Banii (VI): Dezamăgiri

Vestea cea mare a fost împărtășită cu o explozie de bucurie și entuziasm, în care Virgil o îmbrățișa ridicând-o în aer și rotind-o într-un carusel al iubirii. Se oprea doar ca să o sărute cu migală, pornind de la gură și urmând o linie cunoscută până la lobul urechilor, după care o strângea din nou puternic și continua să o învârtă ca pe o păpușă delicată. În cele din urmă s-au oprit să-și tragă sufletul, iar bărbatul ținu să vadă încă o dată hârtia care le provocase această izbucnire.

– Două milioane și jumătate!, citi el cu mirare. E o adevărată avere, care pică într-un moment cum nu se poate mai potrivit. Ești o fată norocoasă, iar eu sunt norocos că te-am întâlnit. Oare cu cât ți-au impozitat ăștia câștigul?

– Nu știu, dragule. Bănuiesc că au reținut vreo 30%, plus ce am scos și eu pentru operație.

– Da, da… Or fi fost vreo patru milioane. Oricum, ne ajunge să trăim pe picior mare.

– Ooo, de parcă se poate și mai bine!, râse Rodica în timp ce-și trecu brațul din nou pe după gâtul lui. Promit că o să-mi găsesc un serviciu, imediat după luna de miere. La ce ne-ar mai ajuta banii ăștia?

– Ce vrei să spui?, întrebă Virgil făcând un pas înapoi.

– Vreau să zic că avem tot ce ne trebuie, iar iubirea e cea mai importantă, nu?

– E adevărat, dar întotdeauna se poate și mai bine. O cabană la munte, un apartament la mare, un mic iaht, vacanțe în cele mai exotice locuri…

– Nu cred că ar fi drept, iubitule. Banii ăștia au picat ca din cer. Poate există un Dumnezeu sau așa mi-a fost soarta: să fiu salvată în ultima clipă. Ei bine, am supraviețuit datorită acestui câștig. Ce fac eu pentru a fi recunoscătoare?

– Te rogi și pui în cutia milei câte o bancnotă mare. E tot ce trebuie să faci.

– Rugăciunile mamei nu m-au ajutat, nici suma pe care o avea tata în bancă nu era suficientă. Știu că ar fi rămas pe drumuri, dacă nu-i era ipotecat apartamentul. Pentru a ajuta cu adevărat, e nevoie de ceva concret, pe lângă rugăciuni și bunăvoință. Trebuie să mă revanșez față de soartă, să dau mai departe așa cum am primit. Până azi nu am dat nimănui nimic și nici nu am așteptat să primesc, dar acum nu vreau să rămân datoare.

– Și cât ai vrea să donezi?, se interesă Virgil.

– Tot.

– Tot?! Cred că operația ți-a afectat luciditatea. Ar fi bine să te consulte un psihiatru, fără supărare.

– Poate că boala mi-a afectat modul de a gândi, deși mi-e străin zbuciumul din acea perioadă. Dar, știind cât de aproape am fost de moarte, am ajuns să apreciez mai mult viața. A mea și a altora care trec prin așa ceva. Ce poate fi rău în asta?

– Viața ta e mai importantă pentru mine, ar trebui să fie și pentru tine. La naiba cu ceilalți! Nu-i poți salva pe toți, nu ești Dumnezeu să alegi care merită sau nu să trăiască. Ești un simplu om, care a avut șansa să scape de moarte, iar pentru suferința ta ai primit un bonus. Așa trebuie să gândești, iubito.

Cu aceasta, Virgil o trase din nou în brațele lui și o sărută pătimaș.

– Promiți că nu vei face vreo nebunie?, o alintă el drăgăstos.

– Nu pot promite nimic, Virgil. Trebuie să-mi urmez inima, altfel aș avea mereu remușcări. Te rog să mă înțelegi!

Bărbatul oftă și o împinse ușor, după care se îndreptă spre garderobă. Rodica rămase cu hârtia cu extractul de cont în mână și cu chipul întristat.

– Am plecat la o întâlnire de afaceri, îi spuse înainte de a ieși. O să mai discutăm problema, dar nu exclude câteva consultații la psiholog. Putem merge împreună, dacă vrei.

– Desigur, dacă vrei tu…, murmură ea privindu-i ținuta elegantă.

