Mi s-a luat ora-n care
Aveam vise-odihnitoare,
Și-oi umbla ca un strigoi
Până-mi dau ceasu-napoi.
Fluturi
.
Selecție de pe Google
.
Banii (XIII): Idila
Rodica era conștientă că o așteaptă o misiune grea, dacă nu chiar o corvoadă. În primul rând, Liviu avea nevoie de cazare, iar la hotel nici nu putea fi vorba. Garsoniera ei era cea mai potrivită alegere, urmând ca ea să doarmă la părinți. Apoi, omul nu cunoștea pe nimeni în Capitală, deci avea nevoie de un ghid, măcar până se obișnuia cu metropola. Fata alcătui un program cât mai divers, prin care să evite plictiseala sau lehamitea ce ar putea-o resimți oaspetele, departe de casă și de amici. Trebuia să-i țină loc de toate, să-l ajute să se acomodeze cu locurile, cu oamenii din preajma ei.
Ziua începea cu întâlnirea de la cafeneaua Verei, unde, în timp ce-și savurau licoarea neagră, îi propunea tânărului obiectivele pe care ar fi plăcut să le viziteze. Desigur că prima vizită a fost la avocat, unde Liviu a dat o declarație, după care li s-a spus că vor primi în curând o citație de înfățișare în fața judecătorului. Rodica nu acceptă cu niciun chip ca tânărul să se reîntoarcă acasă până la judecată. Se temea să nu-l piardă, după cât s-a căznit să-l găsească și să-l convingă a i se alătura.
A urmat prima vizită și cină la părinții fetei, nerăbdători să-l cunoască pe omul care dormea în locuința odraslei lor. Deși s-a prezentat proaspăt tuns și bărbierit, cu o ținută aleasă cu ajutorul Rodicăi, colonelul avea mari suspiciuni față de un provincial stângaci în comportament și prea reținut în socializare. Curios peste măsură, îl interoga până la exasperarea fiicei sale, dar tânărul își păstra calmul și răspundea scurt. Nici calmul acesta nu-i plăcea domnului Militaru.
În general, zilele treceau cu plimbări în parcuri, vizionări de spectacole, filme, meciuri de fotbal și vizite la câte o cramă cu must proaspăt, târguri țărănești și muzee. Când Rodica nu putea să-l însoțească, Liviu prefera să piardă vremea în colțul șahiștilor din Cișmigiu sau să rătăcească prin oraș, pe jos sau cu mijloacele de transport în comun. Dar asta se întâmpla mai rar, tinerei fiindu-i frică să nu pățească ceva prin jungla urbană. Astfel că petreceau mult timp împreună, povestindu-și viețile și deconspirându-și idealurile, momente care îi apropia pas cu pas.
Rodica nu simțise la început nicio atracție pentru tânărul naiv și diferit de ceea ce aștepta de la un potențial iubit. Primul șoc plăcut a fost după ce acesta i-a urmat sfatul și s-a aranjat la un salon de înfrumusețare. Apoi, timiditatea lui exagerată a început să se transforme în naturalețe și bună dispoziție în preajma ei. Cuvintele lui erau tot mai plăcute, iar subiectele interesante. Așa a aflat că se născuse în Săliștea de Sus, tatăl lui murise într-un accident de tractor, iar mama la puțin timp, probabil de supărare. L-a crescut o mătușă în vârstă, care s-a stins și ea în urmă cu doi ani. Nu-și amintea să mai aibă rude apropiate, de aceea nu a mai fost de mult prin locurile natale, deși îi era dor de frumusețea meleagurilor copilăriei. Seara cinau de obicei la câte un restaurant retras, după care se despărțeau cu o îmbrățișare și un sărut pe obraz, tot mai apropiat de buze.
Trecuseră aproape două săptămâni, când Liviu o invită la o cină preparată de el în garsonieră. Prea se simțea jenat fiindcă Rodica nu accepta nici în ruptul capului să plătească el consumația din localuri. Tânăra a fost plăcut surprinsă când a aflat de abilitatea lui de a găti, dar oferta ei de a-l ajuta măcar la cumpărături fu respinsă tocmai pentru a păstra secret meniul. Curioasă tare, la ora opt fix se prezentă la ușă cu o sticlă de vin. Mâncarea era gata, iar în locuința ei mirosea îmbietor, cum nu-și amintea să fi simțit vreodată. Gătitul nu a făcut niciodată parte din îndeletnicirile ei.
