Cocostârcii, măgărușul și dulăul

Milu și Costică sunt prieteni de când erau tineri. Nu și-au permis sau nu le-a prea plăcut cartea, de aceea au început cu munca necalificată, de constructori zilieri. Aveau nevoie de bani, provenind amândoi din familii sărace. Își amintesc și acum când au lucrat, într-o vară din anii ’80, la Pârvu, un venetic ce-și găsise nevastă în localitatea lor, pe Rozalia lui Fage, fată harnică și bună bucătăreasă, dar tot sărăcuță și fără zestre. Acu’ aveau nevoie de casă, că nu era să se înghesuie cu părinții și frații ei mai mici. Bătrânii le-au dat voie să o ridice alături, pe o bucată de pământ folosit până atunci ca grădină, doar mână de lucru și materiale să-și găsească.

Așa au auzit cei doi prieteni de oportunitatea unui câștig decent, tocmai când aveau mai mare nevoie. Cinci zidari a găsit Pârvu în total, iar cu el erau șase, destui cât să ridice o casă frumușică înainte de venirea iernii. Plata nu era mare, dar ceea ce i-a atras mai mult era mâncarea bună și consistentă cu care-i servea Rozalia la amiază și la cină, udată bine cu țuică și vin. Într-o vreme în care carnea era ceva extrem de rar în magazin, iar țăranii nu se îndurau să-și sacrifice animalele decât la sărbători, gazda lor le punea mereu pe masă carne proaspătă de vânat, cu tocăniță de cartofi, iahnie de fasole, mămăliguță, pireu de cartofi sau pilaf. Adevărate delicii culinare pe care le așteptai cu poftă și apoi te lingeai pe degete. Se vedea că Pârvu e vânător iscusit și norocos pe deasupra. Păcat că el și nevasta erau vegetarieni și nu puteau să stea cu ei la masă, dar măcar cinsteau câte un pahar înainte.

Alături de viitoarea locuință, era un stâlp ce avea în vârf un cuib de cocostârci, pregătiți să-și sporească familia. La ei se uita adesea Milu, când se oprea să savureze câte o țigară. Mai admira și măgărușul blând, care parcă aștepta să fie mângâiat de fiecare muncitor. Doar dulăul cel mare nu răbda pe nimeni prin preajmă, însă au fost asigurați că lanțul e trainic și nu are cum să scape, oricât ar lătra și s-ar zbate.

Munca mergea cu spor, iar pereții se ridicau văzând cu ochii. Cu toții erau bine dispuși, doar pe Milu îl rodea ceva de la o vreme. Costică, fiind mai mult în apropierea lui, a observat schimbarea și și-a arătat nedumerirea:

– Măi, Milule, ești bolnav sau te-ai plictisit de lucru? Nu te văd în apele tale.

Prietenul oftă și își șterse transpirația de pe frunte. Apoi, după ce chibzui câteva momente, socoti că e mai bine să-și descarce năduful.

– Costică, eu cred că se întâmplă ceva necurat pe-aici…

– Necurat? Cum așa?

– Așa-i că mâncăm mereu carne de vânat la prânz și la cină?

– Așa-i… Da’ ce-i rău în asta? N-am mâncat așa bine în viața mea.

– Păi… când merge la vânătoare Pârvu ăsta, că-i toată ziua cu noi?

– Eu știu? Poate noaptea… sau duminica. Ce-mi pasă?

– Ba să-ți pese, că niciun vânător nu vânează atâta de unul singur, decât dacă-i braconier.

– Las’ să fie, ce te doare pe tine?

– Mă tem că nu-i nici asta.

– Da’ ce mai poate fi?, se irită prietenul.

– Tu n-ai văzut că, de vreo două săptămâni, lipsesc amândoi cocostârcii de pe stâlp?

Costică ridică privirea spre cuib și văzu cuibul gol.

– Mda, poate au găsit un loc mai bun.

– Hai mă, nu fi prost! Ce-am mâncat noi pe vremea aia, câteva zile? Îți spun eu: carne de pasăre.

Omul din fața scoase un strigăt de mirare și își făcu cruce.

– Nu pot să cred ce-mi spui! Dacă te-ai săturat de carne, nu trebuie să-mi faci grețuri și mie.

– Tu m-ai întrebat ce am pe suflet. Acu’ taci și ascultă! L-am văzut la vremea aia pe dulău cum rodea un picior lung de pasăre, exact ca de cocostârc. Atunci n-am făcut legătura, dar astăzi, când ne-a servit carne de „cerb”, mi-am amintit că nu l-am mai văzut pe măgăruș.

