Banii (XVI): Cu cărțile pe față

– Ia te uite, vine muntele la Mahomed!, cu această expresie l-a întâmpinat Virgil pe Liviu, când acesta a apărut în somptuosul lui apartament. Intră și ia loc unde te simți mai bine. Eu te primesc cu brațele deschise și te servesc cu ce băutură vrei, spre deosebire tine, care m-ai lăsat pe sec la ultima noastră întâlnire. Doar palincă d-aia puturoasă nu am în bar, dar dacă știam că mă vei căuta, făceam rost.

– Mulțumesc, dar nu trebuie să te deranjezi, îi răspunse vizitatorul rotindu-și privirea în jur și arătând impresionat de ce vede. Știi foarte bine de ce sunt aici, și n-are rost să faci pe amabilul.

– Chiar așa, ai venit să mă chemi la nuntă? Am aflat că tocmai ai scăpat de o înmormântare, rânji gazda în timp ce turna ceva băutură în două pahare. Apoi întinse unul dintre ele musafirului, însă, după câteva secunde de așteptare, îl puse înapoi pe barul din colțul apartamentului.

Imagine similară

– Vreau să rezolvăm o dată pentru totdeauna conflictul dintre noi. Fără amenințări, mai mult sau mai puțin voalate, fără otrăvuri, fără vicleșuguri… Dacă ești bărbat, comportă-te ca atare și atacă-mă direct, nu angaja mercenari să-ți facă treaba murdară, îi spuse Liviu, cu exaltare în voce.

– Insinuezi că aș avea vreo legătură cu otrăvirea ta? Ai dovezi în acest sens sau mergi pe presupuneri?

– Nu o să-ți spun acum și aici ce dovezi există. Corect ar fi să ne confruntăm mâine la Tribunal, pentru a lăsa Justiția să judece. Ori să găsim o cale mai rapidă. M-am săturat să mă tot uit peste umăr sau să-mi fac griji pentru ceilalți din jurul meu.

– ”O cale mai rapidă”… îmi place cum sună! Știi bine că n-ai să mă vezi niciodată în fața instanței, deci te bazezi pe o rezolvare între noi doi, nu-i așa? Ai avut chiar curajul să pătrunzi și să mă provoci pe terenul meu. Rodica știe că ești aici sau ai venit de capul tău? Bănuiesc că nu te-ar fi lăsat, după cât e de grijulie. Și cum ai vrea să rezolvăm acest conflict? Să ne batem până unul nu se mai ridică? Îmi pare rău, dar nu vreau să distrugem interiorul atât de frumos al locuinței; numai vaza aceea chinezească m-a costat cât mașinuța prietenei tale. Poate vrei să ne duelăm…

Spunând asta, Virgil se duse după barul încărcat cu sticle și deschise un sertar. De acolo ridică fin o frumusețe de revolver strălucitor, pe care îl mângâie ca pe un animal de casă. Cu aceeași plăcere îi înfiletă calm un amortizor și îl îndreptă spre oaspete.

Liviu tresări ușor, dar căută rapid resurse de calmare. Doar n-o să-l împuște pe covorul acela scump, ci mai degrabă era un alt mod de a băga frica în el. Totuși, ar fi mai bine să se așeze pe un scaun, tocmai pentru a dovedi că nu-i e teamă.

– Aș putea să scap de tine într-o secundă, dar vreau să-ți demonstrez că n-am nevoie de armă. O să te nenorocesc cu mâna mea, după care vei dispărea ca și cum n-ai existat. Deja m-ai călcat pe bătătură, și mie nu-mi place să mă enervez. Sunt un om de afaceri calm și înțelegător, până la un punct.

Își luă o mână de pe revolver și scoase un mobil din buzunar. După un scurt apel, transmise:

– Gicu, hai până sus. Toni e cu tine? Bine…

După care închise și se adresă celui din fața lui:

– Uite cum o să facem… Am o încăpere potrivită la subsolul blocului, unde putem continua discuția, între patru ochi.

– De aceea ți-ai chemat gorilele?, răspunse Liviu neîncrezător. Sunt cei doi care au preluat banii de la Rodica?

– Sunt ei, dar nu le-aș spune gorile, că se supără ușor. Să zicem că sunt ajutoarele mele. Vei coborî cu ei și mă vei aștepta jos, n-ar fi indicat să ne vadă lumea împreună. Dar ia stai puțin: de ce să nu facem jocul mai interesant?