Tânărul bucătar de ocazie fusese inspirat, făcând cumpărături de la o tarabă cu produse aduse dim Maramureș. Astfel a putut pune pe masă castane fierte ca aperitiv, tocmai bune cu un pahar de vin roșu. A urmat un guiaș de oaie (o ciorbă, diferită de renumitul gulaș) aromat din belșug cu zarzavaturi, un pui la cuptor făcut în pungă și bine condimentat, iar finalul a fost spectaculos, cu un tiramisu proaspăt, făcut tot de Liviu. Nu degeaba se spune că dragostea trece prin stomac; Rodica era fascinată de gustul bucatelor, simțind că niciodată nu mâncase atâtea bunătăți deodată. Atmosfera părea desprinsă dintr-un vis frumos, iar gândurile nu mai ascultau de rațiune. Poate și vinul avea o contribuție la privirea galeșă, la vocea ei ușor alintată, la atingerile fugare și tot mai dese.
Cert este că atunci când a gustat desertul, și-a dat seama că simte ingredientul principal pe care Liviu se lăuda că l-a pus. Era vorba de dragoste, din care au gustat cu aceeași linguriță, până când au renunțat la ea și au trecut la degustarea directă a buzelor celuilalt. Erau sătui de mâncare, dar atât de flămânzi amândoi de iubire pură, de mângâieri tandre, de vorbe dulci, de ochi în care să se piardă…
Doar nu era nebună să-și părăsească locuința, acum când era atât de primitoare, mergând apoi pe întuneric la părinți! Alegerea era evidentă, iar noaptea a fost mai mult decât magică, deși au adormit abia către dimineață.
Zâmbește cu mine
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* Un avion face o rotire neașteptată și zboară cu ”trenul de aterizare în sus”.
Stewardesa:
– Dragi pasageri, vă rog să vă păstrați calmul. Pilotul își toarnă picături în nas, după care vom reveni la zborul obișnuit.
* – Iubito, mergem la film săptămâna asta?
– Nu pot… poate cealaltă?
– Nu poate nici ea, am întrebat-o.
* Eu, în principiu nu sunt leneș, dar mi-aș dori să lucrez la Serviciul Pașapoarte în Coreea de Nord.
* Simptomele îmbătrânirii:
Mai întâi uiți numele persoanelor.
Apoi uiți figurile persoanelor.
Apoi uiți să te închei la șliț.
În cele din urmă uiți să te deschei la șliț.
* Alfred Nobel este recunoscut ca inventatorul dinamitei, deoarece ceilalți au fost de nerecunoscut.
* Se spune că în zilele noastre nu au mai rămas bărbați adevărați.
Dar nu este adevărat. Chiar astăzi, de exemplu, am văzut un bărbat care ținea o umbrelă deasupra soției sale, în timp ce ea schimba roata la mașină.
* Cele 10 porunci Facebook
1. Eu sunt rețeaua ta socială, să nu ai conturi pe alte rețele sociale în afară de mine.
2. Să nu îți faci profile false.
3. Să lași comentarii la activitățile prietenilor tăi.
4. Adu-ți aminte să intri cât mai des pe Facebook.
5. Socializează cu prietenii tăi.
6. Să nu ignori nicio cerere de prietenie, aplicație, invitație.
7. Să nu postezi poze indecente.
8. Să nu furi prietenii prietenilor tăi.
9. Ajută-ți vecinii pe Farmville.
10. Să nu pui status sau stare civilă mincinoasă.
Așa să ne ajute Mark Zuckerberg!
* Trei ruși călătoreau în aceeași cușetă dintr-un tren trans-siberian. Unul dintre ei citea un ziar, în timp ce ceilalți doi spuneau bancuri politice.
Enervat de faptul că nu putea citi în liniște ziarul, primul rus s-a hotărât să le joace o festă celor doi. A ieșit discret din cușetă și a comandat însoțitorului de vagon trei ceaiuri, cu mențiunea să-i fie aduse exact peste 10 minute. A reintrat în cușetă și după nouă minute le-a spus celor doi:
– Băieți, ar trebui să o lăsați mai moale cu bancurile politice în tren. KGB-ul are microfoane în toate cușetele și compartimentele.
– Rahat, hai să fim serioși. Cine a mai auzit de microfoane în trenuri?
– Serios, hai să vă arăt.
După care, a spus cu glas tare: „Tovarășe maior, trei ceaiuri, vă rog!”