Imagini pentru poze cu magarusi

– Vrei să spui că am mâncat carne de măgar!?, se răsti Costică, atât de tare încât se uitară amândoi în jur, de frică să nu fi auzit cineva.

– Mă tem că da, șopti Milu plecând capul.

– Hmmm, dar a fost bună la gust, mormăi Costică.

– Știu, nu e otrăvitoare, că au mai mâncat și alții. Dar eu mă atașasem de micuțul animal!

– Și acum, ce vrei să facem? Dacă nu-ți place, adă-ți mâncare de-acasă sau mănâncă doar legume, cum fac și… Aoleu, d-aia nu mănâncă ăștia carne!, se dumiri Costică, lovindu-se cu palma peste frunte.

– Păi vezi?

În zilele care au urmat, Milu a trecut pe hrană vegetală, dar Costică a continuat să se înfrupte cu mâncărurile delicioase. Până într-o zi, când Rozalia le-a pus în față ostropel pe carne de căprioară. Pofticios nevoie mare, Costică își frecă mâinile la gândul gustului pe care-l va simți, doar că Milu îl trase de mânecă și îi șopti la ureche:

– Vezi că a dispărut și dulăul de pe lanț!

Advertisements

32 thoughts on “Cocostârcii, măgărușul și dulăul

  1. Nea Petrica , chiar ma bucur c-am trecut azi pe la dumneata desi , chiar nu m-asteptam sa te gasesc acasa 😉 . Pentru inceput { si-ti cer umil iertare pentru asta } , una bucata observatie : nicaieri in lumea asta cocostarcii nu-si fac cuibul pe langa casele oamenilor { or sti ei de ce 😉 } deci , revizuieste , probabil ai dorit sa spui CUIB DE BERZE in loc de cuib de cocostarci 😄 😄 😄 . Doar berzele isi fac cuibul pe protzap langa sau chiar in interiorul asezarior umane , cocostarcii al fac la loc mlastinos de obicei . A doua observatie : carnea de cocostarc si cea de barza nu-i prea grozava la gust { spun si eu din auzite ca doar nu-ti inchipui sper …cine stie ce dracii 😄 😄 😄 😄 } si-n plus este atat de tare si atzoasa ca-ti trebuie fie trei kile de otzet in care s-o fi pastrat , fie rabdarea de-a astepta trei zile sa fiarba si singura basca stomac de….strutz , pentru a ingera asa ceva 😡 😡 😡 avand in vedere ca sti precis ce mananca alea . Si-a treia si ultima observatie , facand abstractie d e primele doua : PUNE-O FRATE IN PAGINA CA-I EXCEPTIONALA !!!!!!!!!!!!!!!

    1. Revin nea Petrica caci , taman ce-am citit parerea concitadinului meu Cristian Lisandru si ca atare ar citit si-a treia oara povestirea dumitale . Nicaieri in tara romaneasca { nici macar la tigani } n-a gatit NIMENI VREODATA cainele ograzii pentru al oferii celor ce muncesc la inaltarea unei case ….nici macar in anii ’80 ! Aia din zona despre c are vorbesti dumneata , in special aia , pun deoparte pentru situatii dintr-astea si omenesc omul cu tot ce-au mai bun …ca asa-s morosenii . In ’81 , chiar inainte cu vreo doua luni sa-mi vina pe lume mezinul , am fost la Seini cu un tovaras d e munca { Iovu era numele sau } sa-l ajut sa-si repare o rabla de Dacia . Am plecat de-acolo incarcat ca o camila cu tot felul de bunatati . Slanina ca alora sau branza la tzest ca ce mi-au dat aia…n-am sa mai reusesc sa mananc vreodata chiar d e voi mai trai inca pe atat ! Mi-au dat si palinca…de la mama ei { desii si eu si amicul Iovu lucram in domeniul producerii bauturilor alcoolice si…chiar nu era necesar } palinca ce s-a dovedit ,a fi in amestec cu Propolis un medicament miraculos , dumnezeiesc asi spune ,pentru a scapa de nenorocitul de ulcer ce-mi macina stomacul de cel putin zece ani ! Toate acestea insa – vorba lui Toparceanu 😉 – n-au nici un temei asa incat : DEZVOLTA POVESTIREA SI PUNE-O IN PAGINA! Nu ma indoesc de faptul ca-ti mai aduci aminte si de alte intamplari din zona dumitale , cu oameni care au fost , oameni reali care au existat pe acest pamant romanesc . Ce mama dracului….sa dea si Seini-ul un Dinu Sararu sau chiar un Zaharia Stancu 😄 😄 😄 !RESPECT RACOLTEA PETRU , MA CONSIDER ONORAT SA TE CUNOSC !

