Banii (IX): La pândă

Viața e o înșiruire de evenimente bune și rele, de plusuri și minusuri, ghinioane și noroace care se pot succeda uneori la grămadă. E bine să fii pregătit pentru oricare din feluri și, mai ales, să nădăjduiești că există un final pentru fiecare serie. Astfel se gândea Rodica atunci când a găsit o coincidență fericită, după atâtea dezamăgiri ce au lovit-o consecutiv. Vestea a venit tot de la Vera, căreia i-a povestit gândul de a face o călătorie prin nordul țării. Fata s-a arătat dispusă să o însoțească, mai ales că se născuse în Maramureș, unde îi trăia încă bunica, cea care o crescuse în ultimii ani de școală. Pentru job nu își făcea probleme, mai ales că avea trei săptămâni de concediu, iar apoi fie ce-o fi, că tot era plătită prea puțin pentru câtă treabă făcea.

Potrivirea asta îi ușura mult misiunea Rodicăi de a-și găsi binefăcătorul, doar Vera îl văzuse și l-ar fi putut recunoaște dacă era cazul. În plus, o călătorie de una singură nu părea deloc atractivă, așa că bătură palma în câteva minute. Picolița era bucuroasă că va conduce și ea Loganul noii sale partenere, mai ales că nu prea a avut ocazia să șofeze de când și-a luat permisul. Au pornit dimineața devreme, pentru a ajunge liniștite până spre seară și a găsi o cameră confortabilă. Fata a fost cea care s-a ocupat de cazare, alegând hotelul Minerul, tocmai în buricul centrului vechi al orașului Baia Mare. Era un avantaj important, pentru că în apropiere se afla agenția nr. 24, cea la care se jucase biletul buclucaș. Noaptea a trecut ca un generator de idei pentru Rodica, în timp ce Vera adormi ca un copil obosit după cină.

Funcționara de la ghișeu, o brunetă cu părul tuns băiețește, le-a întâmpinat în primele minute de la deschidere, dar, din păcate, nu au reușit să obțină mare lucru de la ea. Știa de biletul cu pricina, dar câștigătorul nu se prezentase la agenție și nu știa despre cine ar putea fi vorba. Chiar dacă Vera îl descrise în cele mai mici amănunte, care se schimbau ușor de la o relatare la alta. Li s-a propus să încerce la colega din schimbul doi, poate că ea știe mai multe.

Aveau timp să ia micul dejun și să-și bea cafeaua peste care au sărit în acea dimineață. În imediata apropiere era un mic restaurant cu mese aranjate afară, un loc bun pentru a ține sub supraveghere agenția. Cine știe, se gândea Rodica, poate omul ei preferă același loc, cum fac jucătorii împătimiți. De aceea își instrui colega să fie mereu cu ochii pe intrarea în cauză, iar uneori să dea câte o raită printre mesele dinăuntru. Ca să nu pară suspecte pentru cheneri, au alternat mâncarea cu cafelele, sucurile și plimbările prin apropiere, până la ora două după amiază, când a intrat în tură cealaltă funcționară.

Imagine similară

De data asta aveau în față o blondă cochetă cu părul lung și priviri ce alunecau adesea spre clienții chipeși. Pe ele le-au tratat însă cu răceală și suspiciune, mai ales după ce au aflat ce doreau.

– În ce calitate cereți aceste informații? Nu cunosc pe nimeni cu această înfățișare. Și chiar dacă aș cunoaște, vă dați seama că nu am voie să-i divulg identitatea. Vreți să-mi pierd postul? Dacă omul a vrut să rămână anonim, asta e. Vă rog să nu mai insistați…

Era clar că nu le rămânea decât să stea la pândă, în speranța că individul o să apară. Dacă nu cumva jucase din întâmplare o singură dată sau se lăsase după ce-și văzuse toate numerele câștigătoare. Se mai putea să fi pățit ceva sau să se fi mutat în altă parte. Erau atâția de dacă încât pe Rodica o lua iar cu dureri de cap. Timp de cinci zile au stat la pândă și au patrulat pe lângă agenție, tresărind uneori când Verei i se părea că-l recunoaște pe omul mult așteptat. În timpul acesta și-au stors creierii, căutând alte idei de abordare, dar toate picau, rând pe rând. Au rezistat eroic privirilor bănuitoare ale localnicilor care nu-și explicau ce hram poartă două tinere drăguțe și fără altă ocupație, refuzând amabil orice bărbat care voia să le invite în altă parte. Răbdarea și speranțele lor aveau, totuși, o limită.