Nu au trecut decât câteva secunde și însoțitorul vagonului a intrat cu cele trei ceaiuri. Cei doi călători s-au albit la față și nu au mai scos niciun cuvânt până s-au culcat.
Dimineață, tipul glumeț s-a trezit singur în compartiment. Curios, l-a întrebat pe însoțitor unde sunt cei doi. Acesta i-a răspuns că, în timpul nopții, cei doi au fost săltați de KGB.
– Bine, bine, dar pe mine de ce m-au lăsat în pace?
– Tovarășului maior i-a plăcut poanta cu ceaiul.
* – Fiule, dă-mi, te rog, pâinea pentru nadă.
– Am mâncat-o.
– Atunci dă-mi mămăliga.
– Nu mai e. Am mâncat-o.
– Bine, atunci mănâncă și râmele și hai să mergem acasă.
* Fiecare bărbat de succes are în spatele lui o femeie.
Dacă succesul continuă, mai apar și altele…
* De cămașa unui pacient care a fost adus de urgență la spital cu ambulanța, era prins un bilețel: ”Domnilor doctori, aceasta este epilepsie, nu apendicită… De apendicită am fost operat deja de trei ori!”
* Dumnezeu, după ce a făcut bărbatul și femeia, își admiră opera.
Întâi îi cade privirea asupra bărbatului:
– Ce minunăție, ce operă reușită, câtă frumusețe!
Apoi se uită și la femeie:
– Eh. Tu va trebui să te machiezi puțin.
* Un polițist patrula noaptea într-un binecunoscut loc pentru parking. Vede un cuplu într-o mașină, cu luminile aprinse.
Când se apropie, observă că bărbatul era pe locul șoferului citind o revistă, iar tânăra, pe bancheta din spate, croșeta.
Șocat de situația surprinzătoare, polițaiul se apropie mai bine și bate în geam. Tânărul dă fereastra jos:
– Da, domnu’ polițist?
– Ce faceți voi aici?
– Nu-i evident? Eu citesc o revistă…
Arătând către tânăra femeie, polițaiul zice:
– Bine, bine, dar ea?
Tânărul răspunde:
– Cred că își croșetează un pulover…
Polițistul e bulversat total. Un tânăr cuplu în mașină la ora asta și nimic obscen!
– Câți ani ai, tinere?
– 25…
– Dar ea, ce vârstă are?
Tânărul se uită la ceas și zice:
– Va avea 18 ani în 15 minute…
Epigrama care mușcă (CCXXXV)
UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ
Ca să fie bine-n țară
Și s-avem guvern cu minte,
Unii cred că-i necesară
Schimbarea… de președinte.
Nume
ÎN ANUARUL STATISTIC AL ROMÂNIEI FIGURAU PRENUME CA: PARACETAMOL, TERMOPAN, ÎMPĂRĂTEASA, PAPANAȘ, TELEVIZOR!!!
Potrivit Anuarului Statistic al României, zeci de concetățeni ai noștri au nume de: animale, păsări, țări, fructe, instrumente muzicale, organe anatomice, culori, copaci și multe altele.
Cele mai frecvente sunt:
Curcă (purtat de circa 4.600 de persoane),
Păsărică (1.600),
Bucă (2. 996),
Bucilă (228),
Coi (3),
Mortu (581),
Pipi (226),
Curu (6),
Bounegru (611),
Boubătrân (119),
Puțică (244),
Regulatu (27),
Sfârc (16),
Găinaț (61),
Bulan (7),
Gunoi (50),
Jegu (90),
Nespălatu (71),
Găleată (276),
Castron (25),
Belibou (507),
Labă (880),
Flocea (1,728),
Sulică (580),
Muia (233)
sau Oasenegre (109).
În România trăiesc și 22 de persoane care se numesc Ministru, iar alții 10 români se mândresc cu numele de Președinte. La fel de neobișnuite sunt și Bețivu (purtat de 219 români), Prostu (1 persoană), Nebunu (850), Blegu (515), Expertiza (1), Justiția (2) Poliția (3), Facultatea (2), Farmacia (1), Portocala (65), lămâia (18), Semafor (1).
Un cuplu de români a decis să-și boteze copilul nici mai mult nici mai puțin decât Hitler.
Top:
- Struț Modest
- Rândunel Pisică
- dl Carmen Stamatescu
- Supplexa Memoranda Onac
- Întuneric Steluța Luminița
- Rămurel Pastramă
- Geniloni Sfeclă
- Gigel Potrivitu
- Rudolf Pufulete
- William Brânză (politician!)
