Impulsuri

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* – Costele, pe unde ai umblat?
– Am fost la o clinică unde îți taie cheful de fumat.
– Păi eu văd că fumezi!
– Da, dar fără chef.

* – Ioane, ț-or răpit-o teroriștii de la ISIS pe Maria!
– No, acu chiar c-or dat de dracu’.

* Unei blonde îi moare soţul, iar ea îl plângea zicând:
– Cine o să mai stea cu mine la masă?
Preotul: – Euuuu şi numai euuuu!
Blonda spune: – Cine o să mă mai ia în braţe?
Preotul, din nou: – Euuuu şi numai euuuuu!
Blonda se enervează auzind ce spunea preotul şi zice:
– Cine o să mă mai pupe în fund acum?
La care, preotul: – Dascăle, e rândul tău!

Imagine similară

* Doamna Popescu vrea ca un pictor să-i facă portretul şi îi spune acestuia:
– Vreau să mă pictezi cu cercei cu diamante, un colier cu un smarald imens, brăţări din aur şi o broşă frumoasă cu rubine în piept!
– Dar, doamnă, zice pictorul contrariat, dumneavoastră nu purtaţi niciuna dintre aceste giuvaeruri!
– Ştiu, zice doamna Popescu, dar sănătatea mea e precară, iar soţul mă înşală cu secretara. Când voi muri, sunt sigură că ei se vor căsători şi vreau ca uşuratica aia să înnebunească căutând acele bijuterii!

* Un bărbat stătea culcat în pat cu noua lui prietenă…
După o partidă fierbinte de sex, ea a petrecut următoarea oră mângâind testiculele lui, o chestie care îi plăcea la nebunie ei şi care îi producea şi lui o deosebită plăcere.
La un moment dat, s-a întors şi a întrebat-o:
– De ce îţi place atât de mult să îmi mângâi testiculele?
– Din cauză, răspunse ea, că mi-e tare dor de ale mele…

* Soţia îşi aşteaptă soţul să vină cu bani. Cum îl vede, se şi repede la el.
– Dă dragă bani, că avem 100 de taxe şi plăţi de achitat, trebuie să luăm şi mâncare.
– Nu am bani…
– Hai dragă, lasă glumele proaste…
– De unde bani? Azi, patronul, în loc de bani ne-a dat câte un elefant.
– Mă, tu te-ai ţicnit? Dă banii şi nu mă supăra!
– Nu auzi că ne-a dat câte un elefant?
– Ce elefant, dragă, unde e elefantul?
Soţul scoate buzunarele laterale de la pantaloni în afară şi îi spune:
– Uite-i urechile, vrei să-ţi arăt şi trompa???

* Pe o şosea intens circulată din Oltenia, cu puţin înainte de ivirea zorilor, un echipaj de la Rutieră opreşte o Dacie care târa după ea o remorcă goală.
– Sunt sergentul Popică, vă rog să prezentaţi actele. De unde veniţi?
Şoferul: – Am fost prin Ardeal cu nişte lubeniţă.
Soţia, din dreapta: – Şi… pepeni, şi doi saci de ardei!
Şoferul, predând actele: – Am avut viteză?
Soţia, din dreapta: – Sigur c-ai avut, bă, Niki Lauda, c-o ţii numa’ la blană, de ce crezi tu că te opri domnu’ ofiţer?
Agentul: – De fapt, v-am oprit ca să vă atrag atenţia că farul din dreapta nu funcţionează, iar acum observ că geamul de la semnalizare e spart.
Şoferul: – Îmi pare rău, nu ştiam… l-o fi lovit careva prin piaţă.
Soţia, din dreapta: – Nu ştiai, pe dracu’! Că mă baţi la cap d-astă iarnă ca să-ţi dau bani să-l schimbi, de parcă la noi se cacă măgaru’ bani!
Agentul, în şoaptă, înapoind actele: – Da’ v-ajută soţia…
Soţia, din dreapta: – L-ajut, dom’ ofiţer, cum să nu-l ajut, da’ numa’ când e beat, că când e treaz, de ce să mă bag…

