Banii (VI): Dezamăgiri

continuare

Parcă numele îi era predestinat Stelei. Era cu adevărat o stea în tot ce făcea, deși nu făcea multe, fiind secretara șefului. Doar colegii șoșoteau discret precum că ar avea și alte atribuții, nefiind căsătorită, cu toate că arăta foarte bine. Altfel nu s-ar fi explicat bijuteriile scumpe pe care le afișa, hainele mereu noi și la modă, îngrijirea în cele mai mici detalii pe care o acorda corpului, șoferii care o duceau și o aduceau de la serviciu sau din restaurante. Nimeni nu îndrăznea, însă, să facă vreo aluzie directă, mai ales pentru că Stela era cunoscută ca maestră în ale bârfelor. Era unul din motivele pentru care toți îi căutau compania, încercând să afle ce e nou sau ce e pe cale să se întâmple. Doar despre ea nu prea vorbea, în rest nu scăpa nimeni, iar lumea adora să audă critici la adresa celorlalți, chiar dacă știau că nici ei nu vor fi scutiți. Nu se știa câți ani are, dar circula mitul că e cu vreo zece ani mai bătrână decât arată.

O astfel de companie era foarte potrivită acum, se gândea Rodica în drumul spre cafenea. Aproape sigur că o să afle câte ceva din zilele pe care le pierduse, cu riscul de a reintra în circuitul celor mai proaspete bârfe. Stela o întâmpină cu bucuria bine simulată, zâmbindu-i și făcându-i complimente pe care așteptă să le primească îndoit înapoi. După șarja de politețuri și cafeaua mare comandată, discuția a intrat în normalitatea cu care erau obișnuite. Prietena îi reproșa că s-a distanțat prea mult de colege, că nu a mai încercat să-și recâștige postul, deși șeful ar fi dispus să-i ierte ieșirile nervoase. Vestea din urmă o bucură pe Rodica, deși nu știa sigur dacă-i reală sau era un mod de a o trage de limbă.

Imagini pentru poze cu cafele

– De mult nu am mai băut cafeaua împreună la această masă, îi reproșă Stela. Te purtai ciudat și am crezut că ești supărată pe mine. Chiar m-am mirat, doar am fost și-ți sunt cea mai apropiată prietenă.

– Nici nu încape vorbă, Stela! Te rog să mă ierți, dar boala mi-a întunecat judecata, se scuză Rodica, aprinzând pentru amândouă câte o țigară.

– Aaa, boala… Am auzit câte ceva, îmi pare tare rău! Bine că ai scăpat, pentru că era mare păcat să te pierdem. Ești bine acum, nu?

– Da, mă simt bine, doar că nu-mi amintesc anumite lucruri. Poate mă ajuți tu…

– Fac tot ce pot, dar nu-ți pune mari speranțe. După cum ți-am spus, m-ai ocolit și pe mine. Chiar și când veneam aici, în același timp, beam cafeaua la mese separate. Erai cu totul alta, fată dragă!

În acel moment, Rodica simți o mână pe umăr, urmând o voce surprinsă:

– Domnișoară! Dumneavoastră sunteți!!!

Era un tânăr necunoscut, cam pirpiriu, cu un păr roșcat ce cădea neglijent pe umeri și cu o figură extrem de surprinsă.

– Poftim?, se ridică uimită Rodica, îndepărtând implicit mâna străină. Vă cunosc?

– Ar trebui! Eu vă recunosc și după voce. Nu mă mai țineți minte?, se arătă dezamăgit tânărul.

– Îmi pare rău, dar nu-mi amintesc…

Stela privea scena de pe scaun, cu vădită curiozitate.

– Sunt Victor! Pamfil Victor!

– Șiii…

– Ne-am întâlnit aici, acum vreo două luni. Eu v-am pătat rochia cu cafea și apoi am fugit rușinat.

– Se poate, domnule Pamfil… dar nu-mi amintesc. Nu-i nimic… oricum vă iert.

Tânărul puse din nou mâna pe umărul Rodicăi, sugerând-i astfel să-și reia locul. Apoi se așeză și el, aplecându-și capul peste masă și vorbind mai încet.

– Dar e musai să vă amintiți, domnișoară! Pentru că, în zăpăceala mea, v-am lăsat un bilet de loterie câștigător, pe care am auzit că l-ați fructificat.

– Cuuum?!!! Era biletul dumneavoastră?!, rosti cu glasul stins femeia, simțind că-i vine să leșine.

– Firește. Pot să și dovedesc: biletul a fost jucat de mine la o agenție din Baia Mare. Sunt din Maramureș și merg aproape săptămânal acasă.

