Haiku: Oaspeți la masă

Imagini pentru poze cu porumbei pe acoperiș
Porumbei atenți
Țintesc de pe-acoperiș
Tainul de boabe.
Advertisements

28 thoughts on “Haiku: Oaspeți la masă

  1. Frumos, dar, ca să fie haiku trebuie să existe două imagini separate care, prin joncțiune să genereze în mintea cititorului o a treia, neexprimată dar subânțeleasă. În plus, nu se admite lăbărțarea unei singure fraze pe întinderea a tuturor celor trei versuri. Mai trebuie să existe și o cezură, la finalul primului ori celui de-al doilea vers, tocmai pentru a marca separația dintre planuri. Interesant că te-ai aventurat ”pe tărâmuri noi” 🙂 Succés pe mai departe!

    1. Oricum m-am încadrat în definiția din DEX. 🙂 Nu prea am văzut haiku care să respecte toate regulile de mai sus, chiar și printre scriitorii consacrați, unii fiind japonezi cu mai multe volume publicate.
      Mulțumesc pentru vizită și urare, maestre!

  2. Draga Petru ,la mine in fiecare dimineata vin porumbei si le dau arpacas ,le cumpar special ,daca o zi nu le dau bat cu ciocul in geam 🙂
    O seara frumoasa sa ai !

    1. Foarte frumoasă relația ta cu porumbeii! Eu am patru cuiburi de rândunici la geamurile dinspre vest, dar și un cuib de guguștiuci pe stâlpul din fața balconului. Porumbeii veghează pe blocul de vizavi. E un spectacol neîntrerupt! 🙂
      Toate cele bune și frumoase, Anușka!

    1. Ce rău îmi pare că nu am putut vizualiza darul tău de mai sus! Trebuie să-l rechem pe băiat, pentru a depista cauza problemelor.
      O zi de miercuri cu multe bucurii, Sandule! 🙂

      1. Si mmie imi pare rau ca NU s-a DESCHIS videoclipul postat cu mare drag de mine si care are legatura cu postarea ta ! 😦
        Pana sa ” vina baiatul ” cred ca, daca ti-ai face CONT pe YouTube 🙂 problema s-ar rezolva de la sine ! 🙂
        Weekend cu Soare ! 🙂
        Sandu 🙂

  3. Avem si noi porumbei de la vreme sunt dragalasi,dar inca nu sunt asa de prietenosi sa putem hrani! O seara minunata iti doresc!:)

    1. Cu răbdare și perseverență, cred că-i vei convinge să-ți mănânce din palmă, dacă n-o să-i sperie altcineva. Să fii iubită și mereu înveselită, dragă Gabi! 🙂

  4. Eu locuiesc aproape de Dunare aprox. 500m si mai vin si alte pasarele colorate ,nu-mi dau seama cum se numesc dar sunt tare frumoase si prietenoase ,mananca alaturi de porumbeii care ii hranesc zilnic 🙂

      1. Buna ideie mi-ai dat ,dar am pozat odata nush daca ai vazut am postat pe blogul meu cum cineva hranea f.f. multi porumbei in fata unui bloc ,aici la mine

  5. In stanga blocului meu, daca traversezi soseaua, este Parcul IOR cu un lac superb amenajat, unde vin pescarusi si rate salbatice! Sa ne vezi draga Petru (familia mea) avem grija mai ales iarna, dar si acum sa le ducem de mancare (mamaliga, paine, boabe) !!! Numai spun de vrabiute, abia asteapta sa le dam cate ceva !!! Pot sa spun ca este cea mai frumoasa perioada a anului, cand totul este un verde crud si culori o mie !!! Pe la noi porumbei nu sunt, dar imi plac mult !!!

    1. Am auzit numai lucruri frumoase despre parcul IOR, iar ceea ce-mi spui tu îi mai adaugă o calitate minunată. E drept că eu am hrănit mai mult peștii, care nu prea au apreciat gestul meu, dar am avut și plăcerea să văd cât de mare-i plăcerea de a vedea cum păsările se bucură de pâinea oferită din porția de internist. Cu atât mai mult cu cât era drămuită. Acum, porumbeii din Seini sunt mai atenți la oameni, pentru că nu toți au intenții bune.

  6. Îmi place să mă opresc din drum şi să stau câteva minute, măcar atât, pentru a privi porumbeii. Un prieten de-al meu creştea porumbei, cu ani în urmă, mergeam pe la el şi îi studiam 🙂 ore în şir. O pasiune frumoasă. Sunt atras de porumbeii călători, însă n-am intrat niciodată în profunzimea tainelor acestei pasiuni. Gânduri bune şi o zi frumoasă, Petru, frumos ai punctat momentul.

  7. Cred că fratele meu mai mare (D-zeu să-l odihnească!) mi-a insuflat o parte din dragostea pentru aceste înaripate. Avea o obsesie pentru ei, iar pe mine mă punea să-i păzesc, deși erau liberi să zboare iar eu nu puteam să-i urmăresc, mai ales că aveam doar șapte ani. De atunci îi tot urmăresc din priviri, doar pentru a-i admira, nu pentru a le ghici intențiile. Voie bună și bucurii din cele mai benefice, Cristian! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s