Pe poante

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – De când ne-am cunoscut, prietena mea și-a schimbat stilul de a face dragoste.
– Palpitant! Și ce stil preferă acum?
– Stilul fluture!
– Cum așa?!
– Păi, nu vrea să facem dragoste decât după ce-i flutur banii pe la nas!

* Mă rog mereu la Dumnezeu să mă ferească de dușmani, dar de la o vreme au început să îmi dispară din prieteni.

* Scos din pepeni, vânzătorul explodează:
– Dragă domnule, ați încercat până acum vreo treizeci de perechi de pantaloni! Dacă nu vă decideți să cumpărați totuși o pereche, nu vă mai spun pe unde mai sunt cei pe care i-ați dezbrăcat!

* Un orb, cu mâna pe răzătoare:
– Cine dracu’ a scris prostia asta?

* Bulă și cu tatăl lui se duc în pădure să taie lemne.
– Pa, tată, spune Bulă la un moment dat.
– Ce este, Bulă? Pleci undeva?
– Eu nu, tată, dar un copac a început să cadă spre tine…

Imagini pentru poze cu zambete haioase

* Maria era mioapă, dar prea vanitoasă ca să poarte ochelari și, în plus, foarte hotărâtă să se mărite. În cele din urmă și-a găsit un soț și a plecat în luna de miere.
Când Maria s-a întors, mama sa a țipat îngrozită când a văzut-o, s-a repezit spre telefon și a sunat un oftalmolog:
– Doctore, spuse ea gâfâind, trebuie să vii aici neapărat… este o urgență! Fiica mea, care întotdeauna a avut probleme cu ochii dar a refuzat să poarte ochelari, tocmai s-a întors din luna de miere…
– Doamnă, o întrerupse doctorul, stăpâniți-vă vă rog… spuneți-i fiicei dv. să mă caute la cabinet. Oricât de rău ar vedea, asta nu poate fi considerată cu adevărat o urgență…
– O, nu, spuse mama… nu înțelegeți! Tipul cu care s-a întors fiica mea din luna de miere nu e același cu care a plecat!!!

* Doi polițiști, la biserică; unul dintre el îl întreabă pe preot, care avea brațul în ghips:
– Ce ai pățit, părinte?
– Nimic, fiule, m-am împiedicat de bideu și mi-am rupt mâna.
Ies polițaii din biserică și primul îl întreabă pe al doilea:
– Ce dracu’ e ăla bideu???
– Eu de unde să știu, sunt mai bine de zece ani de când nu am mai fost la biserică!

* Discuție între doi liceeni, pe Facebook:
– Hai, să-mi bag…
– Ce-ai, mă?
– Vine una la mine deseară și n-am prezervative… am uitat să iau!
– Stai liniștit, se rezolvă!
– Nu am cum să vin la tine…
– Nici nu trebuie… du-te la maică-ta în cameră… al treilea sertar de la măsuță… sunt într-o pungă albastră.

* Odată, soția unui oltean, fiind leneșă și nevrând lucreze, se dădu bolnavă. Îi spuse soțului ei că are o boală grea, ”obosire de muncă” și este grav bolnavă. Neștiind ce să facă, olteanul se duce la farmacie să cumpere medicamente pentru nevastă, să îi treacă necazul.
– Aveți ceva pentru boala ”obosire de muncă”?
– Da, ia dă-te mai aproape și întinde capul!
Olteanul întinse capul, iar farmacistul îi dădu doi pumni în față, de îl ameți de tot.
– De ce mă loviși?
– Ăsta-i medicamentul. Îl dai soției tale și o vindecă.
Olteanul merse acasă și îi dădu un pumn soției de sări sus din pat și începu să lucreze ca titirezul. Bărbatul, mulțumit din cale-afară, se duse înapoi la farmacist:
– Am venit să-ți mulțumesc. Medicamentul a mers perfect.
– Vezi? Ți-am zis eu!
– Dar mi-o trebuit doar o doză, așa că pe cealaltă ți-o dau înapoi!

* – Nevastă-mea tocmai a luat locul întâi la concursul de mimică, i-am zis unui amic.
– Se pare că este o actriță foarte bună, felicitări!, răspunse el.
– Da, așa este…
– Și care a fost tema concursului?, continuă el.
– Simularea orgasmului.