* Mă duc la restaurant să mănânc şi, când dau să intru, o blondă superbă vrea şi ea să intre în acelaşi timp. Cum era şi normal, deschid uşa să intre doamnele:
– Oh, eşti gentlemen:
Acum, eu ce să fac, o invit să mâncăm împreună şi apoi plătesc cu cardul.
– Hmmm… eşti bogat, observă ea.
Dar eu mă uitam deja numai la sânii eu, iar ea observase asta la pantalonii mei, aşa că a continuat:
– Hmmm, eşti dotat!
Şi-am mers la ea acasă, unde la un moment dat a exclamat:
– Eşti viril!
Aşa că am făcut dragoste toată noaptea. Dimineaţa, satisfăcută, mi-a spus:
– Eşti criminal!…
Acum ce era să fac?!… Am împuşcat-o!

După zece zile

Bine v-am regăsit, dragi prieteni!

Pofta vine mâncând iar zilele de vacanţă cam la fel, trăindu-le una câte una. Aşa am constatat pe pielea mea, de parcă ar fi fost prima oară.

Totul a început cu o catastrofă personală: laptopul m-a lăsat complet, după ce primisem numeroase avertismente. Astfel, din cauza neglijenţei ce mă caracterizează, am pierdut absolut tot ce aveam în memorie, inclusiv diacriticile, aplicaţia power point, imprimanta, pozele. Doar două zile a durat instalarea noului windows, iar apoi au urmat pregătirile pentru Paşte şi vizita nepoatei şi nepoţelei mele din Graz.

S-au scurs zilele de sărbătoare pe nesimţite şi tare aş fi dorit să mai intru pe bloguri, însă n-am vrut să fac o vizită în fugă, iar una completă îmi era imposibilă. De câte ori vedea nepoţica Emilia că deschid laptopul, venea şi ea să apese pe tastaturi sau să atingă întruna ecranul, crezând că merge ca la telefonul mamei sau al tăticului. Se impunea, aşadar, o vacanţă cu singura familie de care am parte de două-trei ori pe an.

A fost frumos, fără picătură de alcool şi doar cu un singur ou roşu, în ziua de Paşte. Dovadă că mă pot adapta după cerinţele şi obiceiurile celor care mă vizitează. Ieri mi-au plecat nepoţii înapoi, spre casă, cu promisiunea că vor reveni în toamnă, iar apoi de Anul Nou. Până atunci sunt din nou singur în locuinţă, dar alături prietenii pe care-i regăsesc, cu mare bucurie, aici. Chiar dacă mă confrunt cu noua configuraţie a tastaturii în două variante (engleză şi română), pe care trebuie să le alternez, în funcţie literele sau semnele pe care le caut. Poate că mă voi obişnui cu asta, dar până atunci Z-ul îmi apare pe tasta Y, şi invers, minusul pe semnul întrebării, @ la dracu-n praznic, plus alte nepotriviri care mă irită. O fi rezultatul faptului că m-am grăbit şi am apelat la un tânăr mai puţin experimentat în IT. Dacă o să fie cazul, va trebui să merg la maestrul Seiniului în domeniu, dar atunci o să dureze cam o săptămână, fiind foarte solicitat.