Imagini pentru poze cu oameni ingandurati

Singurătatea care s-a lăsat în jur era dintr-o dată prea sufocantă. Permitea gândurilor negre să-i invadeze mintea, generând noi întrebări și îndoieli. Oare a făcut bine să-i pună iubirea la încercare, tocmai când trebuiau să se preocupe de pregătirile pentru cununie? Poate chiar era paranoică și avea nevoie de ajutor. Simțea că o cuprinde un atac de panică, o durere de cap și o transpirație rece. Trebuia să găsească o preocupare care să întrerupă acest dialog cu sine. O comandă pentru mâncare chinezească părea o idee bună. Virgil era mare amator al acestor preparate. Până când venea curierul, o să bea o cafea tare și o să fumeze câteva țigări. De mult nu mai aprinsese, sperând că se va lăsa complet, dar acum era o situație de forță majoră. Mâncarea sosi relativ repede, doar că băiatul nu putu accepta să-i țină companie la masă. Păcat, pentru că ar fi avut nevoie de un suflet care să-i țină de urât.

Virgil nu a venit nici până dimineață, iar ea s-a perpelit, nereușind să închidă ochii. Degeaba l-a apelat, mobilul era închis. La ivirea zorilor, Rodica simțea că-i epuizată, având nevoie de o încărcare dacă voia să funcționeze. Tocmai când căuta modalitatea, a sunat telefonul. Era Stela, o fostă colegă de muncă și confidentă, care o invita la cafeneaua lor obișnuită. Părea ideea cea mai potrivită.

Va urma

Advertisements

Variațiuni pe aceeași temă

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* La un medic stomatolog vine o babă surdă să-și aranjeze dinții. După ce o consultă, medicul îi spune:
– Îmi pare rău, mamaie, dar trebuie să vă pun o placă.
– Nu-i nimic, maică. Dar să fie cu Benone Sinulescu, dacă ai!

* Chelnerul: – Îmi pare rău, dar nu am să vă dau restul…
Clientul: – Nu-i nimc! Plătesc altădată!

* – Doctore, se poate rămâne gravidă făcând sex anal???
– Sigur! Așa vin pe lume politicienii!!!

* – Iubitule, mă lași să mă uit la tine în telefon?
– Desigur! Dar mai întâi vreau să-mi dai o îmbrățișare.
– De ce?
– Pentru că-mi vei lipsi mult!

* Un individ intră într-un cabinet medical:
– Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?
– Sunt bolnav, dom’ doctor.
– Dar ce aveți?
– Mă cred molie.
– Ok, dar să știți că aici e cabinet stomatologic!
– Da, știu, dar aveați becul aprins…

* Un polițist îl legitimează într-o seară pe un trecător.
– Cum te numești?
– Cristian Rădulescu.
– Ocupația?
– Medic primar.
Nedumerit, polițistul se gândește: „Cum adică medic primar? Ori e medic, ori e primar. Ăsta e cam dubios… ”
– Hai cu mine la secție, să vorbim acolo!
Ajunși la secție, polițistul îi raportează superiorului.
– Și acum ce fac cu el, dom’ șef?
Superiorul, scărpinându-se la ceafă, îi răspunde:
– Întreabă-l dacă are facultatea terminată. Dacă are, înseamnă că e medic, dacă nu, înseamnă că e primar.

* – Nu credeți că 300 de lei e cam prea mare amenda?
– Unde lucrați?, întrebă polițistul.
– La supermarket.
– Bine, atunci vă dau numai 299,99!

Imagini pentru poze cu zambete

* – Adică de ce un rege poate fi încoronat la opt ani, dar nu se poate căsători decât după ce a împlinit șaisprezece?
– Păi nu-ți dai seama? Una e să conduci o țară, alta o femeie!

* – Nevastă, iar îmi ceri bani să îți cumperi chiloți noi? Ăia vechi ce au?
– Au ieșit din modă, dragă… și toți prietenii tăi râd de mine.

* – Dragule, dacă hoții m-ar răpi pe mine și pe mama, de cine ți-ar fi mai mult milă?
– De hoți…

* Doi tipi sună la ușa unei bătrâne:
– Cine e acolo?, întreabă baba.
– Suntem de la primărie, doamnă, am venit să vă schimbăm pragurile de jos de la uși.
– Să le schimbați? Păi cu ce?
– Cu borduri, firește…

* Azi, în loc de apă, am pus Red bull în cafea.
După 15 minute de condus, am realizat că mi-am uitat mașina acasă.

