Banii (XII): Alianța

– Nici prin cap nu mi-a trecut că o să-mi faci ziua atât de frumoasă!, exclamă Liviu după ce ascultă întâmplările povestite de Rodica. Țin minte cum, în adolescență, o țigăncușă pe care am întâlnit-o pe holul unui spital, s-a oferit să-mi ghicească în palmă. Atunci eram sceptic în ceea ce privește astfel de șmecherii pe seama naivilor, dar i-am întins mâna, mai ales că nu-mi cerea niciun ban. După ce mi-a spus că voi trăi mult și cu folos, a mai adăugat că voi salva o viață, după care m-a privit într-un fel ciudat și mi-a împins brusc mâna. Degeaba am întrebat-o ce-a mai văzut, m-a ocolit mereu de departe. Acum mă bucur că una din predicțiile ei s-au adeverit și chiar am salvat o viață. Deși ar putea fi doar o coincidență…

– Coincidență sau destin, cert este că ai făcut-o, iar eu îți voi fi mereu recunoscătoare. E un merit cu care te poți mândri, dar care te și obligă. Cel puțin în tradiția chineză se spune că dacă salvezi viața cuiva, ai datoria să-i porți mereu de grijă. Devii îngerul lui păzitor.

– Staaaai, stai!, interveni bărbatul întinzând mâna ca un polițist ce te oprește în trafic. În primul rând, nu suntem chinezi. Apoi, eu doar am contribuit la salvarea ta, medicii fiind cei care au făcut-o cu adevărat.

– Oricum, fără tine nu ajungeam la acei medici, care au fost plătiți din banii tăi!, insistă femeia.

Liviu făcu o pauză și sorbi ultimele înghițituri din berea ce se încălzise. Simțea apăsarea așteptărilor, accentuată de privirea ingenuă a Verei și vocea atât de persuasivă a Rodicăi. Această încolțire îi dădea un fior aparte și un gust dulce-acrișor, mult mai plăcut decât amarul oferit de bere. Și totuși, nu putea promite ceva ce n-ar fi fost capabil să facă.

– Înțeleg că îmi ceri să-mi las serviciul pe o perioadă nedefinită și să merg cu voi în București, apoi să umblu prin tribunale. Sunt două locuri în care mă simt ca peștele pe uscat, ca o oaie în pădurea cu sălbăticiuni. Și toate astea pentru ce? Doar ca să te răzbuni sau pentru bani?

– E o întrebare capcană? Ai să-mi spui că răzbunarea-i arma prostului, iar iertarea a celor puternici. Dar dacă vreau să se facă dreptate cu ce greșesc? Dacă vreau ca legea să se aplice, fac un lucru rău? Dacă am și eu mândria mea de om, care nu se lasă călcat în picioare de cel în mâinile căruia i-am pus inima, e un păcat? Da, am iubit cu adevărat, Liviu. Tu ai făcut-o vreodată?

Imagini pentru poze cu mâinile îndrăgostiților

Mâna femeii poposi delicat ca un fluture pe cea a bărbatului. Acesta tresări, retrăgându-și-o din instinct, doar pe jumătate. Simțea o căldură plăcută, care îi topea ultimele argumente și toată logica după care se baricadase. La asta se adăuga și parfumul neîndurător ce-i invada nările lacome.

– Da. Cred că da…, nu știu. Îl mai iubești?, rosti el aproape în șoaptă.

Rodica nu răspunse, ci îl privi mai îndeaproape în ochi.

– Ce profesie ai, Liviu?

– Sunt… contabil. La o firmă.

– Ești fericit? Nu te plictisesc atâtea cifre?

– Nu, adică sunt fericit. Am prieteni buni, colegi de treabă…

– Dar nu ai o prietenă. Nu cunoști emoțiile unei iubiri adevărate, a unor înălțări sufletești. Iubirea e cea mai mare aventură, dacă o trăiești cu intensitate. E ca și cum ai urca pe cel mai înalt vârf al unui munte superb, bazându-te doar pe partenerul de lângă tine. Ai încredere totală în el și pășești fără grijă, cu inima deschisă. Trebuie doar să vă dați mâna, să vă sprijiniți când e pasul mai greu. Dar dacă el nu o face la timp, ci dimpotrivă, îți dă un brânci și te aruncă în prăpastie, poți să mori sau să ajungi în scaunul cu rotile. Mai ai puterea să urci piscuri, după această lovitură? Poate te vindeci, dar nu vei risca să-ți iei același partener.

Tăcerea se așternu pentru câteva minute lungi. Vera chiar își șterse ochii cu un șervețel. Rodica reluă:

– Îți promit că nu mă interesează banii, mai am atâția cât să mă descurc până la angajare. Dar știu cel puțin o persoană căreia i-ar prinde foarte bine, iar tu ai fi artizanul unei noi fapte bune. Totul depinde de decizia ta. Dacă ești de acord, mergem împreună la avocat și demonstrăm că biletul câștigător a fost jucat de tine. Ești capabil să faci asta?

– Mda, cred că știu cum…

– Noi avem un martor, care a luat și apoi a dat mai departe banii. Ne-a promis că va coopera, doar să nu-l incriminăm.

– Și… cât crezi că va dura procesul? Îți dai seama că se poate întinde pe luni de zile sau chiar ani. Cam așa merge justiția la noi.

