Discuție cu animalul de companie

– Cred că ar fi cazul să avem o discuție serioasă!

Aceste cuvinte mi-au întrerupt liniștea în care mă uitam la un film pe televizor. Ba chiar mi-au produs o intensă neliniște, știind că în cameră nu mă aflam decât eu și cu Pane, peștele meu de companie. Filmul era în altă limbă, deci expresia atât de clară nu putea să vină de pe ecran, așa că mă uit cu ochii căscați la animalul de pe fotoliu.

– Da, da, eu am vorbit, deci nu-s tăcut ca un pește, așa cum spuneți voi, oamenii. Am știut că-ți voi produce un șoc, dar nu mai puteam să fac pe mutul.

– Cum se poate așa ceva?! Nu am auzit de vreun animal care să vorbească, darămite un pește…

– Sper că ai spus „animal” ca un compliment, și nu ca o ființă inferioară. Pentru că „animalitatea” e superioară „umanității”, după cum se poate ușor vedea din statistici. Faptul că voi ați avut norocul să conversați mai complex, să faceți mai ușor schimb de idei între voi, iar apoi să vă dezvoltați tehnici superioare, nu vă face mai sensibili sau mai buni. Cele mai inteligente ființe tot în ape trăiesc, de unde ați ieșit și voi, cu multă vreme în urmă.

– Nu pot să cred! Ai tăcut ca mutu’ atâta vreme, dar începi dintr-o dată să-mi ții prelegeri și să-mi dai lecții. Nu crezi că e prea ciudat?

– Vezi cât de limitați sunteți? Sunt sigur că n-ați auzit de SER? Vezi? E Sindromul Evoluției Rapide, de care a avut parte măcar unul dintre semenii tăi, Einstein. Ai crezut că eu nu asimilez informațiile de la TV, de pe Internet sau din cărțile pe care le lași peste tot? De fapt am fost destul de subtil, deci nu aveai cum să-ți dai seama. Nu voiam să ajung la circ, dar acum nu mai rezist și îmi asum riscul.

– Ce nu mai poți? Nu te-am tratat cum trebuie? Ești printre cele mai alintate animale de companie…

– Eu aș putea spune că tu ești printre cei mai norocoși oameni de companie, mai ales că aproape toate deciziile le iei tu, fără să mă consulți.

– Cum aș putea să te consult dacă tu ești, sau erai, necuvântător?!

– Hei! Lasă că se puteau găsi căi de comunicare, dacă voiai cu adevărat. Crezi că în vară mi-a plăcut să stau legat în curte, având ca adăpost doar o cușcă de câine?

– Am fost nevoit! Devenisei periculos și chiar ai vrut să muști câteva persoane.

– Păi vezi? „Limbajul” acesta nu a fost destul de clar? Nu-mi plac anumite persoane din anturajul tău, nu-mi place cum mă îmbraci, nu-mi plac anumite mâncăruri și, mai ales, nu-mi place că ai început iarăși dieta aia stupidă, CAFT!

– Vezi că întreci măsura! La urma urmei eu sunt stăpânul tău și eu hotărăsc.

– Specific omenesc! Trebuia să ajungem la mentalitatea asta de proprietate, că nu-i fi tu o excepție. Cu ce drept ești proprietarul meu? Pentru că ai plătit o sumă cuiva, care a plătit și el altcuiva, care m-a răpit din mijlocul naturii. Omule, să-ți intre bine în cap: nimeni nu poate fi proprietarul cuiva sau a ceva. Nici pământul pe care trăiești, nici casa în care locuiești nu e a ta. E doar o iluzie pe care vă place să o aveți. Totul e al tuturor și fiecare e stăpân doar pe viața lui, atât cât timp o mai are. Nu cu mult timp în urmă, ați crezut că și oamenii care nu vă semănau sunt făcuți ca să fie sclavi. Ar fi cazul să vă reconsiderați atitudinea și față de celelalte ființe.

– Ai devenit brusc un militant pentru drepturile lor? Aveți și un sindicat?

– Nu fi sarcastic! Vorbesc în numele meu și nu o să mă repet.

– Ok. Am să țin cont de doleanțele tale, dar ce ai împotriva dietei? E alegerea mea pentru sănătate.

