Banii (XI): Controversă

Deși surpriza revederii era la fel de mare pentru toate trei personajele, pe chipul bărbatului nu se regăsea și bucuria. Chiar o trase pe Rodica mai departe de masa lui, întrebând-o neliniștit:

– Ce cauți aici? Mă urmărești cumva?

Tânăra își desprinse brațul din mâna care o ținea ca într-o menghină și îi făcu semn să se liniștească, adresându-i-se la fel de familiar:

– Ca să fim corecți, tu ai dat iar peste mine, cu aceeași stângăcie.

– Daaa?, exclamă el cu o voce sarcastică, ce nu se dorea auzită de altcineva. Îmi pare rău, dar nu mai am patru milioane de euro la mine, să te despăgubesc iar.

– Nu fi răutăcios. Recunosc că relația noastră a început cu stângul, dar nici tu nu ai cooperat deloc.

– Ce relație? Ce cooperare? Nu ne cunoaștem și nu ne datorăm nimic unul altuia.

– Eu nu cred. În momentul când oferi cuiva o sumă atât de mare, se înfiripă o relație, vrei nu vrei. De asemenea, pot apărea niște probleme, așa cum s-a întâmplat și de această dată.

Imagini pentru imagini cu cearta

– Iartă-mă că ți-am făcut probleme, zise tânărul la fel de ironic. Dacă tot ai acceptat banii, acceptă și problemele… și rezolvă-le. Eu nu am nevoie de ele, sunt fericit cu ce am. Apropo: cum m-ai găsit? Sper că nu ai povestit tuturor despre această întâmplare, pentru că tocmai situația asta am vrut s-o evit.

– Nicio grijă! M-am gândit eu că vrei să rămâi anonim, și numai întâmplarea a făcut să ne ciocnim din nou. Eu zic să o luăm de la început, ca doi oameni civilizați, chiar dacă arăt groaznic cu rochia pătată, iar lumea se holbează la noi. Numele meu e Militaru Rodica…

Femeia îi întinse mâna, deși erau aproape lipiți unul de altul.

– Liviu… Pop Liviu. Ar trebui să zic că-mi pare bine, dar sărbătorim ziua unui coleg de muncă și mi-ar plăcea să mă întorc la masă. Deja îmi fac semne…

– Te înțeleg, Liviu. Și eu trebuie să mă schimb…, stau la hotelul de alături…, trebuie să vorbim ceva important.

– Important pentru mine este să mă uiți. Lasă-mă să-mi trăiesc viața fără valuri prea mari, că îmi fac rău.

– Doar o discuție îți cer să suporți. După aceea îți promit că te las în pace, dacă asta-ți va fi voia. Promite-mi, te rog!

Liviu se uită în ochii ei imploratori, apoi la colegii nerăbdători, din nou la ea…

– Bine, după masă sunt liber.

– Excelent! Pe la patru, la barul hotelului?

– Mai bine la șase, că avem de jucat un meci de fotbal.

– Atunci, ne vedem la șase. Sper că ești punctual.

Cei doi se despărțiră, iar Rodica îi făcu semn Verei să iasă de la masă. Aveau de făcut un drum până în Seini cu bunica Ana,  după care urma o pregătire amplă pentru a-l convinge pe acest încăpățânat să li se alăture, una dintre arme fiind o ținută cât mai fermecătoare. Niciun bărbat nu putea rezista unei femei tinere, inteligente și frumoase, cu atât mai puțin un simplu provincial. Numai să nu-i tragă clapa! Dar niciuna din ele nu-și exprima această temere, mai ales că Liviu se temea de o eventuală deconspirare.

– Cum de nu m-ai avertizat din timp că tipul e la masa de alături?, întrebă Rodica în timp ce-l așteptau în fața unui coctail. Aș fi putut să-l abordez mai finuț.

– Nu l-am recunoscut decât după ce s-a ridicat și a deschis gura. Acu’ trei luni nu era bărbos și cu ochelari de soare. Se vede că s-a pus la patru ace când a plecat în Capitală.

– Da, e genul de bărbat care nu pune accent pe cum arată în zona lui, că oricum știe lumea ce-i poate capul.

– Lasă că tot e mai drăguț decât Virgil!, chicoti Vera. Are un vino-ncoa de om natural.

– Da? Mie nu-mi plac bărbații cu barbă. Și nici cei împiedicați, încăpățânați, fără ambiții…

– Pssst! Uite-l că vine!, anunță Vera în șoaptă.

– Măcar și-a schimbat hainele, apucă să-i șușotească Rodica.

Liviu le zări mai târziu, chiar dacă nu erau multe persoane la micuțele mese. Se vedea pe el că nu era insensibil la felul în care s-a aranjat femeia cu care se certase câteva ore înainte. Rodica i-o prezentă pe Vera, după care îl îmbie cu ceva de băut. Spre dezamăgirea ei, omul preferă iarăși o bere.