– E adevărat, dar importantă e depoziția ta scrisă, plus o singură prezență la bară. Avem un avocat foarte bun, el mi-a sugerat să te caut, iar amănuntele le vom stabili în fața lui. Ce zici, ești alături de noi, frumosule?

”Frumosul” nu mai avea putere să refuze.

Advertisements

24 thoughts on “Banii (XII): Alianța

  1. Oare ce a văzut țigăncușa în palma lui? Ce m-aș bucura ca povestirea ta să dezvăluie acest lucru!! Dar cred că cer prea mult și ne abatem de la firul poveștii! Ai tu niște atuuri în taste, sunt sigură de asta! 🙂

    1. Trebuie să recunosc că i-am cedat lui Liviu această amintire din adolescență. De fapt, țigăncușa mi-a citit mie în palmă, exact cum am arătat mai sus. Nu știu, însă, dacă și eu am salvat o viață sau urmează. 🙂

      1. Poate era vorba de vietile unor personaje. Ai salvat oameni si amintiri in scrierile tale, ai dat viata chiar, unor personaje simpatice pe care nu le vom uita. (aplauze!!) 😀 Si daca tigancusa a vazut ceva care a facut-o sa reactioneze asa, poate a vizualizat imagini din Planeta Paradis! 🙂 Sau, cine stie… poate viitorul ne va dezvalui adevarul.

    1. Uneori luăm ceea ce ni se oferă, dar sunt și contabili care lucrează cu pasiune. Altfel n-ar fi fericiți. O zi pe placul tău și al celor din jurul tău, dragă prietene! 🙂

  2. Textul curge frumos, înlănțuiri literare fireşti, atrage cititorul şi nu trenează. Mi-am mai spus părerea, o fac din nou – citesc cu plăcere fiecare episod… Gânduri bune, Petru, spor pe mai departe! ☺

    1. Mă bucur că nu ți-am înșelat nici de data aceasta așteptările și sper ca deznodământul să fie pe măsură. Nu-l cunosc încă, dar aștept mintea cea de pe urmă a românului. 😉 Mult succes în toate îți doresc, la rândul meu, Cristian! 🙂

  3. O saptamana plina de inspiratie draga Petru. E curios ce i-o fi citit tigancusa in palma dar e atat de captivant cum decurge totul incat m-as pedepsi daca nu as tine pasul cu fiecare episod scris cu atat talent.

    1. Mă bucură mult dacă am reușit să-ți mențin trează atenția, Anda! De asemenea, îți mulțumesc din suflet pentru frumoasele dedicații cu care îmi încânți privirile! Toate cele bune și frumoase, dragă prietenă! 🙂

    1. Precum am mai spus, o să încerc finalizarea povestirii până la Paște, dar nu bag mâna în foc. Depinde de soluția pe care o voi găsi pentru happy end. Sănătate, iubire și voie bună, dragă Gabi! 🙂

  4. Salut Petru !
    Povestea VIETII stiu eu cui 🙂 merge incet dar limpede INAINTE 🙂
    ca firul apei din Izvoarele IZEI pline de mister ! 🙂
    Da-i bice prietene ca poate pana-n toamna timpurie, o duci si la TIPAR !!! 🙂 🙂 🙂

    O zi frumoasa ca la MINE unde SOARELE straluce iar ALBINUTELE zboara din floare in floare in CAISUL plantat de mine in spatele blocului, in 14 MARTIE 2003 la plecarea dintre cei VII a venerabilului meu TATA, veteran al celui de Al Doilea Razboi Mondial , in varsta de 94 de ani 🙂
    DUMNEZEU sa-L odihneasca in PACE !
    Aliosa .

    1. Un lucru început, trebuie dus până la capăt, chiar dacă durează ceva mai mult. De-om fi sănătoși, în primăvara viitoare s-ar putea să iasă de sub tipar, alături de alte povestiri terminate.
      Toată admirația pentru ideea ta de a planta un cais, la plecarea în neființă a tatălui tău, fie-i țărâna ușoară! E un mod prin care viața se transmite și în alte forme, frumoase și utile.
      Mulțumiri pentru romantica melodie, precum și urări in cele mai călduroase, Sandule! 🙂

  5. Ce dracu nea Petrica , ai luat-o pe urma lui …Peter Cheyney ?!? Oricum , prevad apropierea marelui final …taman inainte de Paste , mai ales ca-l vom trece alaturi de fratii catolici anul acesta . O zi cat mai senina iti doresc onorate nordist .

    1. Cam așa ar fi normal: dacă a început înainte de Crăciun, să se termine înainte de Paște. Numai să găsesc calea cea mai potrivită. Sănătate și voie bună, nea Marian!

  6. Mi-a placut sa parcurg capitolul “Alianta”, pare ca Liviu va fi salvatorul Rodicai !!! Sigur va fi un final frumos, daca ma gandesc ca ce a ghicit tigancusa in palma, se va indeplini !!! Abia astept continuarea draga Petru !!! 🙂

    1. Pe de altă parte, și Rodica ar putea fi salvatoarea lui Liviu. Cred că ar fi ideal. Mă bucură mult faptul că urmărești acțiunea, dragă Mica! Seară bună și o noapte cu vise plăcute! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s