- Andaluzia Poșircă
- Renato Lacrimă
- Tuduce Dorule Dicuseară
- Triță Făniță (politician!)
- Raiu Viorica Speranța
- Roxana Grivei
- Artaxerxe Bubulac
- Exacustodian Păușescu
- Amorel Vătămănescu
- Marcelon Bunică
- Fridolin Boacșă
- Momcilo Luburici
- Georgian Elvis Gagiu
- Tolea Ciumac
- Salomeea Guinea
- Codruț Dumbravă
- Mariana Hopulete
- Maer Analena Enola Fotini
- Eugen Cătălin Preacutu Timpău
- Joacă-bine Mirel
- Sava Superman
- Bred Pit
- Cojocaru Tom-Mac-Bil-Bob-Constantin
- Bogdan Vodă
- Gheorghe Bettjinio Diamant
- Adonis Bunghiș
- Paraschiva Sulă
- Argentina Aristotel
- Mucea Zinel
- Daniel Mai-mihai
- Ruptura Rozeta
- Antonio Momoc
- Duru Marin Cervantes
- Gogan Lidicica
- Venera Baltă
- Egidiu Condac
- Leopoldina Bălănuță
- Vasile San Siro Ciocoi
- Simiorina Rad
- Nicu Bîzdoacă
- Simona Berebună
- Oana Dușmănescu
- Mioara Ciobanu
- Adina Coadăgalbenă
- Vasile Grămadă
- Tonchievici Gasparel Mimi
- Dumitrescu Cireșel
- Ion Ștefan cel Mare
- Ion Mariano Monamour
- Gâscă Gicu Angenor
- Păsărică Alexandru – Dick
- Ilegitim Vasile
- Ilegitim Silviu Adrian
- Chichihăzan Driada Afrodita
- Acsente Bolesc
- Jenel Copilău
- Marcello Borcan
- Toni Greblă (politician!)
- Epifane Amohnoaie
- Franț Țandără
- Grațiela Leocardia Gavrilescu
- Wilhemina Arz
- Marin Capdefier
- Creangă Crenguța
- Fundătureanu Pișleagă Sorin
- Pușcaș Marin
- Pantelimon Zeamăneagră
- Penelopa Muilă
- Turicea Bactelius
- Napoleon Rață
- Joița Trestolian
- Roland Laurențiu Cucuruz
- Babacea Binel
- Aliodor Manolea
- Constantin Băbălău
- Petru Carcalete
- Moș Nicolae Crăciun
- Cătălin Ovidiu Obuf Buhăianu
- Doru Frunzulică
- Dumitru Tărășenie
- Florin Tupilatu
- Doruleț Resmeriță
- Viorel-Riceard Badea
- Sarmisegetuza Tulbure
- Henorel Nițu
- Pompilie Borș
- Nini Săpunaru (și ăsta e politician!)
- Florentin Gust Balosin
- Mihăiță Găină
Sursa: Internet
Haiku: Prizonierul
Mică pasăre,
Cântă-mi de libertate,
Din colivie.
Banii (XII): Alianța
– Nici prin cap nu mi-a trecut că o să-mi faci ziua atât de frumoasă!, exclamă Liviu după ce ascultă întâmplările povestite de Rodica. Țin minte cum, în adolescență, o țigăncușă pe care am întâlnit-o pe holul unui spital, s-a oferit să-mi ghicească în palmă. Atunci eram sceptic în ceea ce privește astfel de șmecherii pe seama naivilor, dar i-am întins mâna, mai ales că nu-mi cerea niciun ban. După ce mi-a spus că voi trăi mult și cu folos, a mai adăugat că voi salva o viață, după care m-a privit într-un fel ciudat și mi-a împins brusc mâna. Degeaba am întrebat-o ce-a mai văzut, m-a ocolit mereu de departe. Acum mă bucur că una din predicțiile ei s-au adeverit și chiar am salvat o viață. Deși ar putea fi doar o coincidență…
– Coincidență sau destin, cert este că ai făcut-o, iar eu îți voi fi mereu recunoscătoare. E un merit cu care te poți mândri, dar care te și obligă. Cel puțin în tradiția chineză se spune că dacă salvezi viața cuiva, ai datoria să-i porți mereu de grijă. Devii îngerul lui păzitor.
– Staaaai, stai!, interveni bărbatul întinzând mâna ca un polițist ce te oprește în trafic. În primul rând, nu suntem chinezi. Apoi, eu doar am contribuit la salvarea ta, medicii fiind cei care au făcut-o cu adevărat.