Ridică din nou telefonul și formă alt număr. În acest timp, Liviu inspecta atent fiecare mobilier din camera spațioasă, dar parcă prea încărcată de obiecte scumpe care concurau parcă în a sări în ochii vizitatorilor. Chiar în dreapta lui putea admira o vitrină cu bibelouri extravagante și suveniruri scumpe, cum ar fi o minge cu autografe, o mănușă și o bâtă de baseball lucioasă. Plasma era aproape cât peretele de mare și era pornită în surdină. Pe ceilalți pereți erau expuse tablouri mari, reprezentând natura, nuduri, dar firește că și un portret al proprietarului. Telecomenzi de tot soiul tronau într-o căruță artizanală din lemn, expusă pe centrul mesei din sticlă.

– Rodica, dragă, ghici cine te așteaptă în apartamentul meu?

La auzul acestor cuvinte, Liviu sări ca un arc de pe scaun. Dar Virgil în temperă imediat, țintindu-l din nou cu arma.

– De fapt, te așteptăm amândoi să lămurim problema. Asta a fost propunerea iubitului tău. Da, da… vino imediat, până nu se întâmplă ceva ce am putea regreta.

– Ești un laș și un mincinos! Parcă era vorba că rezolvăm totul între noi, răbufni oaspetele.

– Între noi o să fie, dar eu impun regulile, băiete!

Advertisements

43 thoughts on “Banii (XVI): Cu cărțile pe față

  1. Suspans deplin…o fi un duel, colo la subsol….în săbii să ne tăiem, sau în luptă să ne luptăm…sau in care rezista mai mult la bautura( 🙂 )….astept cu nerabdare continuarea de la subsolul blocului ! O zi minunata ! 🙂

    1. ”De-o fi una, de-o fi alta”… tot o înfruntare se cheamă, iar eroii pozitivi au datoria să câștige, de dragul celor care au urmărit povestea. 😉 Gânduri bune și salutări efervescente, dragă prietene! 🙂

  2. Mi-am amintit că am pus deoparte citate tematica; cele mai multe sunt despre bani…
    “Unii oameni, decât să se injosească cerând bani, mai bine ii fură.”

  3. Parca urmaresc un film de actiune, palpitant,tin pumnii pentru dreptate!Astept continuarea cu nerabdare! O seara Faina iti doresc!)

    1. Mă bucur tare mult dacă vizualizezi astfel povestirea și sper ca finalul să fie pe măsura așteptărilor tale. O zi de marți cu 24 de ceasuri minunate, dragă Gabi! 🙂

  4. Sper sa reuseasca cel drept si curat, ce mincinos acest Virgil…pff ce emotii am pana la urmatorul episod. O saptamama frumoasa plina de bine si frumos draga Petru ❤

    1. Toți oamenii răi plătesc pentru faptele lor. Doar că într-o poveste se întâmplă mai repede și mai clar decât în realitate, unde poate dura sau nu se poate sesiza ușor. Să auzim numai de bine și să ai parte de mult frumos, Anda! 🙂

  5. Offff, uite ce incurcate si palpitante ite apar, mi se paruse ca se vor intelege, dar, ce sa vezi ???? Petru draga numai tu stii cum le incurci si le descurci !!! La tine poate este o zi mai buna, ca la noi este foarte urat !!! Bafta in tot ce faci !!! 🙂

    1. De încurcat e mai ușor, dar sper să-mi vină ceva idei bune pentru a le și descurca. 🙂 Pe aici, cerul e schimbător, însă tot e bine că mai vedem soarele, din când în când. Să-ți fie senin sufletul, că-i ceea ce contează mai mult, dragă Mica!

  6. La Multi Ani de 9 MAI,
    Ziua INDEPENDENTEI de STAT a ROMANIEI 🙂 🙂 🙂

    Ziua Victoriei asupra Fascismului 🙂
    si Ziua Europei ! 🙂
    Aliosa 🙂

    1. LA MULȚI ANI îți urez și eu ție, Alioșa! 🙂
      Mulțumiri pentru rememorarea acestei importante zile și sper să ai parte de o atmosferă pe măsura importanței sale istorice, Sandule! 🙂

  7. Incitatant şi – ceea ce contează enorm – foarte bine construit vizual. Cititorul este alături de personaje, implicat, e mai mult decât un simplu observator. Spor pe mai departe, Petru! 🙂

    1. Mă bucur dacă reușesc să transmit ceea ce vizualizez și simt atunci când concep acțiunea. Recunoștință pentru aprecieri și încurajare, Cristian! Zile fructuoase îți doresc, la rândul meu! 🙂