Se auzi un „oau”, din gura Stelei, care probabil savura spectacolul trăgând câte un fum de țigară și neuitând să guste din cafeaua călduță.

– Deci… nu eu am jucat la loto…

Rosti ca pentru sine Rodica.

– Îmi pare rău pentru dumneavoastră. Vă caut de multă vreme pe aici și prin împrejurimi. E vorba, totuși, de patru milioane de euro, iar eu sunt un student sărac. Doar n-ați crezut că o să vă las o sumă atât de mare pentru o rochie?

– Nu am crezut nimic, domnule!, se răsti femeia jignită. Am avut o amnezie severă, care persistă oricât de mult încerc să-mi amintesc anumite lucruri. O parte din bani i-am cheltuit pe operație și tratament, restul e în bancă.

– Mda, înțeleg, răspunse împăcat Victor. Nu vă cer să-mi dați banii care i-ați folosit deja. Mă bucur că v-am găsit și mă mulțumesc cu cât a mai rămas. Despre ce sumă e vorba?

– Mai sunt peste două milioane și jumătate. Nu uitați de impozit.

– OK! Când puteți să mi-i restituiți?

Rodica își prinse capul între mâini, încercând să-și stăpânească gândurile. Erau prea multe dezamăgiri dintr-o dată și se temea să nu clacheze. Avea nevoie de timp pentru a-și număra pierderile și a găsi resurse să meargă mai departe. La asta se mai adăuga și jena cumplită pentru situația în care se afla, sentiment care o obliga să se retragă.

– Nu știu precis. Curând… Vă las numărul meu de telefon și stabilim o întâlnire. Acum mă grăbesc.

Tânărul nu păru încântat de amânare, dar a trebuit să accepte. Rodica se scuză scurt față de amândoi și ieși precipitat.

Advertisements

37 thoughts on “Banii (VI): Dezamăgiri

      1. Fi serios frate cu…” normalul ” !!!! Ce dracu mai e normal in zilele noastre ? Adica , daca matale ti-ar da Dumnezeu o pleasca dintr-astea…. ai face figura asta , vrei s a zici ….. ca sa-L manii pe Dumnezeu XD XD XD XD ??? Ia de-ntreaba-l pe …Ogica si vezi ce-o sa spuna ala !!!

  1. Lei-lei ce se complică situaţia. Eu bănuiesc ceva dar taaac. Să văd dacă gândesc ca autorul 😉
    Auzi? (nu, nu asta-i bănuiala, acum glumesc) nu eşti tu Victor, nu? Că Baia Mare nu-i departe 😀

  2. Fain twist de moment. Si generos a fost Victor. In necunoștință de cauza, clar, dar totusi, cati ne-am da norocul din mana pentru a repara o ceașca de cafea vărsată?!

  3. Vrei să pun o altă întrebare? Care să atingă politicul zilelor noastre? Oare Rodica e bugetară? Mai mult: oare e pesedistă? Ca să știu dacă va returna sau va folosi banii necuveniți.
    Scuze, Petru. Nu m-am putut abține. Iartă-mă.
    Abia aștept continuarea.

    1. @vax albina Daca Rodica-i bugetara …nu va inapoia banii caci , ” ca orice bugetar ” 😉 are si ea , nevoile ei : cinci sase case , un yacht poate , un Lamborghinni , niscai excursii mai prelungite pe la Bristol d e Paris sau….Bahamas , ceva acolo . Daca-i pesedista…precis va da banii la partid , pentru a ajunge europarlamentar pe loc eligibil 101% sau , macar Primar General al Capitalei caci , si-ntr-un caz si-n celalalt , banii se vor recupera insutit si inmiit la pariu ! Scuze . Nu m-am putut abtine . Iarta-ma . 😀 😀 😀

    2. Cred că răspunsul la întrebare nu e relevant. Caracterul omului primează, iar dacă acesta e cu adevărat nobil, așa rămâne în orice structură ar lucra. Cu eventualele derapaje, că oameni suntem cu toții. Mă bucur, însă, că mi-ai dat ocazia să spun asta. 🙂

      1. Frumos si corect raspuns Petru ❤ Daca esti om cu adevarat poti sa ai orice culoare a pielii sa apartii oricarui rit, partid , etc. educatia, caracterul, nobletea si frumusetea sufleteasca nu ti le poate lua nimeni , cu atat mai putin instrumentul diavolului. Romanul are o vorba : "Cinstit si curat"

  4. TA-REEEEE dar , mai ales….NEASTEPTAT . Stimate prieten din Nord respect deosebit , ai adus-o mai ceva decat Raymond Chandler , chiar mi-am schimbat definitiv parerea de-a nu ma mai interesa finalul care , sper sa nu-l implice si pe …capitanul Apostolescu 😉 ! Ai grije ca …le dai idei astora care , in afara de chestia aia numita ” accidentul ” altceva…parca nu mai au chef sa mai inventeze pentru-a scoate banii de la fraieri .