– Așadar, iată-ne din nou față în față, doar că de data asta nimeni nu-i jenat de vreo cafea vărsată, râse Rodica pentru a intra într-o atmosferă destinsă.

– Nu știu cum s-a întâmplat, dar să nu credeți că sunt mereu așa. Îmi cer încă o dată scuze!, spuse politicos tânărul.

– Dar nu e cazul. Cred că vina e împărțită, mai ales că m-ai prins de fiecare dată cu nervii întinși, răspunse femeia, la fel de amabil.

– Acum… dacă tot ne-am reîntâlnit, îmi spui și mie despre ce-i vorba?

Rodica oftă la gândul că iar trebuia să-și repete tragedia.

– Desigur. E o poveste lungă, dar voi căuta varianta cea mai scurtă. Prietena mea, aici de față, îți poate confirma unele aspecte, doar a fost de față când a început totul… sau aproape totul.

Advertisements

27 thoughts on “Banii (XI): Controversă

      1. Asa este, ” in jurul banilor se invarte ” viata multora dar, respectivii UITA ca
        ” BANII n-aduc FERICIREA ” 😦
        iar societatea romaneasca este plina de exemple de genul asta 😦
        ultimul fiind al unui individ care s-a spanzurat din cauza BANILOR ……………………
        In rest Petru, mersi pentru ultimul raspuns dat pe
        http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/03/12/
        dar raspunsul cel mai greu de dat este pe
        http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/03/13/
        unde-i vorba despre ……………………………….
        Seara faina prieteni virtuali ( Cornel si Petru ) ! 🙂
        Aliosa 🙂

      2. Buna dimineata Petru !
        Am trecut sa-ti citesc raspunsul dar……………..,surpriza ………………….
        Si cum ieri spuneam ca ” BANII n-aduc fericirea” ci mai mult SUICIDUL 😦
        iata ca ,dupa ce-am plecat ieri de aici, inca unul s-a SPANZURAT 😦
        desi era putred de bogat…………………..
        Acum,sper sa RASPUNZI si celor de IERI si celor de AZI dar mai ales sa treci le la mine caci altfel,
        nici NU STII ce PIERZI !!! 🙂 🙂 🙂
        Zi faina Petru ! 🙂
        Aliosa 🙂

      3. Bună dimineața și bună să-ți fie toată ziua, Alioșa! 🙂
        Nu știu dacă s-a făcut o statistică, dar cred că procentajul cel mai mare de sinucigași se regăsește în rândul bogătașilor. Oamenii care au multe milioane și apoi pierd o parte din ele, nu suportă regresul și traiul ceva mai cumpătat, ci mai degrabă recurg la suicid. De aceea e bine să nu exagerăm cu luxul, chiar dacă ne-am permite-o. Niciodată nu se știe când se întoarce roata. 😉
        Am plecat să văd ce noutăți ne oferi pe ultimele postări. 🙂
        Să auzim numai de bine, Sandule! 🙂

  1. Dialoguri bine croite, bine ghidate, ceea ce oferă cititorului ocazia de a cunoaşte şi mai bine stilul autorului – cel puțin în ceea ce priveşte acest text. Citesc cu aceeaşi plăcere, de fiecare dată, fără a dori să spun vorbe mari. ☺ Îmi plac textele care curg fără ca ideile să fie extrase cu forcepsul. Toate cele bune, Petru!

    1. Îți mulțumesc pentru aprecierea dialogurilor, o parte pragmatică și indispensabilă negocierilor din viața de zi cu zi, dar și a povestirilor care vor să reflecte realitatea. Așa cum bine ți-ai dat seama, sunt o persoană care se bucură de fiecare dată când are un subiect bun de conversație. 🙂
      O zi apropiată de perfecțiune, Cristian!

  2. Hai că ne-ai făcut tare curioşi, Petru. M-am simţit ca facând parte din cadru, în timp ce citeam dialogurile. Frumos scris.
    O seară frumoasă şi o săptămână rodnică îţi doresc, Petru! ❤ 🙂

    1. Inevitabil că urmează un alt fragment cu dialoguri, menite să ducă la o înțelegere între părți. Asta dacă o să se poată. 😉
      Mulțumiri și gânduri din cele mai bune, Ștefania! 🙂

  3. Se incurca itele, cred totusi ca, din intalnirea celor doi, vom afla despre o alta necunoscuta, poate vom afla ce vor face in continuare, abia astept draga Petru !!! O noapte cu multa liniste, dar si o saptamana cu mult spor sa ai !!! 🙂

    1. Ițele au mereu tendința să se încurce, dar ce frumos e când, în cele din urmă, se descurcă și totul devine clar și luminos! O să-mi dau toată silința în această privință, mai ales că port o mare parte din vină. Zile pe placul sufletului tău, dragă Mica! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s