* – Jenele, soția ta unde e?
– În grădină.
– Dar nu o văd.
– Trebuie să sapi puțin.

* Un tip de vreo 18 ani stătea toată ziua pe net: chat, sex virtual, site-uri porno etc.
Într-o zi, bunicu’, sătul de inepțiile nepotului, îi zice:
– Auzi, nepoate, eu când eram de vârsta ta, m-am dus cu prietenii la Viena. Am intrat în primu’ bordel și am făcut un chef pe cinste: am mâncat tot ce-am găsit pe-acolo, am băut toată băutura, după care am urcat la etaj și am regulat toate curvele. La sfârșit, când am coborât, ne-am pișat pe mese și pe barul de la parter, după care am plecat fără să plătim.
Ăluia mic îi place ideea și dispare de-acasă o săptămână.
Când se întoarce, era vânăt peste tot, c-o mână și-un picior în ghips.
– Ce-ai pățit, nepoate?, îl întreabă moșu’.
– Am fost și eu cu prietenii la Viena. Am intrat în primu’ bordel. Am mâncat tot ce-am găsit p-acolo, am ras toată băutura, apoi am mers la etaj și am regulat toate curvele. Când am coborât ne-am pișat pe mesele și pe barul de la parter, iar când să plecăm fără să plătim, au apărut 4 gorile și ne-au bătut de ne-am căcat pe noi.
– Auzi, nepoate, da’ cu ce te-ai dus tu la Viena?
– Păi, am mers cu Atlassib. Da’ tu, bunicule?
– Eu? Cu Armata Roșie, în ’45!

* Anunț
Cafeaua mult prea fierbinte, în pahar de plastic, reduce cu 66 la sută potența sexuală la bărbați. Întâi îi frige la dejte și apoi la limbă!

Banii (V): Un răspuns și mai multe întrebări

Niciunul din medici nu a reușit să-i dea vreo lămurire în ceea ce privește sursa banilor pentru intervenția chirurgicală. Probabil că nu le-a divulgat nici lor mai mult decât era necesar. În schimb, avea un motiv de bucurie aflând că testele și tomografia au ieșit excelent, iar doctorului neurolog nici nu-i venea să creadă că tumoarea a dispărut complet. Și totuși, gândurile o atrăgeau mereu spre zona întunecată, ca un tărâm ce se cerea descoperit, ca o obsesie de care nu putea scăpa.

S-a mutat curând în apartamentul lui Virgil, care îi ceru să se gândească la o cununie grabnică, urmată de o lună de miere pe continentul american, pentru care biletele erau deja luate. Toate aceste dovezi de iubire, atenția cu care nu era obișnuită, o copleșeau, dar era și plăcut să simtă cum iubirea îi era împărtășită cum nu sperase înainte. Poate că era mai bine să reziste tentației de a mai face cercetări, după cum o sfătuia și viitorul ei soț. S-ar putea să afle lucruri neplăcute, ce i-ar fi știrbit fericirea câștigată după atâta suferință.

Cam așa gândea Rodica atunci când un e-mail, primit de la Banca Transilvania, i-a atras atenția. Nu era mare lucru, doar că nu-și explica de unde au adresa ei și de ce îi făceau propuneri pentru pachete de economisire. Să-și fi deschis un cont de care nu știa? Curiozitatea a mânat-o, a doua zi dimineață, în fața unui ghișeu al băncii. Simțea fiorii unei emoții neașteptate când casiera a întrebat-o cu ce o poate ajuta. Care să fie abordarea cea mai bună ca să nu pice de aiurită?

– Aș putea să… primesc un extract de cont?

– Desigur, doar să-mi dați cartea de identitate, îi răspunse zâmbind femeia.

Rodica se conformă, după care se retrase discret deoparte. Își căuta cuvintele de scuză pentru momentul când i se va spune că nu are niciun cont. Privirea angajatei o țintea din când în când cu același zâmbet, în timp ce apăsa pe tastele calculatorului. Încercă să ghicească dacă-i de rău sau de bine, dar nu se hazardă cu vreo supoziție. Faptul că dura atât trebuia să fie un semn bun, nu? Casiera reveni cu actul de identitate și cu o hârtie, pe care i-o înmână cu o voce caldă:

– Ne face o mare plăcere să vă avem client. Să-mi spuneți dacă mai aveți nevoie de ceva.