– Eu n-am probleme cu sănătatea, sunt încă tânăr și vreau să mă bucur de viață. De ce să rabd o săptămână fără un strop de cafea, o gură de bere și o companie mai plăcută la masă? Pentru că, în această perioadă, mănânci în fugă, ești prea reținut în vorbă și nici nu mai zâmbești atât de des. Crezi că asta îți face bine?

Pentru câteva clipe, am închis ochii în căutarea unor argumente cât mai solide. Când i-am deschis, Pane sforăia liniștit, întors cu coada către mine. Era un gest nepoliticos, despre care o să-i vorbesc când vom relua discuția. Dacă va binevoi să-mi mai vorbească, cum a făcut-o de data asta. Sau mi s-a părut? Oricum îi voi spune că dieta o țin neapărat până în data de 2 februarie. În schimb, o să încerc să fiu un companion mai agreabil.

Advertisements

31 thoughts on “Discuție cu animalul de companie

  1. Ce mi-a placut!!… Si zi! Dieta cu buna dispozitie si complimente? Nu gasesc ca ar fi ceva rau sa ii faci complimente acestui catel-peste, mai ales ca stiu ca ai imaginatie si bun-simt, deci ar fi pe placul lui. Eu vin cu o idee: in fiecare zi va uitati amandoi la Stan si Bran. Sau la altceva amuzant, dar de mai lunga durata, nu un banc pe care poate catelul-peste nu l-ar intelege. Neaparat cere-i parerea sau asa cum fac unii oameni, fii diplomat, cere-i parerea si sustine-ti si tu punctul tau de vedere astfel incat sa iti dea si tie dreptate. 🙂

    1. Neapărat trebuie să-mi schimb atitudinea, după ce-mi voi fi revenit din buimăceală. Adică, încă nu știu dacă am visat, mi-a vorbit Pane sau Eu-ul din subconștient care vrea să intervină mai activ în viața mea. Oricare ar fi cauza, mă va ajuta să trec mai ușor peste această perioadă depresivă de după sărbători, care coincide cu dieta ce mi-o impun nu numai pentru sănătate, dar și pentru a-mi verifica puterea voinței. Filmele de comedie sunt, de asemenea, un bun sprijin! 🙂

  2. Stresanta treaba , draga Petru ! Mi-a placut imaginatia ta …vezi pana si “obiectele” din jurul tau sunt suparate pe tine ca tii dieta…important sa fii sanatos si fa bine…fara stres , ca altfel dieta nu si are rostul …o zi minunata ! 🙂

    1. Dieta nu e lungă și nici atât de drastică, deci am să o țin pentru mine, indiferent de părerea colegului de apartament și ce o mai fi el. Să zică mersi că nu am ținut Postul Crăciunului! 😉
      O zi frumoasă ca pe la noi, deci cu o ninsoare frumoasă, dragă prietene! 🙂

  3. Fain dialog !
    Are dreptate pestele, mai ales la inceput 🙂 . Daca animalutele ar vorbi si ar mai merge si la parlament… 😀 ar mai da lecti de comportament si vorbire celor de acolo 😀 ! O zi faina ! 🙂

    1. Animalele nu au nevoie de parlament și nici noi n-am avea dacă nu am fi mânați de interese materiale. Problema ar apărea, totuși, când ar începe să vorbească și apoi să mintă. 🙂
      Toate cele bune! 🙂

    1. Am grijă să ne uităm mai mult pe canalele de filme și doar câte puțin la cele de știri. Dacă nu cumva umblă la telecomandă când dorm. 😉
      Mai am „doar” 29 de zile din dietă. 🙂

  4. Ha, ha! Mi-a plăcut mult „dialogul”. Plin de idei interesante. Acum când scriu, mă uit cu mare atenție la privirea lui Crăcănilă (așa l-a botezat Sara! ) – peștișorul meu scalar din acvariu. Și ceilalți doi (atâți au mai rămas) – Ochilă și Umflățilă – parcă ar vrea să spună și ei ceva. Trebuie să fiu atent la ei, căci nu se știe! 😀
    Numai bine, dragă Petru!