  8. Mi-am schimbat radical parerea despre Liviu { nu ca asi fi fost mare fan al sau } si-l consider nu doar prost crescut , ci pur si simplu prost ! Cum dracu sa faci o asemenea gogomanie daca sti precis ca n-ai cocoasa acoperita !?! Si coarda aia d e Rodica…ce-ai mai scos-o p’aia la interval ? 😡 Trebuia sa-i lasi pe mitocani sa se cotonogeasca iar ea …. sa vina abia la final si…sa culeaga roadele . Am ajuns sa cred ca pentru boii aia nu conteaza gologanii { care oricum….au fost papati demult } cat , parapanta de Rodica 😡 😦 Nea Petre fa-mi si mie hatarul si zi pe bune : este ca tipa-i lesby ? Alminteri chiar nu-mi pot explica comportamentul ei . Pai la cat de frumos ai descris matale locatia unde-si avea Virgil barlogul , ce-i trwebuia frate mai mult ? Ai trantea fraierului un bebe iar apoi al dadea in judecata cine stie pentru ce , ramanand cu ” coliba ” si tot ce mai avea fraieru’ pe deasupra caci nu era mare lucru . Scapa de-o grije fata 😉 ! Intrebare : apartamentul alua era situat in Bucuresti sau macar Mamaia ? Nu de alta dar , sa-mi fac o idee cam cat ar castiga fufa 😡 😡 😡 . Frate…asta are sa-i joace pe degete pe capsomanii aia doi si va ramane si cu banii si cu ” aia ” noua , ca scoasa din ma-sa { deci numai buna pentru urmatorul fraier 😉 } , merg la pariu !

  9. Abia azi am reusit sa-ti vizitez blogul si sa citesc povestirea iar asta , ma scoate din sarite caci , voi fi nevoit sa iau la recitit tot ce-ai scris pana acum ! Pune-o frate odata in pagina , public-o si….trimete cate un exemplar cu autograf mie si tuturor astora de ne tii cu sufletul la gura de-atata vreme 😡 😡 😡 !!!!! Eventual , pentru a-ti fi mai usor , pentru a-ti fi mai simplu , pentru a avea parte de mai putina munca scrie pe toate exemplarele doar : Pentru Marian cu prietenie !!!! Eu personal asi fi mai mult decat multumit 😉 😄 😄 😄 ! Maine in Bucuresti se anunta { cel putin asa au prognozat sharlatanii astia de meteorologi } o zi cu mult soare , cu multa caldura deci , iti doresc si dumitale multa caldura in inima si soare in priviri ….chiar daca seamana a altceva urarea asta 😄 😄 😄 😄

    1. Uite manevra prin care reușesc să am mai multe vizite pe postările mai vechi! 😀 Firește că glumesc, pentru că scopul principal e să termin povestirea și apoi să o transpun într-o nouă carte. Din care ți-am promis un exemplar, dacă îți mai amintești, nea Marian. 🙂
      Cât despre acțiune și personajele pozitive, cred că finalul ne dă cea mai bună oportunitate să le apreciem la justa valoare. Eu sper să fie oameni buni și deștepți, doar eu i-am creat! 🙂

      1. Nene Petre , eu nu-s pretentios din fire , chiar nu-i nevoie sa-mi oferi vreun exemplar : este suficient sa scrie pe paginile de garda ale tuturor exemplarelor tiparite…ce-ti spusei eu ceva mai sus 😉 ! Da , chiar am fost obligat sa iau da cappo caci altminteri , nu reuseam sa prind shpilu’ . Gandeste-te si matale de cat timp ne fierbi pe toti cu acest policer gen Agatha Cristie . O spun cu mana pe inima dupa ce-am recitit foiletoanele anterioare mare atentie : NU-I RAU DELOC !!!!!!

  10. Abia astept continuarea…si sunt convinsa ca deznodamantul va fi unul imprevizibil…asa cum stii tu sa-l manuiesti din condeiul electronic. Pare-se ca muza ta cea credincioasa e mereu exact “pe felie”…stiind perfect sa-si fiarba cititorii in suc propriu…de atata curiozitate, cu…oare ce va mai urma si data viitoare?… 🙂
    O seara cat mai frumoasa si linistita, draga prietene si numai zile reusite sa ai!

    1. Previzibil ar trebui să fie happy end-ul, pentru că altfel aș fi foarte criticat de cititori. Doar felul în care ajung la el trebuie să-l fac cât mai plauzibil și palpitant. Încă nu prea am idee cum, dar mă bazez pe acea muză, despre care spui că-mi e credincioasă.
      Săru-mâna și mare mulțămire pentru răbdarea de a mă urmări, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s