Advertisements

Când cerul era mai aproape

Bănuiesc că m-am născut cu ochii deschiși și cu față spre cer. Poate așa se explică obsesia cu care priveam, de mic copil, tot ceea ce plutea în aer, indiferent că erau viețuitoare, nori sau obiecte construite de mâna omului. Chipurile oamenilor păreau la fel, și oricum nu le înțelegeam așa cum credeam că înțeleg semnele cerești, indiferent dacă mi se păreau îmbucurătoare sau de rău augur. Stăteam ore întregi cu ochii ațintiți în sus, bucurându-mă de fiecare nor alb, de zborul îndrăzneț al avioanelor și păsărilor, de dansul și zvâcnirile neprevăzute a zmeielor care umpleau adesea cerul senin. În schimb, mă temeam de norii negrii ce se adunau amenințători, iar fulgerele și tunetele mă făceau să fug îngrozit în casă. Noaptea visam furtuni apocaliptice, inundații catastrofale, avioane mari ce se prăbușeau în jurul meu și luau foc, chipuri dumnezeiești furioase pe mine, pe oameni, pe pământ.

Dar a doua zi dimineață mă trezeam cu o vreme frumoasă, ca o invitație spre o nouă contemplare a înălțimilor. Pe atunci se ridicau multe zmeie deasupra Seiniului, și tare mi-ar fi plăcut să fac parte dintre cei care le mânuiau. Din păcate, nici tata și nici fratele mai mare nu m-au ajutat să-mi construiesc unul, astfel că priveam cu jind la realizările unor copii pe care nu-i cunoșteam decât după felul în care le arăta impresionantul lor zburător. Îmi amintesc și astăzi că, printre ele, era unul mare și albastru, de care era atașat un balon lung și galben. Cred că era cel mai frumos și aproape zilnic prezent la înălțime, pentru a fi admirat și invidiat. Invidia o simțeam și eu, ba chiar am încercat să-l „vânez” cu praștia din dotare, doar că piatra mea nu ajungea atât de sus.

Într-o zi, însă, s-a întâmplat o minune: balonul s-a dezumflat brusc și minunea colorată a aterizat chiar în grădina casei părintești! Am alergat cu toată viteza spre locul în care s-a prăbușit vedeta spectacolului, și am găsit-o în iarbă. Doar că zmeul nu mai arăta deloc atât de mândru, era doar o hârtie colorată, trestie și un balon zbârcit. Nici măcar nu mai zvâcnea, de parcă pierduse și cea mai mică scânteie de viață. Am simțit atunci că și în mine parcă murise admirația pe care o avusesem pentru el. Acolo, jos, magia a dispărut și nici nu-mi mai venea să revendic rămășițele ei. Am privit trist la acea aripă frântă, până a venit un băiețel blond și a cules-o. Deci el era Conducătorul!

Imagini pentru poze cu zmeie

După acest incident, am salutat cu bucurie apariția zmeului albastru cu balon galben, fără să mai fiu invidios. Băiețelul, sau cineva din preajma lui, îl revitalizase și făcea din nou spectacol pe cer. Copii și oameni de diferite vârste îl priveau și zâmbeau, uneori fără să-și dea seama.

Multe am văzut în copilărie, privind spre înălțime. Unele or fi fost reale, altele, închipuiri sau vise. Astăzi, privesc mai rar spre cer și mai mult spre chipurile oamenilor. Mi se pare că cerul nu mai are secrete și nici nu mă mai poate impresiona, decât printr-o ploaie sau o furtună, cu care m-am obișnuit. În schimb, oamenii continuă să mă surprindă, oricât de mult aș crede că-i cunosc. Oare de aceea nu am mai văzut zmeie, de foarte mulți ani?

La miezul nopții

La miezul nopții, o să te privesc,
Sunt curios cum doarme steaua mea,
Pleoapele-ți cortină mă feresc
De jarul ce arde-n privirea ta.

La miezul nopții, te voi mângâia
Pe chipul adormit și visător,
Și-apoi pe-un sân voi mai întârzia,
Să-l simt cum freamătă îmbietor.

La miezul nopții, o să te sărut,
Tu poate vei avea o tresărire,
E granița-ntre ziua ce-a trecut
Și cea care te-așteaptă la trezire.

La miezul nopții, te voi părăsi,
Ca o cometă ce-și vede de cale,
Dar poate peste ani ne-om regăsi,
Ori voi fi atras de alte stele.

Imagini pentru poze cu comete

 

 

Impulsuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Costele, pe unde ai umblat?
– Am fost la o clinică unde îți taie cheful de fumat.
– Păi eu văd că fumezi!
– Da, dar fără chef.