– Oricum, fără tine nu ajungeam la acei medici, care au fost plătiți din banii tăi!, insistă femeia.
Liviu făcu o pauză și sorbi ultimele înghițituri din berea ce se încălzise. Simțea apăsarea așteptărilor, accentuată de privirea ingenuă a Verei și vocea atât de persuasivă a Rodicăi. Această încolțire îi dădea un fior aparte și un gust dulce-acrișor, mult mai plăcut decât amarul oferit de bere. Și totuși, nu putea promite ceva ce n-ar fi fost capabil să facă.
– Înțeleg că îmi ceri să-mi las serviciul pe o perioadă nedefinită și să merg cu voi în București, apoi să umblu prin tribunale. Sunt două locuri în care mă simt ca peștele pe uscat, ca o oaie în pădurea cu sălbăticiuni. Și toate astea pentru ce? Doar ca să te răzbuni sau pentru bani?
– E o întrebare capcană? Ai să-mi spui că răzbunarea-i arma prostului, iar iertarea a celor puternici. Dar dacă vreau să se facă dreptate cu ce greșesc? Dacă vreau ca legea să se aplice, fac un lucru rău? Dacă am și eu mândria mea de om, care nu se lasă călcat în picioare de cel în mâinile căruia i-am pus inima, e un păcat? Da, am iubit cu adevărat, Liviu. Tu ai făcut-o vreodată?
Mâna femeii poposi delicat ca un fluture pe cea a bărbatului. Acesta tresări, retrăgându-și-o din instinct, doar pe jumătate. Simțea o căldură plăcută, care îi topea ultimele argumente și toată logica după care se baricadase. La asta se adăuga și parfumul neîndurător ce-i invada nările lacome.
– Da. Cred că da…, nu știu. Îl mai iubești?, rosti el aproape în șoaptă.
Rodica nu răspunse, ci îl privi mai îndeaproape în ochi.
– Ce profesie ai, Liviu?
– Sunt… contabil. La o firmă.
– Ești fericit? Nu te plictisesc atâtea cifre?
– Nu, adică sunt fericit. Am prieteni buni, colegi de treabă…
– Dar nu ai o prietenă. Nu cunoști emoțiile unei iubiri adevărate, a unor înălțări sufletești. Iubirea e cea mai mare aventură, dacă o trăiești cu intensitate. E ca și cum ai urca pe cel mai înalt vârf al unui munte superb, bazându-te doar pe partenerul de lângă tine. Ai încredere totală în el și pășești fără grijă, cu inima deschisă. Trebuie doar să vă dați mâna, să vă sprijiniți când e pasul mai greu. Dar dacă el nu o face la timp, ci dimpotrivă, îți dă un brânci și te aruncă în prăpastie, poți să mori sau să ajungi în scaunul cu rotile. Mai ai puterea să urci piscuri, după această lovitură? Poate te vindeci, dar nu vei risca să-ți iei același partener.
Tăcerea se așternu pentru câteva minute lungi. Vera chiar își șterse ochii cu un șervețel. Rodica reluă:
– Îți promit că nu mă interesează banii, mai am atâția cât să mă descurc până la angajare. Dar știu cel puțin o persoană căreia i-ar prinde foarte bine, iar tu ai fi artizanul unei noi fapte bune. Totul depinde de decizia ta. Dacă ești de acord, mergem împreună la avocat și demonstrăm că biletul câștigător a fost jucat de tine. Ești capabil să faci asta?
– Mda, cred că știu cum…
– Noi avem un martor, care a luat și apoi a dat mai departe banii. Ne-a promis că va coopera, doar să nu-l incriminăm.
– Și… cât crezi că va dura procesul? Îți dai seama că se poate întinde pe luni de zile sau chiar ani. Cam așa merge justiția la noi.
– E adevărat, dar importantă e depoziția ta scrisă, plus o singură prezență la bară. Avem un avocat foarte bun, el mi-a sugerat să te caut, iar amănuntele le vom stabili în fața lui. Ce zici, ești alături de noi, frumosule?
”Frumosul” nu mai avea putere să refuze.
Homo humoris
BANCURILE SĂPTĂMÂNII
* – Bulișor, ce cadou i-ai cumpărat bunicii de ziua ei?
– O minge de fotbal!
– O minge de fotbal? Păi bunica nu joacă fotbal.
– N-are a face! Ea cum mi-a cumpărat mie cărți de citit?