      1. Mă onorează, ca de fiecare dată, comentariile dumitale, nea Marian, dar parcă de data asta mai mult ca oricând. Totuși, trebuie să precizez că, cel puțin pe la noi, seinenii, le ziceam cocostârci și berzelor, mai ales în urmă cu câteva decenii. De altfel și DEX-ul dă ca posibil sinonim cuvântul barză și cocostârc, pe lângă contaminarea dintre barză și stârc.
        În ceea ce privește prepararea dulăului în loc de căprioară, e doar o aluzie, care poate sau nu să se adeverească. De aceea am lăsat-o în coadă de pește, să înțeleagă fiecare ce crede. Nu era neapărat necesar ca Milu să aibă dreptate, nici măcar în cazul cocostârcilor (berzelor) sau a măgarului. Putea să fie doar o coincidență. 🙂
        Mii de mulțumiri pentru încurajări, dar și intense urări pentru o duminică superbă! 🙂
        P.S.- Am într-adevăr încă unele probleme cu calculatorul, dar window-ul e proaspăt instalat, cu program antivirus valabil încă. Așadar, nu știu care poate fi problema, în afară de nepriceperea mea. 😦

  2. Delicii culinar-literare cu final (gustos) neaşteptat. Simpatice personaje, Petru, cu sau fără emoțiile/surprizele de care au parte, mai ales în farfurii… ☺ Chiar şi dulăul? Ce oameni, dom’le! Toate cele bune, spor pe mai departe! ☺

    1. Trebuie să recunoaștem adevărul: chiar și în Maramureș s-au vândut, de Paște, câini, în loc de miei. Au fost cazuri descoperite de organele în drept și făcute publice. Așadar, omul e plin de imaginație și surprize când trebuie să se descurce. 🙂
      Multe împliniri în continuare, Cristian! 🙂

  3. Ai grije onorate nordist ca…ai inca virusi in laptop , am constatat-o pe ” pielea ” mea . 😡 😡 😡

    1. Mă întreb cum aș putea transmite vreun virus, din moment ce nu am trimis niciun material pentru descărcare. 😦
      În schimb, trimit și primesc zilnic zeci de e-mailuri, fără să mi se spună că există probleme. De fapt, am ultimul program antivirus, pe care nici hackerii care au produs atâtea daune în ultima vreme nu-l pot penetra. 😉

      1. Am incercat sa-ti copiez povestirile , sa le pun pe pagina alba a unui copiator si…dracii m-au gasit !

  4. Da! O poveste nemaipomenita, pe care am citit-o intr-o rasuflare, se poate intampla orice, de nevoie! Un weekend superb iti doresc!

    1. E drept că se întâmplă extrem de rar ca același om să mănânce toate cele trei feluri de carne, de mai sus. Dar există români care au mâncat din fiecare, poate chiar fără să știe. Duminică de toată frumusețea, dragă Gabi! 🙂

  5. Wow ,wow,wow mi s-a facut greata cu ce povestea Milu 🙂 interesanta povestire de luat aminte 🙂

    Fie ca toate implinirile frumoase, sanatatea si spiritul acestei zile sa te insoteasca pretutindeni. Iti doresc o zi de Sf. Constantin si Elena cat mai frumoasa!

    1. N-aș fi vrut nicidecum să-ți provoc greață, ci doar să-ți răpesc un zâmbet, Anușka. Cred că unii dintre noi ar reacționa la fel când li s-ar servi pui de baltă, raci sau țipari, deși eu te asigur că au un gust excelent. 😉
      Să-ți fie ziua pe placul inimii, dragă prietenă! 🙂

  6. Ce draguta povestioara, si ce m-am distrat lecturand-o !! Meriti laude, se vede ca esti talentat la scris draga Petru !!! 🙂

    1. E o necesitate și o plăcere să-mi aștern amintirile sau să las imaginația să se exprime, mai ales că sunt singur și nu prea am cu cine comunica în viața de zi cu zi. 🙂

  7. Ha, ha! Am râs pe cinste, dragă Petru. Ai un umor teribil, ce fain știi să le povestești. Hai că măgar și cocostârc mai merg, dar…. dulăul? Cu dulăul ce-au avut? 😀 Teribilă întâmplare!
    Ești un observator deosebit al realităților de pe la noi și un culegător destoinic de asemenea întâmplări și povestiri, dragă Petru! Și ne pare bine că suntem răsfățați să le citim și să ne delectăm cu ele.
    Numai bine și mult spor în continuare, în această frumoasă muncă a scrisului! 🙂

    1. Sunt flatat de aprecierile tale generoase, dragă Alex! Am norocul să cunosc oameni ca tine, care mă motivează să scriu. Îți doresc o săptămână cu multe realizări și împliniri! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s