* – Ioane, ț-or răpit-o teroriștii de la ISIS pe Maria!
– No, acu chiar c-or dat de dracu’.

* Unei blonde îi moare soţul, iar ea îl plângea zicând:
– Cine o să mai stea cu mine la masă?
Preotul: – Euuuu şi numai euuuu!
Blonda spune: – Cine o să mă mai ia în braţe?
Preotul, din nou: – Euuuu şi numai euuuuu!
Blonda se enervează auzind ce spunea preotul şi zice:
– Cine o să mă mai pupe în fund acum?
La care, preotul: – Dascăle, e rândul tău!

Imagine similară

* Doamna Popescu vrea ca un pictor să-i facă portretul şi îi spune acestuia:
– Vreau să mă pictezi cu cercei cu diamante, un colier cu un smarald imens, brăţări din aur şi o broşă frumoasă cu rubine în piept!
– Dar, doamnă, zice pictorul contrariat, dumneavoastră nu purtaţi niciuna dintre aceste giuvaeruri!
– Ştiu, zice doamna Popescu, dar sănătatea mea e precară, iar soţul mă înşală cu secretara. Când voi muri, sunt sigură că ei se vor căsători şi vreau ca uşuratica aia să înnebunească căutând acele bijuterii!

* Un bărbat stătea culcat în pat cu noua lui prietenă…
După o partidă fierbinte de sex, ea a petrecut următoarea oră mângâind testiculele lui, o chestie care îi plăcea la nebunie ei şi care îi producea şi lui o deosebită plăcere.
La un moment dat, s-a întors şi a întrebat-o:
– De ce îţi place atât de mult să îmi mângâi testiculele?
– Din cauză, răspunse ea, că mi-e tare dor de ale mele…

* Soţia îşi aşteaptă soţul să vină cu bani. Cum îl vede, se şi repede la el.
– Dă dragă bani, că avem 100 de taxe şi plăţi de achitat, trebuie să luăm şi mâncare.
– Nu am bani…
– Hai dragă, lasă glumele proaste…
– De unde bani? Azi, patronul, în loc de bani ne-a dat câte un elefant.
– Mă, tu te-ai ţicnit? Dă banii şi nu mă supăra!
– Nu auzi că ne-a dat câte un elefant?
– Ce elefant, dragă, unde e elefantul?
Soţul scoate buzunarele laterale de la pantaloni în afară şi îi spune:
– Uite-i urechile, vrei să-ţi arăt şi trompa???

* Pe o şosea intens circulată din Oltenia, cu puţin înainte de ivirea zorilor, un echipaj de la Rutieră opreşte o Dacie care târa după ea o remorcă goală.
– Sunt sergentul Popică, vă rog să prezentaţi actele. De unde veniţi?
Şoferul: – Am fost prin Ardeal cu nişte lubeniţă.
Soţia, din dreapta: – Şi… pepeni, şi doi saci de ardei!
Şoferul, predând actele: – Am avut viteză?
Soţia, din dreapta: – Sigur c-ai avut, bă, Niki Lauda, c-o ţii numa’ la blană, de ce crezi tu că te opri domnu’ ofiţer?
Agentul: – De fapt, v-am oprit ca să vă atrag atenţia că farul din dreapta nu funcţionează, iar acum observ că geamul de la semnalizare e spart.
Şoferul: – Îmi pare rău, nu ştiam… l-o fi lovit careva prin piaţă.
Soţia, din dreapta: – Nu ştiai, pe dracu’! Că mă baţi la cap d-astă iarnă ca să-ţi dau bani să-l schimbi, de parcă la noi se cacă măgaru’ bani!
Agentul, în şoaptă, înapoind actele: – Da’ v-ajută soţia…
Soţia, din dreapta: – L-ajut, dom’ ofiţer, cum să nu-l ajut, da’ numa’ când e beat, că când e treaz, de ce să mă bag…

* Mă duc la restaurant să mănânc şi, când dau să intru, o blondă superbă vrea şi ea să intre în acelaşi timp. Cum era şi normal, deschid uşa să intre doamnele:
– Oh, eşti gentlemen:
Acum, eu ce să fac, o invit să mâncăm împreună şi apoi plătesc cu cardul.
– Hmmm… eşti bogat, observă ea.
Dar eu mă uitam deja numai la sânii eu, iar ea observase asta la pantalonii mei, aşa că a continuat:
– Hmmm, eşti dotat!
Şi-am mers la ea acasă, unde la un moment dat a exclamat:
– Eşti viril!
Aşa că am făcut dragoste toată noaptea. Dimineaţa, satisfăcută, mi-a spus:
– Eşti criminal!…
Acum ce era să fac?!… Am împuşcat-o!

