Banii (XVII): Care pe care

– Parcă voiai să-mi arăți că ești un gentlemen, spre deosebire de mine, dar nu mi-ai dat ocazia să-mi aleg băutura, se văzu Liviu nevoit să încerce această abordare, doar-doar o să iasă ceva.

– Ți-am oferit cel mai bun whisky, ce ai putea dori mai bun?, se miră Virgil.

– Nu obișnuiesc să beau tării după ce mănânc, dar un vin bun mi-ar face digestia mai ușoară. Desigur, dacă ai ceva de calitate.

– De calitate?! Am cele mai bune vinuri din țară și printre cele mai alese din lume!, se agită omul cu revolverul. Uite-l pe acesta: un vin primit de la Guvernatorul Băncii Naționale, fost prim-ministru. E dintr-o recoltă foarte bună și are un gust sublim. Ia desfă tu sticla, că eu trebuie să țin jucăria asta în mână. Poftim tirbușonul… pahar… și să-mi spui ce părere ai.

Oaspetele luă toate lucrurile puse la îndemână și le aduse pe masa de sticlă. Introduse tirbușonul și scoase încet dopul, în timp ce cu coada ochilor căuta mereu posibilul rost al fiecărui obiect din jur și combinațiile la care puteau duce. Își turnă apoi în paharul pântecos, respectând toate regulile unei degustări.

– Eeei…?, Sunt sigur că n-ai băut în viața ta o asemenea licoare, rosti Virgil cu emfază.

Răspunsul nu mai apucă să vină, fiindcă la ușă apăru unul dintre gealații chemați de gazdă.

– Gicule, condu-l pe domnul la subsol. Vin și eu imediat, însoțit de Rodica, firește, zise el încrucișându-și brațele și izbucnind în râs.

Răbdarea lui Liviu ajunsese la limită. Nu putea permite ca iubita să-i fie batjocorită de acea lepădătură, iar pentru asta trebuia să se dezlănțuie cu orice risc. Matahala se apropie și-l luă de mână ca pe un copil, doar că el nu avea intenția să fie cuminte. Se răsuci fulgerător pe lângă trupul lui și ajunse în spate, cu mâna stângă strânsă în jurul gâtului, iar cu cea dreptă ținând tirbușonul în dreptul ochiului.

– Ți-aș recomanda să nu te miști, dacă nu vrei să-ți intre această spirală până în creier, se răsti el cu toată hotărârea unui om disperat.

– Nu fi prost, băiete!, strigă de după bar Virgil, căutând să ochească ce se vedea de după trupul ce ținea loc de scut. Dacă trag în Gicu, nu-l mai poți ține și rămâi expus. Mai bine ieși și îți promit că te las în viață.

– Nici nu mă gândesc. Eu propun să-mi dai arma și apoi să discutăm. E tot o promisiune.

– Ok, văd că mă obligi să-mi pătez casa cu sânge.

– Vă rog, nu trageți, domnule Virgil!, se tângui Gicu.

Dar glonțul porni și-i intră în umărul drept, chiar lângă mâna tânărului care-l ținea.

Aoleau, m-ați nimerit pe mine!, zbieră namila.

– Ce să fac, dacă te-ai mișcat?

Altă încercare, de data asta în piciorul de pe aceeași parte. Alt strigăt de durere și vaiete prelungite.

– La naiba! Lasă-te jos, până nu te ciuruiesc, măi Gicule.

– Nu pot, că intru cu ochiu-n tirbușon. Vă rooog, domnu’ Virgil!

În vânzoleala dintre cei doi înlănțuiți, atinseră vaza chinezească, care se dezechilibră și căzu, spărgându-se.

– Asta-i prea de tot!, răcni nervos Virgil. Ai să mi-o plătești pe loc, imbecilule!, și trase patru focuri consecutive.

Trei îl nimeriră pe Gicu, care se prăbuși inconștient, iar al patrulea pătrunse în antebrațul stâng al lui Liviu. Dar acesta n-avea timp să simtă durerea, căci fiecare secundă putea fi decisivă. Apucă rapid sticla cu vin de pe masă și o aruncă în vitrina cu trofee. În timp ce Virgil se convingea că nu mai are gloanțe, se repezi la bâta de baseball și o luă în posesie, cu toată dragostea. Dar și adversarul găsi imediat o sabie, tot din aceeași vitrină. A urmat o luptă crâncenă, în care fiecare se ferea și căuta lovitura de grație, doar că o bună bucată de timp au nimerit și distrus cea mai mare parte din obiectele de lux. Iar gazda suspina la fiecare pierdere, de parcă el ar fi fost atins. Când aproape totul din jur era făcut praf, puterile și judecata le scăzuse și lor, iar multe lovituri erau haotice. Pe lângă plaga împușcată, Liviu avea și câteva tăieturi de sabie, sângerând din belșug. Virgil simțea că victoria e aproape și rânjea după fiecare atac parat de bâta adversarului. Până când, la ultimul, sabia a cedat, rupându-se în două. Uluirea lui a fost atât de mare, încât a uitat că trebuie să se apere. Lovitura de bâtă a venit ca un trăsnet neiertător, chiar în tâmplă, care a cedat precum coaja unui ou scăpat pe podea. Creierul amestecat cu sânge s-a împrăștiat pe perete și peste cioburile risipite în jur. Liviu n-avea cum să se îngrozească de scenă. Își pusese ultimele puteri în lovitura de grație, iar acum se prăbuși, aproape leșinat, alături de cadavrul gazdei.