Imagine similară

Optimistul din mine îmi spune că totul o să fie bine, şi, pas cu pas, o să-mi recuperez aplicaţiile şi programele esenţiale. Oricum, acum sunt singur şi nu vă văd cum mai scăpaţi de mine. Mai ales că în această vacanţă nu am clocit ouă, ci nişte subiecte care sper să fie interesante. 🙂

Banii (XV): Pionul otrăvit

Oricât de mare e dragostea într-un cuplu, nu poate suplini dorul de prieteni și de locurile natale. Liviu suferea în tăcere, Rodica îi simțea amărăciunea, și de aceea au convenit ca imediat după înfățișarea în fața instanței să plece către Maramureș. Tânărul îi arătase biletul primit de la Virgil, dar n-a pomenit de tonul și amenințarea cu care fusese însoțit. Ar fi fost nedemn să se plângă și i-ar fi încordat zadarnic nervii iubitei sale. Așadar, mâine era ziua cea mare, iar azi, fiind duminică, și-au făcut planuri diferite. Ea voia să-și viziteze părinții, iar el avea un motiv plauzibil să-l evite pe colonel: un popas și câteva partide în cercul șahiștilor din Cișmigiu.

Nu a venit niciodată cu garnitură de joc, ci aștepta liniștit până prindea câte un loc liber la o masă. Nici de data asta nu a trebuit să aștepte mult până și-a găsit un partener, cu care a făcut mai multe partide, câștigând în toate. La urmă, probabil supărat de suita neplăcută a eșecurilor, omul și-a strâns piesele și a plecat. I-a luat imediat locul un bătrânel care așteptase în apropiere de mai mult timp. Avea o înfățișare de majordom, purta mănuși de un alb imaculat, iar fața îi ieșea în evidență printr-o barbă îngrijită și ochelari cu ramă din metal strălucitor. Și-a scos tacticos cartonul din geanta de piele, apoi a deșertat dintr-o pungă niște piese originale din marmură albă și neagră.

– Sunt piese sculptate de mâna mea, încă insuficient finisate, dar care-mi sunt foarte dragi. Mă scuzați și pentru mănuși, însă, fiind șofer de limuzină, m-am obișnuit cu ele, îi explică anticipat bătrânul.

Imagine similară

Într-adevăr, piesele de joc erau colțuroase pe alocuri, dar designul lor lăsa să se vadă talentul unui artist inspirat. Toate figurile erau mari și grele, cerând oarece efort pentru ridicarea și deplasarea lor. S-a nimerit ca Liviu să joace cu negrul, reușind să intre în Apărarea Siciliană, gândindu-se că-i mai puțin folosită de oamenii în vârstă, precum cel din fața lui. După câteva mutări, albul se părea că pierde un pion, iar tânărul nu a ezitat să-l ia. În momentul când a ridicat piesa, a simțit o mică înțepătură în degetul arătător, dar nu i-a dat importanță. Moșul a zâmbit în barbă, întrebând:

– Nu crezi că te-ai pripit când ai acceptat să intri în varianta „pionului otrăvit”? De aici o să ți se tragă necazurile, iar ca să-ți scapi dama vei avea nevoie de multă inspirație și noroc.

– Îmi asum riscul, răspunse Liviu cu încredere.

Nu era la curent cu această continuare, fapt care s-a dovedit hotărâtor pentru soarta partidei. Bătrânul câștigă într-un final strâns, dar nu-i mai acordă revanșa, pe motiv că se grăbește.

– Ați avut dreptate, nu trebuia să iau pionul acela. Felicitări pentru victorie și poate ne mai întâlnim!

– Desigur, tinere, doar sănătoși să fim!

Iar când Liviu i-a strâns mâna micuță, o pată mică de sânge i se scurse din deget pe mănușile albe ca zăpada. Era ciudat, mai ales că începea să simtă o apăsare în zona cefei. Dintr-o dată nu mai avea chef să caute un alt adversar, pornind alene spre casă. O să se odihnească puțin, până vine Rodica de la ai săi, după care vor ieși amândoi în oraș.