După zece zile

Bine v-am regăsit, dragi prieteni!

Pofta vine mâncând iar zilele de vacanţă cam la fel, trăindu-le una câte una. Aşa am constatat pe pielea mea, de parcă ar fi fost prima oară.

Totul a început cu o catastrofă personală: laptopul m-a lăsat complet, după ce primisem numeroase avertismente. Astfel, din cauza neglijenţei ce mă caracterizează, am pierdut absolut tot ce aveam în memorie, inclusiv diacriticile, aplicaţia power point, imprimanta, pozele. Doar două zile a durat instalarea noului windows, iar apoi au urmat pregătirile pentru Paşte şi vizita nepoatei şi nepoţelei mele din Graz.

S-au scurs zilele de sărbătoare pe nesimţite şi tare aş fi dorit să mai intru pe bloguri, însă n-am vrut să fac o vizită în fugă, iar una completă îmi era imposibilă. De câte ori vedea nepoţica Emilia că deschid laptopul, venea şi ea să apese pe tastaturi sau să atingă întruna ecranul, crezând că merge ca la telefonul mamei sau al tăticului. Se impunea, aşadar, o vacanţă cu singura familie de care am parte de două-trei ori pe an.

A fost frumos, fără picătură de alcool şi doar cu un singur ou roşu, în ziua de Paşte. Dovadă că mă pot adapta după cerinţele şi obiceiurile celor care mă vizitează. Ieri mi-au plecat nepoţii înapoi, spre casă, cu promisiunea că vor reveni în toamnă, iar apoi de Anul Nou. Până atunci sunt din nou singur în locuinţă, dar alături prietenii pe care-i regăsesc, cu mare bucurie, aici. Chiar dacă mă confrunt cu noua configuraţie a tastaturii în două variante (engleză şi română), pe care trebuie să le alternez, în funcţie literele sau semnele pe care le caut. Poate că mă voi obişnui cu asta, dar până atunci Z-ul îmi apare pe tasta Y, şi invers, minusul pe semnul întrebării, @ la dracu-n praznic, plus alte nepotriviri care mă irită. O fi rezultatul faptului că m-am grăbit şi am apelat la un tânăr mai puţin experimentat în IT. Dacă o să fie cazul, va trebui să merg la maestrul Seiniului în domeniu, dar atunci o să dureze cam o săptămână, fiind foarte solicitat.

Imagine similară

Optimistul din mine îmi spune că totul o să fie bine, şi, pas cu pas, o să-mi recuperez aplicaţiile şi programele esenţiale. Oricum, acum sunt singur şi nu vă văd cum mai scăpaţi de mine. Mai ales că în această vacanţă nu am clocit ouă, ci nişte subiecte care sper să fie interesante. 🙂

Banii (XV): Pionul otrăvit

Oricât de mare e dragostea într-un cuplu, nu poate suplini dorul de prieteni și de locurile natale. Liviu suferea în tăcere, Rodica îi simțea amărăciunea, și de aceea au convenit ca imediat după înfățișarea în fața instanței să plece către Maramureș. Tânărul îi arătase biletul primit de la Virgil, dar n-a pomenit de tonul și amenințarea cu care fusese însoțit. Ar fi fost nedemn să se plângă și i-ar fi încordat zadarnic nervii iubitei sale. Așadar, mâine era ziua cea mare, iar azi, fiind duminică, și-au făcut planuri diferite. Ea voia să-și viziteze părinții, iar el avea un motiv plauzibil să-l evite pe colonel: un popas și câteva partide în cercul șahiștilor din Cișmigiu.

Nu a venit niciodată cu garnitură de joc, ci aștepta liniștit până prindea câte un loc liber la o masă. Nici de data asta nu a trebuit să aștepte mult până și-a găsit un partener, cu care a făcut mai multe partide, câștigând în toate. La urmă, probabil supărat de suita neplăcută a eșecurilor, omul și-a strâns piesele și a plecat. I-a luat imediat locul un bătrânel care așteptase în apropiere de mai mult timp. Avea o înfățișare de majordom, purta mănuși de un alb imaculat, iar fața îi ieșea în evidență printr-o barbă îngrijită și ochelari cu ramă din metal strălucitor. Și-a scos tacticos cartonul din geanta de piele, apoi a deșertat dintr-o pungă niște piese originale din marmură albă și neagră.