Imagini pentru poze cu bâtă de baseball

Așa l-a găsit Rodica, după câteva minute. Atunci a sunat după Ambulanță și Poliție, care l-au cules și pe Toni din apropiere. Firește că dacă cel de-al doilea bodyguard n-ar fi întârziat, altfel s-ar fi sfârșit această confruntare.

 

Advertisements

42 thoughts on “Banii (XVII): Care pe care

  1. Aoileu ,incepe sa fie tragica povestirea ,oare cum se va termina ,hai Petru da-i de capat 🙂
    Ai gasit cirese ❓ cat kg ❓
    O seara placuta !

    1. Probabil că de aceea s-a speriat țiganca atunci când i-a ghicit în palmă lui Liviu. Urmează epilogul. 🙂
      N-am găsit cireșe și nici căpșuni, așa că am luat tot banane și gapefruit. Așa-i la noi: doar produsele ieftine vin pe piață, fiind și oameni cu venituri mai mici. 😦
      Săru-mâna și urări pentru o seară de vis, Anușka!

  2. Pe langa faptul ca foarte dura este povestea de azi, incheindu-se tragic pentru Liviu si Virgil, m-a amuzat cu ce vin a fost servit Liviu, mai corect provenienta licorii, amintindu-l pe guvernator!!! 🙂
    O seara linistita iti doresc draga Petru !!!

    1. Nu sunt eu amator de vinuri, dar tot aș vrea să gust din atât de lăudatul vin al lui Mugur Isărescu. De curiozitate! 😉 Îți doresc o zi însorită și blaglosovită, dragă Mica! 🙂

  3. SLAB , SLAB , SLAB , SLAB , SLAB….FARA MIEZ !!! Pacat , mare pacat . Incearca macar sa dregi busuiocul cu finalul caci , banuiesc ca pe saptamana viitoare , va veni si acesta . Se vede si fara binoclu ca ai muza plecata in vacanta pe alte meleaguri sau …ca ai oarece suparari caz in care , iti spun de pe acum : vei trece si peste astea prietene !

    1. Inainte sa uit : sa nu te supere critica mea , pana si opera lui Victor Hugo a fost criticata insa… dupa cum sti a supravietuit peste ani . Respect si prietenie onorate nordist .

      1. Nu pot și nici n-aș avea voie să mă supăr, nea Marian. Dimpotrivă, îți mulțumesc pentru sinceritatea pe care ți-o apreciez de fiecare dată. Poate mă ajută mai mult muza la următoarea nuvelă. 🙂

  4. Oh!Un episod palpitant dar cand e vorba de viata ta si a persoanei dragi tie se poate intampla ori ce!Astept cu nerabdare epilogul!O seara minunata iti doresc!:)

    1. Mă simt ca un elev în fața unui examen. M-am temut de acest moment și probabil de aceea l-am tot amânat. Mulțumesc pentru cuvintele apreciative, dragă prietenă. Gânduri bune și din partea mea! 🙂

  5. Cum in Romania lucrului bine facut se poate INTĂMPLA orice 😦
    iar pe marginea drumurilor nationale scrie vizibil pe dreapta VIAȚA are PRIORITATE 🙂
    episodul de mai sus pare normal! 🙂
    Un sfarsit de saptamana binecuvantat Petru ! 🙂

    Alioșa 🙂

    1. Se pare că „România lucrului bine făcut” e încă o himeră. Pentru că, aproape peste tot unde întoarcem privirea, vedem doar gropi „bine făcute”, politicieni bine ajunși, meseriași cărora li se zice Dorel, spitale în care te îmbolnăvești, școli în care te prostești ș.a.m.d. 😦
      Noroc că suntem o națiune plină de speranță, cu care ne adăpăm zi de zi. 🙂
      Voia bună și energia să te caracterizeze și în aceste zile, Sandule! 🙂