Iubita l-a găsit în pat, delirând și având febră mare. Înspăimântată, a sunat imediat la Salvare și a plecat cu el să-i facă internarea. Plângea întruna la pieptul lui, ascultându-i vorbele fără noimă:

– Bătrânul… pionul otrăvit… mănuși albe…

Cam așa a ținut-o toată noaptea, deși a primit perfuzii pentru scăderea temperaturii. Medicul de gardă avea nevoie de analize, pentru ca să știe cu ce se confruntă, iar acestea nu puteau fi făcute decât dimineață. La primele ore ale zilei, Rodica se zbătea să-l caute pe doctorul Andreescu, un medic cu experiență și foarte apreciat. Acesta a venit imediat și l-a găsit pe Liviu în stare de inconștiență. După o cercetare atentă, Andreescu a descoperit urmele unor înțepături în degetele mâinii drepte, dându-și seama că avea în față un caz de infectare cu o substanță periculoasă. Au urmat analizele și rezultatele lor îngrijorătoare: Liviu fusese otrăvit prin înțepare cu o toxină extrem de puternică. Era vorba de batrachotoxină, o otravă produsă de o broască veninoasă din America de Sud.

În marea majoritate a cazurilor, victimele mor în câteva ore, în funcție de modul de ingerare și cantitate. Un rol important îl are și puterea organismului de a lupta, iar Liviu dovedea că dispune de resurse nebănuite. Cu toate acestea, trebuia intervenit imediat cu o transfuzie masivă de sânge curat, până nu sunt afectate organele interne. Oricum exista riscul să rămână cu sechele pentru toată viața. Rodica a fost prima care a donat, având grupa de sânge 0. A urmat o cursă contra cronometru pentru a găsi alți donatori cu grupa A2, deoarece spitalul nu dispunea de întreaga cantitate.

Patru zile au fost necesare până când Liviu a deschis ochii și a reușit să scoată primele cuvinte. Iubita i-a fost alături oră de oră, iar în vizită i-au venit părinții și prietena Vera. Desigur că procesul s-a amânat, pentru două săptămâni. Amândoi știau că aici a fost mâna lui Virgil, însă niciunul nu voia să renunțe la luptă. Dimpotrivă, ambiția răzbunării devenise și mai mare.

Zâmbete înfloritoare

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un grup de cercetători scriu o carte de 300 de pagini, un compendiu de fizică cuprinzând toate cunoștințele din domeniu.
Se hotărăsc să facă un sondaj ca să afle în cât timp o vor învăța studenții.
Merg mai întâi la francezi și ăștia zic că o vor învăța în 4 luni.
Apoi merg în Germania și nemții spun că o învață în 2 luni!
Și, în final, ajung în România, într-un cămin studențesc unde toți erau morți de beți!
Îl trezesc pe unul și îl întreabă:
– În cât timp reușești să înveți toată cartea asta?
Și studentul nostru:
– BUUEEEYYYY, SCULAREA! MÂINE AVEM EXAMEN!!!

* Doi prieteni, Mihai și Cristi, se întâlnesc pe stradă. Mihai îl vede pe Cristi că e abătut și-l întreabă:
– De ce ești supărat?
C: – Uite mă, eu brunet, nevastă-mea brunetă, copilul roșcat.
M: – Păi de câte ori faceți dragoste pe săptămână?
C: – Niciodată.
M: – Pe lună?
C: Dă din cap negativ
M: – Pe an?
C: Iar dă din cap negativ.
M: – Păi vezi, rugina.

* Este mai bine să taci și să dai impresia că ești prost decât să vorbești și să înlături orice dubiu.

* La o restanță, toți studenții așteptau în amfiteatru și, la un moment dat, intră profesorul…
– Întrebare de nota 10… Cum mă cheamă???… o liniște de mormânt
– Atunci altă întrebare, de nota 5… La ce materie dați azi restanță???… liniște, după care o voce de undeva din spate:
– Scârba, vrea să ne pice!!!

* Un arab intră într-un bar din America. Se duce la barman și spune:
– Ahrem bahra mahji Coca Cola!
La care barmanul, foarte nedumerit:
– Un pahar mare și rece cu ce???

