La mormântul lui Lică

Lumea se retrăgea încet spre case, iar cimitirul mic devenea tot mai golit de suflete. Doar lumânările mai pâlpâiau cu încăpățânare, ca o replică în miniatură a stelelor cu care ar fi vrut să se compare. Florile, care le înconjurau strategic, aveau grijă ca ele să-și dea obștescul sfârșit în liniște, netulburate de vreo adiere de vânt. Doar un singur mormânt își mai păstra animația, ba chiar se auzeau sunete mai puternice decât cum s-ar cădea într-o seară de Luminație. Erau patru adolescenți chercheliți, care treceau o sticlă de vin din mână în mână și slobozeau spre cer fumuri lungi de țigară.

– Bine că s-a eliberat terenul de babalâci, zise Sandu, privind peste șirurile de cruci din jur.

– Distracția de acum începe, completă Ionică, cântărind sticla înainte de a o duce la gură.

– Avem noroc de o vreme frumoasă. Uite ce de stele sunt pe cer!, rosti cu admirație Stela, în timp ce trăgea din țigară.

– Te-a apucat nostalgia, fato? Mai bine uită-te pe pământ, că-s mai multe de văzut, o invită Ghiță, iritat.

– Chiar așa!, reveni Sandu în discuție, fiind cel mai mare și bine văzut din grup. Știți al cui e mormântul din fața noastră?

– Știu eu!, se lăudă Ghiță. E a lu’ Lică!

– Aici e îngropat Lică?!, se miră Stela. Am auzit de el.

– Ai auzit și că mă-sa l-a blestemat să n-aibă odihnă nici în mormânt?, continuă Sandu.

– Serios?, întrebă mezinul Ionică. Da’ de ce?

– Se zice că era un prăpădit: hoț, leneș, bețiv, bătăuș…

– Ce miștooo!, exclamă admirativ Ionică.

– De parcă se-mplinesc blestemele!, răbufni Ghiță. Dacă-i mort, mort rămâne.

– Nu poți să fii sigur de asta. Am auzit că blestemele de mamă sunt cele mai grele.

– Fugi d-aici! Astea-s basme!, se oțărî Ghiță luând sticla și trăgând apoi o dușcă bună.

– Stela are dreptate, interveni Sandu. Cred că Lică s-a zvârcolit în sicriu și după moarte. Poate a băut sticla de vin pe care au pus-o lângă el.

– Eu nu cred. Chiar are o sticlă de vin în mormânt?, rosti Ghiță neîncrezător.

– Sigur are, eu am fost la înmormântare, cu ai mei. L-am și cunoscut pe Lică.

– Bună ar fi băutura aia pentru noi, tocmai ni s-a golit sticla, zise Ionică râzând.

– Ți-a ieșit un porumbel pe gură, îl felicită Sandu. Ia du-te tu acasă, că stai aproape, și adu niște scule.

– Ce vrei să spui?, se miră Ionică.

– O să-i facem o vizită lui Lică, iar el o să ne ofere sticla de vin din dotare. Trebuie să fie o băutură spumoasă!

– Doar nu sunteți nebuni?!, se îngrozi Stela.

– Deloc! Ți-e frică de nenea Lică, fetițo? Sau sunteți cu toți niște pămpălăi care se tem de morți?

Nimeni nu răspunse provocării, iar Ionică plecă în fugă după lopată și hârleț. Nu a durat mult și au trecut la treabă, primul fiind Sandu, urmat de Ghiță și Ionică. Pământul era reavăn, iar ei erau în putere, astfel că în scurtă vreme au simțit cum lovesc în lemn. Razele lunii băteau aproape perpendicular pe gura căscată în pământ, ajutându-i să deslușească lutul de lemn și de oasele care prindeau un contur înfiorător. Sandu se arătă mai curajos și, după ce le explică triumfător că poziția scheletului nu-i firească, începu să scotocească cu hârlețul după sticlă.

Se dovedi că avusese dreptate. Butelia cu vin era de față, iar ei se întoarseră cu prada pe banca de alături. Licoarea era bună și tare, țigările se aprinseră ca niște torțe în miniatură și vocile celor patru tineri se uniră în cântece de mulțumire și dedicații la adresa celui dezgropat. Martori le erau doar stelele și Luna, care-i priveau cu aceeași nepăsare rece și mută. Într-una din pauzele de respiro, Stelei i se păru că aude un zgomot ce venea din groapa proaspătă.

– Fugi d-aici!, se rățoi la ea Sandu. Te pomenești că vine Lică după sticlă, la care izbucniră toți în râs, molipsind-o și pe fată.