      1. Din pacate, ai mare DREPTATE Petru ! 😦
        Dar cum asta NU e din cauza NOASTRA ,
        da-mi voie prietene sa-ti urez de DOUA ori un sincer si calduros La Multi Ani de :
        – Zilele MARAMURESULUI ! 🙂
        – Sfintii Constantin si Elena !! 🙂 🙂

        Alioșa ! 🙂
        PS ! 😦
        Ce-ai patit tu cu calculatorul in urma cu vreo 2-3 saptamani 😦
        am patit si EU 😦 in timp ce PETRECEAM la BOTEZUL stranepoatei ANASTASIA
        http://aliosapopovici.wordpress.com/2017/05/16/
        Un specialist in calculatoare mi-a rezolvat imediat problema dar,
        STERGAND TOTUL 😦
        si INSTALAND din NOU TOTUL 😦
        am CASTIGAT unele 🙂
        si am PIERDUT altele 😦
        printre care SCRIERA cu ș, î,ț,â Ă,Î,Ș,Ț,Â,
        dar fara GHILIMELE si INIMIOARE ROSII ………………

      2. Iară m-ai surprins cu o știre pe care, spre rușinea mea, nu o cunoșteam: Zilele Maramureșului. Acum am revenit de pe Internet și am aflat că țin până în 23 mai, deci încă mă pot bucura de ele. 🙂
        Îți mulțumesc că m-ai anunțat, dar îmi pare rău pentru necazul cu calculatorul. Sper să recuperezi diacriticele; o poți face singur dacă intri în Control Panel și urmezi cinci pași pe care-i poți învăța tot de pe Internet. 🙂
        Zile de weekend minunate, din toate punctele de vedere, Sandule! 🙂

  6. M-ai ținut cu sufletul la gură 🙂 Tare mut mi-a plăcut! Să sperăm că Liviu va avea parte de niște circumstanțe atenuante la proces…

  7. Nu-mi place violenta, dar in povestirile tale o apreciez! Sa dea Domnul numai in scrierile literare sa o mai gasim! Felicitari pentru acest episod, ca si pentru toata povestirea! 🙂

    1. Din păcate, viața e plină de violență, după cum vedem zilnic. Nici povestirile nu pot evita acest adevăr, decât dacă sunt scrise pentru copiii inocenți și prea fragili pentru această realitate. După cum am mai spus, varianta cu decizia instanței ar fi durat mult și, după cum funcționează la noi justiția, tot neverosimilă era. Mulțumesc din suflet pentru aprecieri și susținere, dragă prietenă! 🙂

      1. Imi imaginez cum ar arata o varianta a ultimului episod… Rodica si Liviu, la anii de pensie, primesc in sfarsit o sentinta favorabila si definitiva… 😀

  8. Fain povestit, Petru, parcă vezi scena! Bucluc mare pentru Liviu, sperăm însă, că o judecată dreaptă îi va fi favorabilă moroșanului.

    ps. păcat de vinișorul guvernatorului, tare bun trebuie să fi fost… 🙂

    1. Pe la noi nu prea există înțelegere, nici chiar când e vorba de legitimă apărare. De asemenea, nici judecățile precedente nu contează, astfel că fiecare instanță poate da verdicte total diferite în cazuri identice, fără să fie o problemă. Ceea ce contează mult, e un avocat bun! 🙂

    1. Cu o astfel de intrigă și un personaj atât de puternic ca Virgil, era de presupus că se va ajunge la vărsare de sânge. Salutări efervescente și urări adiacente, dragă prietene! 🙂

  9. Uf, ce violenta s-a iscat dar cred ca e mai incitanta povestirea asa. Sper ca Liviu sa nimereasca judecatori obiectivi nu cum sunt pe la unele procese, ha, ha, ha. Felicitari Petru astept epilogul sper sa fie pe placul tuturor ❤ O sambata plina de reusite si-ti doresc sa gasesti si la tine capsuni si cirese, poate cu sarbatoarea zilelor Maramuresului sa apara ❤

    1. Cu vorba bună nu poți să te înțelegi cu mafioții, asta-i clar! Banul orbește rațiunea marii majorități ai oamenilor, oricât am crede noi că nu ni se poate întâmpla. Epilogul va fi plăcut și liniștit, așa cum ar trebui să fie și viața noastră. 🙂
      Precis că voi gusta din căpșunile noului an, în joia ce vine! Până atunci, să auzim numai de bine, Anda! ❤

  10. Intens! Sa speram ca se termina cu bine. Desi juniorul meu zice ca e prea plictisitor cand citești sau vezi un film previzibil unde totul se termina cu happy ending. 😊

    1. Dacă nu se termină cu bine, îi mai mare necazul pentru cititori. 🙂
      Ți-am lăsat două comentarii la ultimul tău articol, dar cred că s-au rătăcit pe undeva. Sunt convins că de la mine-i problema, dar poate o rezolvi cumva. 😉

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s