Măcar au avut timp să vorbească tot ce le trecea prin cap și să se cunoască bine. E drept că Vera avea încă unele secrete despre care nu-i plăcea să vorbească. Cum ar fi părinții ei, un subiect dureros, la abordarea căruia fata se închidea în sine. În ceea ce o privește pe bunică, Rodica a înțeles că nu se despărțiseră într-un mod plăcut, având în vedere că Vera abandonase liceul și fugise în București pentru promisiunile unui tânăr cunoscut pe facebook. După ce și-a dat seama că a fost păcălită, nu a mai avut curajul să dea ochii cu cea căreia îi înșelase așteptările. Acum îi lipsea probabil un imbold, iar Rodica i l-a dat, mai ales că nu aveau de făcut decât vreo 30 de kilometri până în Seini, localitatea ei natală. Oricum, agenția era închisă a doua zi.

32 thoughts on “Banii (IX): La pândă

  1. Aaaaaaaaa la matale acasa cum s-ar spuneeeeee !!!!!!!!!!!!!!! Sa faci bine s a iesi la interval cu mai multe informatii si…da frate odata din casa ca…mi-am pierdut rabdarea !!! Iti urez sa ai parte de-o saptamana cat mai frumoasa , asa cum anuntza astia de la meteo si…chiar mai frumoasa de-atat !

    1. Fetele astea n-au stofă de detectiv, nea Marian, și ar fi fost prea de tot să-și găsească omul atât de ușor. Cred că norocul trebuie să le mai dea o mână de ajutor. Na, că am dat din casă! 🙂

  2. Din pacate Petru,fratioare,
    de nu va fi cu suparare,
    versus ce voi spune in continuare,
    ca VERA sunt mii de fete,
    care au ABANDONAT liceul,
    lasat de izbeliste caminul,
    ca sa-si faca chipurile rost in viata,
    la Bucuresti sau aiurea-n piata,
    crezand in mintea lor de adolescente,
    ca pot duce vieti decente,
    langa tot felul de drogati gasiti ad-hoc
    pe siteuri precum facebbok ! 😦
    Odata ajunse-n Bucuresti,
    dupa ce-s bine mototolite,
    de smenari ce-si zic destepti,
    dar cu fetele pocite,
    raman mai mereu insarcinate,
    si mai grav, abandonate,
    iar de au un pic noroc,
    sa o ia urgent din loc,
    ajung de unde au placat,
    dar, pline de ura si pacat,
    isi varsa furia muribunda,
    si ura tot mereu crescanda,
    pe NOUL lor NASCUT ,
    ce va fi de parinti /bunici CRESCUT ………………………..
    In rest, da-i bice cu POVESTEA ,
    dar pregateste-i VEREI zestrea ,
    ca-i vremea de maritis,
    sa NU nasca pe furis ! 🙂
    O saptamana cu SOARE si MARTISOARE ,
    iti urez din ❤ fratioare ! 🙂
    Aliosa 🙂

    1. Impresionantă balada ta dedicată fetelor care își părăsesc domiciliul, amăgite de mirajul promisiunilor. Realitatea dureroasă nu poate fi ignorată nici măcar în povestirile care se vor a fi optimiste.
      Mulțumiri efervescente și urări eficiente, Sandule! 🙂

    1. Oportunitatea deznodământului îl stabilește autorul. Altă întrebare! 😀 Uite prin ce a rămas în istorie un ministru. 😉
      O zi de marți numai cu ceasuri norocoase, Anușka!

  3. Îmi place abordarea – întâmplarea respectivă deschide perspective noi, iar personajele sunt bine descrise… Atmosferă în care intri cu uşurință, ceea ce e foarte bine. Spor în continuare, Petru! ☺☺☺

    1. Mi-am lăsat o plajă largă de posibilități și sper să o găsesc pe cea mai bună până la continuare. Mulțumesc mult pentru complimente și te salut cu aceleași gânduri bune, Cristian! 🙂

  4. Buna dimineata draga Petru !!! 🙂 Ma gandesc, la Rodica si Vera, cele doua fete de la Baia Mare, vor ajunge peste putin timp la Seini, cum va fi si ce va fi, vom vedea ?? Interesant, astept in continuare !!! Inspiratie si liniste sufleteasca pentru azi !!! 🙂

    1. În Seini nu poate fi rău, că-s oameni buni și locuri frumoase. Dar întotdeauna poate interveni neprevăzutul, ghinionul sau coincidențele mai puțin plăcute. Eu zic să auzim numai din cele plăcute, dragă Mica! 🙂


  5. As vrea ca acest mărţişor, împreună cu primii ghiocei si primele randunele care vestesc regenerarea naturii, sa fie si un simbol al înălţării sufletelor noastre. Fie ca aceasta primavara sa îţi aducă noi speranţe si pace in suflet, gingaşie si dragoste, putere si multe realizari.

    I want this toy with the first snowdrops and the first swallows natural regeneration proclaiming to be a symbol of the growth of our souls. If this spring to bring you a new hope and peace in soul, tenderness and love, power and accomplishments.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.