    1. Interesante nume au peștișorii tăi, se vede că sunteți dotați cu o imaginație strașnică, iar Sara vă moștenește. Precis că sunt mai blânzi și mai drăguți ca al meu, mai ales că nu-s carnivori. În rest, pot să gândească ce vor, numai să tacă. 😉
      O zi pe placul așteptărilor, dragă Alex! 🙂

      1. Ha, ha! Că bine zici, dragă Petru! Mi-am amintit de o vorbă din bătrâni: cică unii sunt „vorbăreți ca peștele”! 😀 Mișcă din gură dar nu se aude nimic!

  5. Interesant dialogul intre voi, mi-a placut foarte mult.Cand e vorba de sanatate e foarte bine sa ai vointa sa duci pana la capat ceea ce ai propus! Bravo! O seara minunata iti doresc! 🙂

    1. Și mie mi-a plăcut discuția cu Pane, chiar dacă a fost în contradictoriu și nu sunt convins că a fost reală. Sper să urmeze o continuare, pentru că am multe întrebări de pus. Multă căldură îți transmit de aici, știind că ai nevoie în aceste zile, dragă Gabi! 🙂

  6. Buna dimineata! Petru si prietenilor tai
    Frumoasa discutie ,mi-a placut ,numai tu poti descrie asa frumos si nu ma mai saturam sa citesc ,mai voiam ……… 🙂
    Cu dieta si eu sunt de acord 🙂
    Te servesc cu o cafeluta amara ,fara zahar ,e mai sanatos 🙂

    1. Mă bucură mult că ți-a plăcut conversația cu animalul meu de companie, chiar dacă, la prima vedere, pare neserioasă și fantezistă. Ceva tot am învățat din ea.
      Mulțumiri efervescente pentru cafea, pe care mă mulțumesc să o miros. Toate cele bune, Anușka! 🙂

  7. O discuție “aprinsă”/constructivă cu peştişorul, la asta chiar nu m-am aşteptat, mai ales că punctele de vedere sunt argumentate, iar polemica incită. ☺☺☺ Cât despre diete, ce să mai spun? Uneori e bine să lasăm totul aşa cum este, alteori încercăm să mişcăm câte ceva şi nu reuşim. ☺ Totul e interpretabil din acest punct de vedere. Noroc că înțeleptul peştisor nu poate ajunge în tigaie… ☺

    1. Se spune că de la 50 de ani, nu există om care să nu aibă măcar o mică problemă de sănătate. O tuse, un junghi, o durere într-o parte, o inimă care mai dă rateuri sau o memorie care îți joacă feste, sunt doar câteva din inconvenientele cu care ne putem pricopsi. De aceea cred că e bine să venim cu niscaiva ajutoare în sprijinul trupului. Lucru pe care un pește hibrid nu-l poate pricepe, cât s-o fi crezut el de evoluat. 🙂

  8. Am aflat draga Petru ce animalut de companie ai, un pestisor ?? Numai tu puteai sa ai o discutie aprinsa in acest stil, jos palaria !!! Sa stii ca am sa initiez si eu cate o discutie cu “Didi” a mea, nu o sa-mi iasa !!! Pestisorul tau este super destept !!!

    1. E un pește-câine, unic în lume și cu o personalitate debordantă. Sau un alter ego care răbufnește din când în când și cu care trebuie să fac anumite compromisuri pentru a trăi în liniște. Îți mulțumesc pentru apreciere, dragă Mica, și sper să ai succes în discuțiile cu „Didi”!

  9. Sincer, nu mi-ar fi trecut prin cap sa inventez o asemenea discutie !
    Eu ti-am spus de mult timp ca ai talent nu numai de EPIGRAMIST ci si de POVESTITOR , Petru ! 🙂
    Ma bucur pentru tine ! 🙂
    Tine-o tot asa iar lumea, nu te va uita ! 🙂
    Seara faina prietene ! 🙂
    Aliosa 🙂

    1. Mă bucur că ți-a plăcut monologul meu, transformat într-un dialog pe care-l port adesea cu mine însumi. Sper că nu e un semn de nebunie, ci un remediu benefic prin care-mi fac singurătatea mai ușor de suportat. 🙂
      O zi de iarnă frumoasă și plăcută, Sandule! 🙂

  10. Foarte realist companionul tau! Nu posedam cu adevarat nimic, doar ni se pare. Cred ca intelegem atat de putin…
    Nu ma indoiesc ca dieta iti va fi de folos. Felicitari!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s