– Sunt piese sculptate de mâna mea, încă insuficient finisate, dar care-mi sunt foarte dragi. Mă scuzați și pentru mănuși, însă, fiind șofer de limuzină, m-am obișnuit cu ele, îi explică anticipat bătrânul.

Imagine similară

Într-adevăr, piesele de joc erau colțuroase pe alocuri, dar designul lor lăsa să se vadă talentul unui artist inspirat. Toate figurile erau mari și grele, cerând oarece efort pentru ridicarea și deplasarea lor. S-a nimerit ca Liviu să joace cu negrul, reușind să intre în Apărarea Siciliană, gândindu-se că-i mai puțin folosită de oamenii în vârstă, precum cel din fața lui. După câteva mutări, albul se părea că pierde un pion, iar tânărul nu a ezitat să-l ia. În momentul când a ridicat piesa, a simțit o mică înțepătură în degetul arătător, dar nu i-a dat importanță. Moșul a zâmbit în barbă, întrebând:

– Nu crezi că te-ai pripit când ai acceptat să intri în varianta „pionului otrăvit”? De aici o să ți se tragă necazurile, iar ca să-ți scapi dama vei avea nevoie de multă inspirație și noroc.

– Îmi asum riscul, răspunse Liviu cu încredere.

Nu era la curent cu această continuare, fapt care s-a dovedit hotărâtor pentru soarta partidei. Bătrânul câștigă într-un final strâns, dar nu-i mai acordă revanșa, pe motiv că se grăbește.

– Ați avut dreptate, nu trebuia să iau pionul acela. Felicitări pentru victorie și poate ne mai întâlnim!

– Desigur, tinere, doar sănătoși să fim!

Iar când Liviu i-a strâns mâna micuță, o pată mică de sânge i se scurse din deget pe mănușile albe ca zăpada. Era ciudat, mai ales că începea să simtă o apăsare în zona cefei. Dintr-o dată nu mai avea chef să caute un alt adversar, pornind alene spre casă. O să se odihnească puțin, până vine Rodica de la ai săi, după care vor ieși amândoi în oraș.

Iubita l-a găsit în pat, delirând și având febră mare. Înspăimântată, a sunat imediat la Salvare și a plecat cu el să-i facă internarea. Plângea întruna la pieptul lui, ascultându-i vorbele fără noimă:

– Bătrânul… pionul otrăvit… mănuși albe…

Cam așa a ținut-o toată noaptea, deși a primit perfuzii pentru scăderea temperaturii. Medicul de gardă avea nevoie de analize, pentru ca să știe cu ce se confruntă, iar acestea nu puteau fi făcute decât dimineață. La primele ore ale zilei, Rodica se zbătea să-l caute pe doctorul Andreescu, un medic cu experiență și foarte apreciat. Acesta a venit imediat și l-a găsit pe Liviu în stare de inconștiență. După o cercetare atentă, Andreescu a descoperit urmele unor înțepături în degetele mâinii drepte, dându-și seama că avea în față un caz de infectare cu o substanță periculoasă. Au urmat analizele și rezultatele lor îngrijorătoare: Liviu fusese otrăvit prin înțepare cu o toxină extrem de puternică. Era vorba de batrachotoxină, o otravă produsă de o broască veninoasă din America de Sud.

În marea majoritate a cazurilor, victimele mor în câteva ore, în funcție de modul de ingerare și cantitate. Un rol important îl are și puterea organismului de a lupta, iar Liviu dovedea că dispune de resurse nebănuite. Cu toate acestea, trebuia intervenit imediat cu o transfuzie masivă de sânge curat, până nu sunt afectate organele interne. Oricum exista riscul să rămână cu sechele pentru toată viața. Rodica a fost prima care a donat, având grupa de sânge 0. A urmat o cursă contra cronometru pentru a găsi alți donatori cu grupa A2, deoarece spitalul nu dispunea de întreaga cantitate.

Patru zile au fost necesare până când Liviu a deschis ochii și a reușit să scoată primele cuvinte. Iubita i-a fost alături oră de oră, iar în vizită i-au venit părinții și prietena Vera. Desigur că procesul s-a amânat, pentru două săptămâni. Amândoi știau că aici a fost mâna lui Virgil, însă niciunul nu voia să renunțe la luptă. Dimpotrivă, ambiția răzbunării devenise și mai mare.