Imagini pentru poze cu cimitire

A doua zi dimineață, paznicul a găsit mormântul lui Lică gol, alături fiind o lopată și un hârleț. Nici urmă de os, darămite de schelet. Cei patru adolescenți nu au mai apărut vreodată, și nici cadavrele lor nu au fost aflate. Părinții au împărțit poze, au dat anunțuri în mass media, au vărsat găleți de lacrimi și au făcut nenumărate presupuneri. Cea mai terifiantă dintre ele era că Lică s-ar fi sculat din morți și le-ar fi răpit sufletele cu tot cu trup. Probabil că astfel a reușit să se reîncarneze, iar acum bântuie printre oameni, căutându-și următoarea victimă.

32 thoughts on “La mormântul lui Lică

  1. Mamaaaa , cand mi-aduc aminte ca pe socrul meu l-au ingropat aia cu o sticla de palinca alaturi ….parca-mi vine sa dau o fuga pana la Sibiu si sa-l dezgrop ! Oare ce gust o avea azi palinca aia veche de peste douzeci d e ani ???? Excelenta postarea nea Petre , cu amendamentul ca…parca-mi aduce aminte de-o povestire asemenatoare a altcuiva . Nu-i insa nici o problema , povestirea dumitale aduce oleaca de specific romanesc ceea ce-i mai mult decat laudabil , chiar avem nevoie si de asa ceva caci , ” suntem cu totii romani mai mult sau mai putini onesti ” 😀 . Felicitari stimate nordist !

  2. Sa nu uit sau…inainte sa uit : avand in vedere titlul povestirii dumitale , nu strica ca maine 15 Ianuarie , sa amintesti si numele celui ce-a scris ” La mormantul lui Aron Pumnul ” caci , maine se inplinesc 167 de ani de la nasterea acestui GENIU ROMANESC . Cu multumiri nea Petre !

    1. Să știi că m-am gândit instinctiv la poezia de căpătâi a marelui Eminescu (”La mormântul lui Aron Pumnul”) deși nu este nicio legătură cu textul de mai sus, în afară de o parte din titlu.
      Azi e, într-adevăr, o zi specială pentru români, o sărbătoare a poeziei din noi, sădită și întreținută de mulți poeți, dar înflorită cu splendoare de Luceafărul națiunii noastre.
      Mulțumesc pentru îndemn și recunoștință pentru aprecieri, nea Marian!

  3. Excelent text! După ce ne-am delectat cu atâtea povestiri despre năzdrăvanul Lică, nici măcar povestea finală nu putea să fie altfel decât…. ciudată ca și toată viața lui. Sunt convins că i-a luat pe acei tineri cheflii și i-a condus pe „celălalt tărâm”, la un loc de veselă cinsteală cu miresme bahice. Că doar nu era să stea liniștit unul ca el pe lumea cealaltă!
    Numai bine și un weekend frumos, dragă Petru! 🙂

    1. Se prea poate să-i fii recrutat în anturajul lui, mai ales că tinerii îi admirau „calitățile”. De altfel, după cum vedem prea bine, sunt foarte mulți cu astfel de înclinații, cu toate șansele de a călca pe umele lui Lică.
      Toate cele bune și frumoase, dragă Alex! 🙂

  4. Ma bucur ca LICA a facut ce-a facut ! 🙂
    Si m-as bucura si mai mult ca urmatoarele victime ale lui LICA sa fie ………..
    TRADATORII de NEAM si TARA din interior si din afara !!! 🙂 🙂 🙂
    Remember 167 de ani de la nasterea LUCEAFARULUI poeziei romanesti ,
    Mihai EMINESCU ……………
    ” Sara pe deal……”

    Un sfarsit de saptamana cat mai placut Petru ! 🙂
    Aliosa 🙂

    1. Cei ce fac treburi „murdare”,
      Toți plătesc, la o adică,
      Și-s luați la scărmănare
      De Satană… sau de Lică.
      Mulțumesc pentru aprecieri și minunata interpretare a poeziei lui Eminescu! 🙂
      O zi pe măsura importanței sale, Sandule! 🙂

    1. Drag nu mi-a fost Lică, dar îi sunt recunoscător că m-a inspirat în povestirile care îi descriu viața. Măcar atât a lăsat și el în urmă. Să fii iubită, mai ales azi, și mereu fericită, dragă prietenă! 🙂

      1. Eu cu cat ma uit cu atat cred ca exista si o alta parte inca nu foarte cunoscuta de om. Pot vedea filme de groaza, insa n-as putea trai bântuită :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s