* Un om ajunge în Rai unde primește aripioarele, primește un loc pe un norișor pufos, harfa la mână și începe viața de Rai: toată ziua apa face pic-pic-pic, albinuțele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip.
O zi, două, trei, o săptămână, două, trei. Plictiseală mare, așa că se gândește:
– Hai să dau o raită pe-aici.
Vede pe panoul de anunțuri: ”Sejur în Iad: 7 zile, preț 7 pene din aripi”.
Își smulge șapte pene din aripă și plătește pe loc, e urcat în autocar și după o oră ajunge la poarta Iadului.
Se deschid porțile și apar cinci tipe superbe. Petrece șapte zile cu nebunii, distracții.
Dar se termină zilele și se întoarce în Rai, pe norișorul lui pufos, apa pic-pic-pic, albinuțele bâz-bâz-bâz, păsărelele cip-cip-cip.
O zi, două, o săptămână, două, trei, o lună.
– Gata! Așa nu se mai poate. Mă duc să-mi fac actele de transfer în Iad!
După o săptămână primește actele, urcă în autocar și ajunge la porțile Iadului.
Se deschid porțile și apar șapte handralăi cât dulapul de musculoși, îl leagă și-l bagă în cazan la fiert. Nu mai înțelege nimic.
Trece pe-acolo Prea Împielițatul și profitând de ocazie îl oprește și-l întreabă:
– Cum cu o săptămână înainte a fost super cu gagicile și tot tacâmul și acum e groaznic?
– Asta-i diferența dintre turist și emigrant.
* De fiecare dată când văd lapte de soia nu mă pot abține de râs. Mi-o tot imaginez pe soacră-mea mulgând boabele alea mici.
* O femeie caută de zor în bibliotecă. Curios, soțul o întreabă:
– Dar ce cauți, dragă, acolo?
– Nu știi unde e carte aia ”Cum să trăiești până la 140 de ani”?
– Ba da, tocmai am aruncat-o.
– De ce?
– Am văzut că începuse maică-ta s-o citească.
* Numărul băieților în trening care nu au nicio treabă cu sportul a început să-l depășească pe cel al celor la costum care nu au nimic de-a face cu eleganța.
* – Alo, Biroul de Informații? Spuneți-mi, vă rog, unde pot găsi Viagra pentru femei?
– În orice magazin de bijuterii.
* Instructorul către tânăra șoferiță:
– Trage frâna de mână, că picăm în șanț!!!
– Frâna are mâini?!?
* Un marinar avea tatuată pe spate harta lumii. Aflându-se la medic, acesta îl întreabă:
– Unde te doare?
– Pe Coasta de Fildeș!
* Doi dresori discută:
– Douăzeci de ani în șir m-am ocupat cu dresarea puricilor. Acum am trecut la elefanți.
– Din ce cauză?
– Mi-a cam slăbit vederea!
* Se întâlnesc doi prieteni.
– Ce mai faci? Cum te mai împaci cu nevasta? Tot așa te ceartă?
– Nu, acum nu mai beau, nu mai fumez, nu mai pierd nopțile, nu mai joc cărți…
– Și? Înseamnă că nevasta ta e acum fericită!
– Da de unde! De fiecare dată când deschide gura, își dă seama că n-are pentru ce să mă mai certe…
* – Șefa mea m-a concediat fiindcă m-am culcat un pic în timpul programului.
– Dar asta se poate întâmpla oricui!
– Da, dar eu m-am culcat cu soțul ei…
* Se întâlnesc doi prieteni.
– Nu te-am mai văzul demult la fotbal.
– Păi nu mă lasă nevasta. Se supără și începe cu istericale.
– Dar tu ești bărbat în casă sau cine? Ehei, păi prinde-o odată, dă-i pantalonii jos și fă-i curul roșu!
Se despart ei, dar peste vreo două săptămâni iar se întâlnesc.
– Iar nu ai fost la fotbal. De ce n-ai făcut cum ți-am zis?, îi reproșează prietenul
– Ba am făcut. I-am zis că mă duc la fotbal, ea a început să țipe, am prins-o, i-am dat pantalonii jos, apoi m-am uitat la fundul ei frumos și m-am gândit: ”Ce îmi trebuie mie fotbal?”
Epigrama care mușcă (CCXXXIV)
VALORI SCHIMBATE
Dacă ai copil rebel,
Poți să te mândrești cu el,
Dar devine un ciudat
Când se pune pe-nvățat.
racoltapetru6 