* Un cuplu de oameni în vârstă se prezintă la vizita medicală anuală. După ce a terminat examinarea, medicul îi spune bărbatului:
– Sunteți într-o formă foarte bună! Aveți întrebări în legătură cu sănătatea dvs.?
– Da, domnule doctor. Ceva mă neliniștește: când fac dragoste cu soția mea prima dată, îmi este cald și transpir. Când fac dragoste a doua oară, îmi este frig și tremur.
– Foarte interesant… O să caut în bibliografia mea. Până atunci, spuneți-i soției să intre ca s-o examinez.
Femeia intră și ea în cabinet. Doctorul o examinează, apoi îi spune:
– Totul este perfect, ca și la soțul dvs. Totuși, el m-a întrebat de ce îi este cald când faceți dragoste prima dată și îi este frig când o faceți a doua oară.
Bătrâna se gândește puțin, apoi spune:
– E un tâmpit! Este foarte simplu: prima dată e în luna iunie, iar a doua în decembrie.

* Cine are Alzheimer să-mi spună, să nu mă ostenesc să verific dacă sunt destule bancuri noi în mail.

Imagini pentru poze cu zâmbete

* Întrebare: – Ce oameni se înmulțesc fără a face sex?
Răspuns corect: pensionarii!

* La un tribunal în Groenlanda: – Unde ați fost în noaptea de la 18 noiembrie până la 16 martie?

* „Dacia” a anunțat că, începând cu vara anului viitor, uzina de la Mioveni va produce mașini nemțești second hand, deoarece se vând mai bine…

* – Care e diferența dintre o nuntă rusească și o înmormântare rusească?
– La înmormântare, e un bețiv mai puțin…

* – John, mâine va veni în vizită soacra mea. Uite, aici e lista completă cu mâncărurile ei preferate.
– Am înțeles, Sir, răspunde valetul.
– John, dacă un singur fel de mâncare din lista aia apare pe masă, vei deveni șomer!

* Obosit, plouat și înfometat. Noroc cu un maidanez care m-a alergat vreo două sute de metri ca să ajung repede acasă.

* La Jilava:
– Cum îl tundem pe Videanu?
– Cu bordură…

* Hieroglifele misterioase de pe piramida lui Kheops, descifrate:
”Aici sunt banii dumneavoastră!”

* Două prietene
– Ce lanț de aur cu verigi superbe! De unde îl ai?
– Am pus laolaltă inelele de logodnă primite.

* – Am o prietenă care a început să facă haltere, ca să întinerească.
– Și acum pare mai tânără?
– Într-adevăr, acum nu mai arată ca o femeie de 40, ci ca un bărbat de 38!

Banii (XIV): Avertizare

Se auzi scurt soneria, iar apoi ușa deschizându-se. „Și-o fi uitat ceva Rodica”, se gândi Liviu, ridicându-se din fotoliu. Dar în ușa camerei apăru un tânăr bine făcut și îmbrăcat impecabil, chiar dacă afară ploua cu găleata.

– Rodica nu-i acasă, dacă pe ea o căutați, se grăbi Liviu să-l lămurească pe vizitatorul inopinat. După felul cum arăta și din descrierile auzite, bănuia despre cine-i vorba. A ieșit după cumpărături, dar nu cred că zăbovește.

– Nu-i nimic, ba poate chiar e mai bine să avem o discuție între bărbați. Tu trebuie să fii noua ei achiziție, Bunul Samaritean, despre care am tot auzit în ultima vreme, zâmbi ironic tânărul, verificându-și starea costumului.

– Iar tu îi fi fostul logodnic, care s-a răzgândit când a aflat că zestrea poate fi luată fără a lua și fata, răspunse la fel de sarcastic gazda.

– Ești agresiv, tipule, deși ai pășit pe un teren periculos. Păcat că nu-ți dai seama în ce te-a băgat nebuna asta.

– Rămâne să ne întâlnim la tribunal, unde vom vedea care-i nebunul. Peste trei zile e înfățișarea, sper că ai primit citația, domnule Virgil.