Imagine similară

Rodica îi smulse pur și simplu foaia din mână, căutând nerăbdătoare cifrele mult așteptate. Le sorbi din ochi cu nesaț de mai multe ori, nevenindu-i să creadă: 2.655.000 euro în cont! Peste două milioane și jumătate! Inima îi bătea prea puternic, oricât efort făcea să-și ascundă emoțiile. Trebuia să se calmeze pentru a pune niște întrebări pertinente. Erau multe care-i treceau prin cap, dar trebuiau alese cele mai potrivite.

– Nu vă supărați…, se adresă din nou amabilei femei.

– Da, poftiți!

– Știți… am avut multe pe cap în ultima vreme, plus o problemă de sănătate… Puteți să-mi spuneți cum a fost constituit acest depozit? Adică… de unde a fost virat?

Casierița o privi cu înțelegere și aprobă tacit.

– O să fac tot ce pot pentru dvs. Așteptați puțin.

După câteva noi tastări, reveni cu precizările așteptate:

– Banii au fost virați de Loteria Națională… după care ați retras 160.000 euro. Apropo, vă felicit pentru câștig!

Loterie? Ea a câștigat la loterie, deși nu a jucat niciodată până atunci! Părea incredibil, dar ce nu face un om când nu mai are speranțe. Probabil a încercat orice și norocul a fost de partea ei. Ce bucurie! Ce ușurare! Nu era datoare nimănui, ci dimpotrivă, avea în bancă o avere.

– Vă mulțumesc mult pentru amabilitate!, îi zise cu entuziasm casierei.

Ar fi meritat o ciocolată mare sau niște flori frumoase, dar o să i le aducă de altădată. Acum se grăbea spre casă pentru a-i spune marea veste lui Virgil. Abia aștepta să-i vadă reacția! O astfel de bucurie nu se poate transmite și nici simți prin telefon. Zestrea ei era tocmai potrivită pentru a nu se simți în inferioritate față de aportul material pe care-l aducea iubitul ei în căsnicie. Nu știa cam în ce constă, dar, judecând după bunurile lui, trebuia să fie mare. Chiar era puțin surprinsă că a renunțat la fete de bani gata, pentru ea, o persoană simplă, rămasă acum și fără serviciu. Doar dacă…

Nu, era o prostie. Cum să fi știut el că e milionară, când și ea aflase doar acum?! De unde? Doar dacă… Să-i fi spus atunci și apoi să fi uitat? Nu putea să gândească astfel despre viitorul ei soț. Lipsa încrederii e foarte dăunătoare oricărei relații. Însă prea mulți de „dacă” nu îi dădeau pace, o rodeau la inimă și îi provocau temeri. Trebuia să găsească o modalitate de a scăpa de aceste îndoieli, înainte de a face pasul cel mare. Altfel ar fi trăit mereu cu ele în suflet, ar fi prins rădăcini adânci și s-ar fi extins ca o plagă.

Bancuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Vi s-au făcut vreodată raze X?
– Raze X nu, răspunse tânăra. Dar ultra-violată am fost deja…

* Un soț vine acasă de la biserică, își salută soția, o ia în brațe și o duce așa toată casa. Foarte surprinsă, soția întreabă:
– V-a vorbit preotul despre cum să fii romantic astăzi?
– Nu, răspunse soțul. A spus că toți trebuie să ne purtăm mereu poverile și tristețile noastre.

* Dragă d-le Murphy,
Cu bucurie vă informăm că biopsia zonei roșii de pe penisul Dvs. a infirmat posibilitatea cancerului. Era ruj de buze. Regretăm profund amputarea.

* Mama către profesoară:
– Cum ați îndrăznit să-i dați copilului meu, pentru tema de acasă, o temă în care se spunea că berea costă 50 de bani?! Deja soțul meu nu mai poate dormi de trei zile.

* Doctorul vizitează pacienții din salon:
– Și cum vă merge azi, domnule Popescu?
– Rău de tot, nu mai am poftă nici de ceea ce mi-ați interzis dumneavoastră.

* Azi-noapte, nevastă-mea a avut un coșmar și-a țipat în somn.
Din reflex, m-am sculat, am spălat vasele, am dus gunoiul, am dat cu aspiratorul…

* Șoricelul vede lilieci: – Uite, mamă, îngerași!