    1. Trebuia să fac ceva ca să te recâștig ca cititor, nea Marian! 😉 Știu că va fi greu să-ți țin treaz interesul, dar îmi voi da toată silința până la final. Pentru că, în acest caz, ultima impresie contează. 🙂

    1. E greu de răspuns la întrebarea ta, dar nu-i imposibil, dacă intervine și puțin noroc. Ar fi cazul, după atâtea dezamăgiri. Gânduri din cele mai bune și sentimente frumoase, dragă Gabi! 🙂

  5. E adevărat că banii aduc şi griji suplimentare, din câte se poate vedea şi citi. 🙂 Oare ce soluţie va fi găsită? 🙂 Milioanele astea de euro atrag ca un magnet – în general vorbind… Şi, totuşi, sunt din ce în ce mai îndepărtate. 🙂

    Spor la scris pe mai departe, Petru!

    1. E rău când banii devin un țel, și nu un mijloc pentru îndepinirea unor aspirații. Dar nici atunci când nu-s apreciați, ci risipiți chiar înainte de a-i câștiga. E nevoie de multă școală și educație pentru a găsi calea cea mai bună. 🙂
      Mulțumiri și îți doresc ca muza să fie mereu cu tine, Cristian! 🙂

  6. Frumos și acest episod. Și ce intrigă! Ca să ne țină cu sufletul la gură, până data viitoare. Chiar azi am citit o știre de pe portalul Yahoo, despre familia care a câștigat acum câțiva ani cel mai mare premiu la Loteria britanică. Spunea autorul că asemenea câștiguri fabuloase, atrag ca un blestem numai probleme și necazuri. Acea familie s-a destrămat tocmai când au avut bani mai mulți. Certuri, neînțelegeri, necazuri. Nu că ar fi o regulă, dar sunt atât de multe cazuri care arată că asemenea situații nu sunt singulare. Sunt multe vorbe în popor despre banii nemunciți. Așa că… mai bine lipsă.
    Numai bine, dragă Petru! Aștept cu bucurie și nerăbdare continuarea, fără să încerc să anticipez ce va fi, căci autorului îi revine măiestria sa de creator de povești de viață. Salutări călduroase! 🙂

    1. Pe la începutul povestirii, am primit și eu un link despre zece cazuri în care câștigurile mari la loto au adus mai mult necaz decât bucurii, iar unele au fost chiar fatale. Îmbogățirea peste noapte poate fi foarte periculoasă, mai ales dacă nici anturajul nu te ajută. Mai bine „pas cu pas”. 🙂
      Numai gânduri bune din partea mea, dragă Alex! 🙂

  7. Ce sa zic draga Petru, nu ma asteptam la asa o intorsatura, in situatia in care se afla Rodica, astept sa vad cum se vor descurca itele acestei povesti in continuare !!! ❤
    O noapte cu liniste si pace in suflet !!!

    1. Când e vorba de bani și/sau de iubire, evenimentele pot lua o întorsătură foarte neașteptată, tocmai pentru că amândouă ne pot tulbura mințile până la nebunie. Să-ți fie ziua feerică, dragă Mica! A mea are deja un strat nou de zăpadă. 🙂

  8. Salut Petru !
    Merge bine povestea ! 🙂
    Ce NU face OMUL pentru BANI ……
    Unii ii FRAIERESC pe altii prin tot felul de METODE,
    altii si-au cumparat CASE cu ACTE FALSE pe care le-au INCHIRIAT pe euroi frumosi …..
    http://www.cotidianul.ro/chiriasul-lui-iohannis-din-casa-de-la-sibiu-protesteaza-impotriva-guvernului-romaniei-295774/
    iar altii, pentru BANI omoara BATRANI si BATRANE fara aparare,
    luandu-le PENSIA si asa de mizerie …
    Seara faina ! 🙂
    Aliosa.

    1. Prea puțini sunt oamenii care pun cinstea mai presus decât îmbogățirea. Tocmai de aceea, când îi găsim, e bine să vorbim despre ei, să-i dăm ca exemplu și să încercăm a-i înțelege. De tâlhari, hoți și corupți suntem sătui până peste cap.
      Toate cele bune, Sandule! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s