– Nu știu, eu am mai multe adrese. De fapt nici nu mă interesează, oricum o să fiu plecat din țară. Înainte de asta, am vrut să te cunosc… și să-ți dau un sfat. Tot ca între bărbați. Doar ești bărbat, nu-i așa?

Zicând asta, Virgil se apropie la câțiva centimetri de rivalul său, privindu-l adânc în ochi. Liviu se strădui să nu pășească înapoi și să-i susțină privirea ascuțită. Îi simțea parfumul fin, care venea în contradicție cu respirația sacadată.

– Bănuiesc că nu-i un sfat dat ca prieten, deci nu cred că m-ar ajuta, se strădui gazda să răspundă cât mai domol.

– O, ba da! Te poate ajuta foarte mult, dacă ești deștept. Ești deștept, nu-i așa? Doar ai demonstrat asta când ai renunțat la bani, pentru o necunoscută oarecare. Deși puteai găsi o cale mai nobilă să scapi de ei, recunosc că ai făcut bine. Banii mulți nu-s pentru oameni ca tine, slabi și nepricepuți. Ei trebuie folosiți de persoane puternice și inspirate, ca mine și alții de același calibru. Te rog să-mi scuzi nepolitețea, am uitat să-ți strâng mâna.

Și, după ce-și șterse mâinile cu o batistă scoasă dintr-un buzunar, întinse de aproape palma. Ce a urmat a fost mai mult o demonstrație de forță, amândoi strângând cu forță mâna celuilalt, fără ca pe fața lor să se vadă efortul depus. A durat câteva zeci de secunde până s-au desprins, iar Virgil a trecut razant prin fața rivalului, către fotoliul în care s-a făcut comod.

– Ai ceva putere în tine, nimic de zis, a remarcat Virgil. Ești cumva cioban sau tăietor de lemne?, că nu te văd mergând la sală.

– Are vreo?…

– Întrebarea era retorică, băiete. Chiar nu mă interesează cum îți câștigi pâinea. Dar ia loc, te rog, simte-te ca acasă.

Liviu se strădui să-și păstreze calmul obișnuit și se așeză pe celălalt fotoliu, afișând cea mai amiabilă figură de care era în stare.

– Cred că suntem de-o vârstă, ”băiete”, ținu totuși să dea replica.

– Nu asta-i relevant, ci educația și categoria socală. Tu nu ești făcut să trăiești în jungla capitalei, ci pe dealurile din județul tău. Aici poți fi o pradă sigură pentru hienele pe care nici măcar nu le distingi. Du-te acasă și vezi-ți de treburile tale, până nu e prea târziu.

– Bănuiesc că ăsta-i sfatul tău, răspunse Liviu apăsat. Lasă-mă să-ți dau și eu unul: dă-i banii înapoi Rodicăi, astfel scapi de un proces și de cheltuielile de judecată. Nici eu nu știu cu ce te ocupi, dar bănuiesc că ai afaceri despre care n-ai dori să se știe. Învârteli, nu tocmai legale, care ar putea să iasă la iveală în instanță.

Fu momentul în care Virgil își pierdu cumpătul și izbucni. Duelul psihologic fusese câștigat de provincial.

– Nici nu știi în ce te bagi, băiete! Plus că n-ai nicio șansă de câștig. Cum poți dovedi că biletul acela a fost jucat de tine?

– Asta mă privește. Contează mult și faptul că vom avea un martor care o să te acuze.

Imagini pentru poze cu bilete de avion

– Te gândești la Pamfil? Mă tem că n-o să fie disponibil. Deci gândește-te mai bine, înainte să fie prea târziu, zâmbi din nou ironic Virgil, după care se ridică alene și scoase o hârtie din buzunar. Iar prea târziu o să fie mâine, după ce pleacă acest avion, pentru care îți fac cadou un bilet până la Baia Mare. Ar fi bine să fii în el.

Se apropie din nou de Liviu și îi întinse hârtia. Tânărul se ridică, dar nu binevoi să preia darul.

