăciun, dragă prietenă! 🙂

  4. O minune de text, de poveste….
    O să-ncercăm să te luăm ușor, Petrule… 🙂 Ca să nu te pierzi…
    Să-ți fie sufletul cald și blând! E tot ce contează.

      1. Mulțumesc și eu pentru frumoase cuvinte.
        Sincer, de-aș fi iubită, mi-ar fi de ajuns. Dar cum nu-s, încă mai sper… 🙂

    1. Sinceritatea e defectul și calitatea mea, în funcție de aspectul abordat. Dar dacă îmi spui că-i „reconfortant”, mă bucuri mult și îți mulțumesc pentru apreciere. O seară pe care cam rar pot să ți-o împodobesc cu urări din cele mai minunate, Cristian! 🙂

  5. E foarte bine, zic eu. Nici eu nu iau niciodată decizii pripite, sau când sunt nervos, agitat sau pur și simplu nu pot sa ma concentrez la subiectul respectiv. Mi se întâmplă, uneori, sa găsesc soluția ideala după mult timp, iar pana atunci evit sa acționez. Si prefer asa, decât sa știu ca as fi putut face și mai bine decât atât.
    Eu asa cred, ca cei care pot lua decizii rapide și pot acționa imediat, nu își fac probleme ca decizia nu ar putea fi cea perfecta.

    1. Firește că-i o calitate să ai răbdare și să calculezi bine înainte de a lua decizii importante sau mai minore, numai dacă dispunem de timpul necesar. Unele meserii sau profesii cer, însă, o gândire rapidă și acțiune imediată. De aceea îi admir pe cei care pot să ia pe loc decizii de importanță vitală. Țin minte ce ne spuneau unii profesori, iar apoi anumiți șefi care se lăudau cu spontaneitatea lor: „cu cât gândești mai mult, cu atât faci greșeli mai mari”. Uneori aveau dreptate, dar nu e o regulă.

  6. Nici eu nu sunt spontană, nu-mi place imprevizibilul, surprizele, chiar plăcute, nu fac decât să mă enerveze, sunt extrem de punctuală, îmi place să analizez, să calculez toate riscurile înainte de a lua o decizie. Ce-i drept, toate greșelile pe care le-am făcut s-au produs din cauza încercărilor de a fi spontană. Deci eu zic să rămânem așa cum suntem, că e bine. Cu riscul de a părea prea scorțoși sau plictisitori. Ar trebui să existe persoane compatibile și pentru noi. Ar trebui…

    1. Subscriu, de voie de nevoie! Fiecare să-și analizeze temperamentul, să-l accepte și să acționeze în consecință. E clar că nu toți avem calități pentru a deveni astronaut, dar sunt atâtea alte ocupații pe care le putem desfășura cu succes.

  7. Foarte fain subiectul, dragă Petru. Mă regăsesc în multe dintre cele spuse de dumneata aici. Deși sunt o fire iute, colerică, când vine vorba de hotărâri, de alegeri…. îmi trebuie mult până mă decid. Până nu cântăresc toate aspectele…. nu pot să mă hotărăsc. Și chiar și așa, tot o mai dau în bară. Dar nu cred că e ceva rău în asta. Am în apropierea mea oameni care iau decizii ad-hoc și, crede-mă, e tare aiurea când vezi cât de mult se pripesc și greșesc.
    Stai liniștit, tocmai acesta e farmecul ardelenilor: că nu-i zdruncină nimeni din calmul lor proverbial.
    Numai bine! 🙂

    1. După cum am amintit în „spovedania” mea, am încercat și mai încerc câteodată să trișez, acționând instantaneu sau într-un timp prea scurt, dar de cele mai multe ori nu iese bine. Se întâmplă când joc șah, când vreau să rezolv o problemă de matematică sau chiar la pescuit, oricât ar părea de necrezut. Atunci când simt peștele pe fir, intru parcă într-o stare de panică, uitând regulile asimilate, și încep să recuperez rapid firul, fără să obosesc captura. Așa am pierdut multe trofee.
      O zi luminată și o seară feerică, dragă Alex! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.