* Doi prieteni:
– Cum a fost la vânătoare ieri?
– Bine, am împușcat o rață…
– Sălbatică?
– Nu știu, dar țăranul care m-a alergat cu furca, sigur era sălbatic…

* Stau pe internet și simt miros de cartofi prăjiți.
Problema e că eu am pus cartofii la fiert, acum două ore.

Imagini pentru poze cu zambete

 

* Întâmplare fericită:
Eram o persoană foarte fericită. Aveam o minunată prietenă cu care mă întâlneam de mai bine de 1 an, așa că ne-am decis să ne căsătorim. Exista o singură chestiune care mă deranja. Frumoasa ei soră mai mică. Viitoarea mea cumnată se îmbrăca tot timpul cu fuste mini (extrem de mini), iar în vocabularul ei nu exista cuvântul sutien, darămite în garderoba ei.
Culmea era că întotdeauna când mă aflam în preajma ei scăpa câte ceva pe jos, iar când se apleca să ridice îmi oferea o priveliște mai mult decât frumoasă. Era clar. O făcea în mod deliberat. Pentru că asemenea scene nu se întâmplau dacă era și altcineva de față. Pregătirile de nuntă fiind în toi, într-o zi, micuța surioară m-a sunat și m-a chemat să mai verific ceva la invitațiile de nuntă. Am luat-o de bună și i-am spus că vin în câteva minute.
Era singură când am sosit și a început să îmi șoptească ce dorințe și sentimente are pentru mine. Mi-a spus cât de mult mă dorește și că ar vrea să facem dragoste măcar o dată înainte de a mă însura și a mă dărui surorii ei pentru întreaga viață. Eram total șocat și nu am putut scoate un cuvânt.
Mi-a spus că merge la ea în dormitor, iar dacă doresc un ultim sălbatic „zbor” nu trebuie decât să intru la ea în cameră. Am rămas ca o stană de piatră, stupefiat de cele auzite, uitându-mă după ea cum urca scările.
Am stat așa câteva momente, apoi m-am întors și m-am îndrepta spre ieșire. Am deschis ușa, căutând cu privirea locul unde mi-am parcat mașina, când au început ropote de aplauze.
Toată familia viitoarei mele soții era adunată în fața casei și mă aplauda. Cu lacrimi în ochi, viitorul meu socru s-a apropiat de mine și a început un mic speech: „Nici nu îți poți imagina cât de mândri suntem de tine că ai trecut cu felicitări acest test. Nu aș putea găsi un bărbat mai bun pentru fiica mea, dacă aș căuta în toată lumea. Bine ai venit în familia noastră!”
MORALA: Întotdeauna păstrează prezervativele în mașină…

* Doi bărbați stăteau liniștiți într-un bar și fără să scoată o vorbă. La un moment dat, unul dintre ei, cel mai în vârstă, strigă la celălalt:
– M-am culcat cu mă-ta!
În bar se face liniște și toate privirile se întorc către cei doi, în așteptarea scandalului. Primul strigă din nou la celălalt:
– M-am culcat cu mă-ta!
Celălalt tip ridică privirea, se uită la el și răspunde:
– Du-te acasă, tată, ești prea beat!

Banii (IV): Cerere în căsătorie

Parcă niciodată nu a fost atât de fericită ca atunci când a fost primită de cei dragi la aeroport. Erau acolo părinții și Virgil, încărcați cu flori și zâmbete neîntrerupte. Cu toții au asigurat-o că arată mai bine ca niciodată, ignorând galant peruca pe care o purta până o să-i crească părul. Adevărul e că se simțea fericită, iar asta se reflecta pe chipul ei, transformându-se într-un farmec de care nu beneficiase până acum. Iubitul a remarcat asta, a strâns-o cu putere la piept, a sărutat-o îndelung, șoptindu-i cât de mult i-a lipsit.