– Asta e o amenințare?, întrebă el, accentuând ultimul cuvânt.

– Nu, băiete, eu nu recurg la amenințări, ci trec direct la acțiune. Pentru tine am făcut o excepție, de dragul fetei care te-a zăpăcit, și ți-am oferit trei lucruri: un sfat, un bilet și un avertisment. Dacă ții la viața ta, le vei primi și folosi pe toate.

După care Virgil puse biletul pe masă și ieși fără să-și ia rămas bun.

Ipostaze

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Spre surprinderea trecătorilor, pe o poartă era scris: „Câine mort”, în loc de „Câine rău”.
– Vai, dar e oribil să scrii așa ceva pe o poartă!, se indignează o doamnă.
– Nu vă faceți probleme, o liniștește proprietarul, am scris anunțul pentru purici.

* Badea Gheorghe, în tren. În compartiment mai călătorea un om cu un picior de lemn. Zice Gheorghe:
– E de frasin?
– Nu.
– Paltin?
– Nu.
– Fag?
– Nu.
– O fi stejar?
– Nu.
– Atunci ce e?
– Gorun.
– He, he! E bun gorunul, că nu amorțește.

Imagini pentru poze cu zâmbete

* Soția, seara, în pat, înainte de culcare își pune picături în ochi: două picături în ochiul drept, două în ochiul stâng, apoi își pune două picături și între picioare.
– Ești nebună, acolo de ce pui?, întrebă soțul uluit.
– Cum de ce?… răspunde nevasta… a trecut multă vreme de când nici ea n-a mai văzut nimic!

* Astăzi, ANAF a închis Grădina Zoologică din Baia Mare. Umblă vorba că au găsit… un leu în plus.

* Un nene iese din casă și vede în pomul din fața casei o gorilă.
Sună la Asociația Gorilelor și i se spune că va veni cineva să rezolve problema.
După o jumătate de oră, apare specialistul cu o camionetă în care avea o bâtă, niște cătușe, o pușcă și un câine Chihuahua, și îi spune omului:
– Haideți să vă explic cum procedăm: eu mă urc în pom, îi dau maimuțoiului în cap cu bâta până pică jos, câinele sare și îl mușcă de ouă, gorila duce labele la ouă, și dvs. îi puneți cătușele.
– Dar pușca la ce folosește?
– Dacă pic eu primul, împuști Chihuahua!

* Vă rog să evitați să beți ceai!!!
Am descoperit asta noaptea trecută când am băut 8 beri până la 3 dimineața în pub.
În tot acest timp, soția mea a băut ceai acasă.
Ar fi trebuit să o vedeți cât de nervoasă și violentă era când am ajuns acasă.
Eu eram calm, silențios și m-am dus cumințel la somn… în timp ce ea a urlat la mine până dimineață.
Ceaiul nu e ok., vă spun eu!

* Maria divorțează de Ion, dar vrea ca singurul lor copil să rămână la ea.
În timpul procesului, judecătorul o întreabă pe Maria:
– Doamna Maria, de ce doriți să aveți custodia copilului?
– Domnule judecător, este foarte simplu. Eu m-am chinuit și am adus pe lume acest copil, iar dacă a ieșit din mine, atunci este al meu!
– Domnule Ion, dumneavoastră de ce vreți custodia copilului?
– Domnule judecător, eu vreau doar să vă pun o întrebare: Când mergeți la aparatul de cafea, băgați o fisă și aparatul vă dă cafeaua. Acel pahar de cafea este al dumneavoastră sau al aparatului?

* O blondă intră în departamentul de poliție căutând o slujbă.
Șeful departamentului îi pune câteva întrebări:
– Cât e 2+2?
– Păiii… 4.
– Cât e radical din 100?
– Păiii, 10.
– Bravo! Acum, cine l-a ucis pe Abraham Lincoln?
– Păiii, nu știu.
– Bine, du-te acasă și mai gândește-te. Să te întorci mâine.
Blonda ajunge acasă și o sună pe prietena ei cea mai bună, care o întreabă dacă a primit slujba. Blonda îi spune emoționată:
– Nu numai că am primit slujba, dar lucrez deja la un caz cu o crimă.