Zâmbete înfloritoare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un grup de cercetători scriu o carte de 300 de pagini, un compendiu de fizică cuprinzând toate cunoștințele din domeniu.
Se hotărăsc să facă un sondaj ca să afle în cât timp o vor învăța studenții.
Merg mai întâi la francezi și ăștia zic că o vor învăța în 4 luni.
Apoi merg în Germania și nemții spun că o învață în 2 luni!
Și, în final, ajung în România, într-un cămin studențesc unde toți erau morți de beți!
Îl trezesc pe unul și îl întreabă:
– În cât timp reușești să înveți toată cartea asta?
Și studentul nostru:
– BUUEEEYYYY, SCULAREA! MÂINE AVEM EXAMEN!!!

* Doi prieteni, Mihai și Cristi, se întâlnesc pe stradă. Mihai îl vede pe Cristi că e abătut și-l întreabă:
– De ce ești supărat?
C: – Uite mă, eu brunet, nevastă-mea brunetă, copilul roșcat.
M: – Păi de câte ori faceți dragoste pe săptămână?
C: – Niciodată.
M: – Pe lună?
C: Dă din cap negativ
M: – Pe an?
C: Iar dă din cap negativ.
M: – Păi vezi, rugina.

* Este mai bine să taci și să dai impresia că ești prost decât să vorbești și să înlături orice dubiu.

* La o restanță, toți studenții așteptau în amfiteatru și, la un moment dat, intră profesorul…
– Întrebare de nota 10… Cum mă cheamă???… o liniște de mormânt
– Atunci altă întrebare, de nota 5… La ce materie dați azi restanță???… liniște, după care o voce de undeva din spate:
– Scârba, vrea să ne pice!!!

* Un arab intră într-un bar din America. Se duce la barman și spune:
– Ahrem bahra mahji Coca Cola!
La care barmanul, foarte nedumerit:
– Un pahar mare și rece cu ce???

* Un cuplu de oameni în vârstă se prezintă la vizita medicală anuală. După ce a terminat examinarea, medicul îi spune bărbatului:
– Sunteți într-o formă foarte bună! Aveți întrebări în legătură cu sănătatea dvs.?
– Da, domnule doctor. Ceva mă neliniștește: când fac dragoste cu soția mea prima dată, îmi este cald și transpir. Când fac dragoste a doua oară, îmi este frig și tremur.
– Foarte interesant… O să caut în bibliografia mea. Până atunci, spuneți-i soției să intre ca s-o examinez.
Femeia intră și ea în cabinet. Doctorul o examinează, apoi îi spune:
– Totul este perfect, ca și la soțul dvs. Totuși, el m-a întrebat de ce îi este cald când faceți dragoste prima dată și îi este frig când o faceți a doua oară.
Bătrâna se gândește puțin, apoi spune:
– E un tâmpit! Este foarte simplu: prima dată e în luna iunie, iar a doua în decembrie.

* Cine are Alzheimer să-mi spună, să nu mă ostenesc să verific dacă sunt destule bancuri noi în mail.

Imagini pentru poze cu zâmbete

* Întrebare: – Ce oameni se înmulțesc fără a face sex?
Răspuns corect: pensionarii!

* La un tribunal în Groenlanda: – Unde ați fost în noaptea de la 18 noiembrie până la 16 martie?

* „Dacia” a anunțat că, începând cu vara anului viitor, uzina de la Mioveni va produce mașini nemțești second hand, deoarece se vând mai bine…

* – Care e diferența dintre o nuntă rusească și o înmormântare rusească?
– La înmormântare, e un bețiv mai puțin…

* – John, mâine va veni în vizită soacra mea. Uite, aici e lista completă cu mâncărurile ei preferate.
– Am înțeles, Sir, răspunde valetul.
– John, dacă un singur fel de mâncare din lista aia apare pe masă, vei deveni șomer!

* Obosit, plouat și înfometat. Noroc cu un maidanez care m-a alergat vreo două sute de metri ca să ajung repede acasă.

* La Jilava:
– Cum îl tundem pe Videanu?
– Cu bordură…

* Hieroglifele misterioase de pe piramida lui Kheops, descifrate:
”Aici sunt banii dumneavoastră!”

* Două prietene
– Ce lanț de aur cu verigi superbe! De unde îl ai?
– Am pus laolaltă inelele de logodnă primite.

* – Am o prietenă care a început să facă haltere, ca să întinerească.
– Și acum pare mai tânără?
– Într-adevăr, acum nu mai arată ca o femeie de 40, ci ca un bărbat de 38!