A urmat, firește, o cină cu familia și Virgil, în apartamentul părinților. Un prilej potrivit pentru Rodica de a pune întrebările care o apăsau insistent, ca o piedică în calea unei noi vieți, ce se anunța frumoasă. I-a fost greu să aștepte momentul prielnic pentru a lămuri cea mai mare necunoscută, dar, după ce s-au așezat la masă și efuziunea s-a mai domolit, a dat cărțile pe față, recunoscând că nu-și mai amintește ce s-a întâmplat în luna premergătoare operației. La îngrijorarea lor a răspuns asigurându-i că nu e un pericol pentru sănătate, dar ar fi bine să o ajute în umplerea unor lacune, în găsirea unor răspunsuri care o puteau liniști. Poate că era nevoie doar de o scânteie pentru ca memoria să-i revină, dar s-ar putea să fie nevoie și de o reconstruire, cărămidă cu cărămidă, a unei perioade atât de dureroase și importante din viața ei.

Din păcate, cea mai importantă necunoscută a rămas tot o enigmă. Nici Virgil nu știa de unde găsise ea banii necesari pentru operație, pentru că a fost secretoasă chiar și față de el, ceea ce l-a îndurerat mult atunci. La fel ca și pe tatăl ei, care se zbătuse atât de mult pe la minister pentru a obține aprobarea sumei necesare. Având în vedere că era colonel în rezervă, după ce activase mulți ani în armată, poate că ar fi reușit în cele din urmă. Rodica știa cât era de bătăios și perseverent, mai ales că a avut parte de o educație strictă din partea lui, în care disciplina și ordinea erau pe primul plan. Numele de Militaru era parcă predestinat, dar nu suficient pentru a muta munții din loc, după cum s-a dovedit. E drept că politica a fost o piedică, el fiind înscris într-un partid din opoziție, păcat ce nu putea fi iertat de cei de la putere.

Nici la celelalte întrebări nu a găsit răspunsurile pe care le aștepta. Se părea că în acea „lună întunecată” a fost mai reticentă față de toată lumea, ba chiar a rămas și fără serviciu din cauza deselor crize. Un lucru care l-a aflat doar acum, cu amărăciune în suflet, mai ales că locul de muncă ar fi putut fi o sursă importantă de informații. Din câte știa, nici financiar nu stătea bine, mai ales că s-ar putea să fie datoare celui sau celor care au ajutat-o. Gândurile negre i-au fost alungate tot de bunul ei iubit, care i-a făcut o mare surpriză cerând-o de nevastă, cu tot dichisul: în genunchi, cu un inel superb și un mic discurs care a mișcat-o:

– Rodișor, prințesă a sufletului meu, mi-am dat seama în aceste zile că viața e scurtă și numai alături de tine e fericită. De aceea nu mai vreau să pierd nicio zi fără minunea ochilor tăi și căldura sufletului tău. Știu că ai suferit enorm în ultima vreme, dar trebuie să dai uitării aceste nenorociri, iar eu vreau să te ajut. Gata cu trecutul, trebuie să ne gândim doar la viitor! Fă-mi te rog cinstea de a-mi fi iubită soție, pentru a-ți fi mereu alături, a te servi și bucura tot restul vieții, așa cum meriți.

Imagini pentru poze cu cereri in casatorie

Firește că a acceptat, cu ochii în lacrimi de fericire, mai ales că visase de mult timp această clipă. Tatăl și mama ei aveau o părere bună despre viitorul mire, îmbrăcat mereu ireproșabil, cu un chip atrăgător și un corp bine lucrat. Impresia bună era completată de un Bentley care lua ochii fetelor și un apartament spațios în centrul Capitalei, mobilat cu mare lux. Mai mult ca sigur că rudele din SUA au avut o contribuție importantă în aceste dotări materiale, fiindcă nimeni nu știa precis cu ce se ocupă, însă multă lume nici nu-i înțelege pe afaceriștii de succes. O droaie de fete frumoase îi căutau compania, și tocmai din aceea Rodica nu îndrăznise să creadă că-l va obține. Nici el nu-i dăduse motive să aspire la asta, comportându-se adesea rece și secretos. Dar iată cum se poate întoarce roata destinului, iar dintr-o mare deznădejde poți fi catapultată în al nouălea cer.

Astfel că seara s-a terminat cum nu se putea mai bine, târziu, când Virgil a chemat un taxi, și Rodica s-a retras într-unul din dormitoarele părinților. Era obosită, însă nu a putut adormi imediat, mai ales după evenimentele din acea zi. Avea multe lucruri de gândit și planificat. A doua zi, trebuia să se prezinte la medicul de familie, care precis că o va trimite la specialist, pentru control și teste.