* O bătrână intră în casă și vede cum moșul taie o pastilă de Viagra în patru:
– Ce faci? Trebuie s-o înghiți toată!
– Astăzi vreau doar să te sărut!

* Un cocoș vine în fiecare dimineață în cotețul celor 5 găini. Pe 4 dintre ele le sărută, ultimei îi smulge o pană.
Și-așa zi de zi, până când ultima se zburlește la el și-l întreabă:
– Pe celelalte 4 le săruți, dar mie îmi smulgi mereu o pană! De ce??
Cocoșul o fixează în priviri și-i răspunde suav:
– Pe tine te vreau goală, baby!

Absență

Unde sunt? De ce-s închisă într-un loc străin și rece? Cine sunt oamenii din preajmă și ce vor de la mine? Ei sunt temnicerii? Îmi vorbesc cu zâmbete pe buze, dar nu-mi vor binele. De unde au apărut?

Mă așteaptă casa mea dragă, cu focul duduind în sobă, cu covorul moale și viu colorat, cu flori parfumate la ferestre și pisica drăgăstoasă care să mi se așeze în brațe. Mă așteaptă grădina, ce ar trebui plivită și udată, iar curtea măturată. Dar, mai presus de orice, mă așteaptă bărbatul în prag, cu brațele întinse și dragoste în priviri. Parcă îl aud cum mă cheamă să-l ascult cum i-a trecut ziua de lucru și apoi să-i pun în farfurie mâncarea preferată. O fi flămând tare, dar oamenii ăștia nu mă înțeleg, ci mă țin prizonieră, îmi urmăresc fiecare mișcare și îmi dau o mâncare fără niciun gust. Nici măcar o cafea nu a mai primit de atâta vreme!

Imagini pentru poze cu bătrâni

Trebuie să fug, numai să prind prilejul. Poate acum, când nu-i nimeni prin preajmă, o să mă pot furișa. Nu e timp să-mi găsesc papucii, am să plec în ciorapi, casa nu-mi e departe. Am ieșit cu bine în curte, ajung repede la poartă și ies în drum. Oare încotro e direcția spre casă? Probabil încolo… da, da… încolo se vede ceva… Se aude un claxon puternic, apoi mai multe voci necunoscute care țipă spre mine. Lumea rea caută să mă înconjoare, dar eu merg înainte, trebuie să ajung la casa mea dragă, la omul iubit, la pisica mea pufoasă…

Oamenii se înmulțesc și întind brațe spinoase, brațe dese care mă ating dureros, iar eu mă feresc cât pot. Dar vai! Apar temnicerii cei răi, cu încrâncenare în priviri și mâinile în formă de cătușe. Nu mai am scăpare, mă duc pe sus în celula întunecată, strigând și gesticulând a răzbunare. Știu că voi fi pedepsită, plâng de ciudă că n-am reușit, dar nu voi renunța niciodată. Aud vocea bărbatului care mă tot cheamă, aud porcii cum guiță de foame în coteț, aud și focul ce stă să se stingă în sobă. Trebuie să scap odată, să fiu din nou stăpână pe casa mea, pe grădina încărcată cu flori și legume, să-mi primesc vecinii la o cafea și să povestim până se face seară. Ce frumos ar fi!

Ce vrea să spună femeia asta, de țipă din nou la mine? Cine sunt acești oameni și ce vor?

– Mamă, ți-am spus că-i periculos să ieși pe drum. Te putea călca o mașină. Noroc că ne-au anunțat vecinii, altfel te căutam iar ore în șir. Bea un ceai cald, cafea nu primești, ca să poți dormi la noapte.

Unde sunt? De ce nu vine bărbatul meu să mă elibereze?