Banii (XVIII): Epilog

Mai erau câteva zile până la Crăciun, dar colonelul Militaru nu putea să aștepte sărbătorile. Avea motive prea mari și prea multe pentru a le suprapune cu sărbătoarea Nașterii Domnului. În acea sâmbătă fără ninsoare, dar cu mii de beculețe aprinse pe străzile Bucureștiului, ce păleau totuși pe lângă artificiile resimțite în sufletele amfitrionului și a invitațiilor săi, se punea de o petrecere cum nu se mai văzuse la casa lui de multă vreme. Invitații erau în ton cu evenimentele suprapuse parcă de o mână a destinului îngăduitor.

Imagini pentru poze cu masă întinsă

Avocatul Stănășilă cu soția erau cap de afiș, prieteni vechi și el artizan al victoriilor pe care le va anunța încă o dată în cercul restrâns al familiei și al celor dragi. Fiica, iubită mai mult ca oricând, era de fapt eroina în fața căreia se bucurau să apară toate celelalte personaje, cu locuri primitoare în inima ei, și lăcașuri la fel de spațioase pentru a o primi pentru totdeauna în sufletul lor. Urma iubitul și prietenul ei, alături de care a trecut prin încercări grele și cu ajutorul căruia a izbândit. Dintre invitați nu putea să lipsească buna ei prietenă, Veronica, alături de noul său prieten, studentul Pamfil, și fratele venit din Seini. Erau în total nouă persoane, în fața unui meniu pe care aș prefera să nu-l deconspir, tocmai pentru că, oricât de bogat și sofisticat ar fi fost, nu se poate compara cu bucuria și dragostea care se citea pe chipurile fiecăruia, chiar dacă două persoane, mai sobre din fire, încercau să le disimuleze.

Una dintre ele era, evident, domnul Stănășilă, care a și deschis petrecerea prin discursul mult așteptat.

– Înainte de toate, vreau să vă mulțumesc pentru încrederea acordată de-a lungul procesului și pentru călduroasa primire din această seară. După cum știți cu toții, zilele trecute, misiunea mea s-a încheiat cu succes. A fost o luptă mai scurtă decât ne așteptam, dar să nu uităm că nu este numai meritul meu, ci și al unor persoane care și-au pus viața în pericol. Mă refer în primul rând la generosul Liviu și neabătuta Rodica, doi tineri curajoși care m-au făcut să dau tot ce pot pentru a-i ajuta. Iar soarta – sau Dumnezeu – a făcut ca munca noastră în echipă să fie încununată de succes. Cred că e un moment potrivit să repet în ce constă triumful nostru. După acuzația de lovituri cauzatoare de moarte pentru Liviu, au urmat descoperiri edificatoare ale poliției, în care s-a demonstrat că victima era de fapt un traficant de droguri, posesor de arme fără autorizație, vinovat de crimă prin împușcare, tentativă de omor și amenințare cu omor. Toate acestea au fost confirmate de martorii intervievați, precum și de dovezile găsite la percheziție. Prin urmare, chiar și procurorul de caz a fost de acord că o pedeapsă de doi ani de închisoare cu suspendare e o pedeapsă suficientă, mai ales că acuzatul a fost mereu cooperant.

Au urmat aplauze și felicitări pentru tânărul ce stătea în apropierea colonelului.

– În ceea ce privește daunele materiale solicitate de păgubiți, s-a dispus restituirea sumei însușite pe nedrept de împricinatul Virgil Tomescu, prin implicarea și intimidarea altor persoane, care au depus mărturie ulterior și au dat în vileag înșelăciunea. Banii vor fi recuperați din bunurile vinovatului, pe care s-a pus sechestru, respectiv două apartamente, un teren, două mașini de lux și un iaht nou, care valorează peste două milioane de euro.

Alte aplauze, urmate de pahare ridicate și multe urări tinerilor îndrăgostiți. A urmat o surpriză plăcută, în care Liviu i-a cerut mâna iubitei sale Rodica, îngenunchind și oferindu-i inelul de logodnă. Nu era atât de impresionant ca și cel pe care-l primise în primăvară de la Virgil, dar a fost primit cu cea mai mare bucurie. Chiar și colonelul îl privea cu alți ochi pe viitorul ginere, iar Veronica s-a autopropus de domnișoară de onoare, împreună cu Pamfil, în care descoperise un suflet bun, dar ușor influențabil. Poate că tocmai de asta avea nevoie fata, ea fiind ceva mai autoritară. Fratele ei venise cu o veste extraordinară: mama lor tocmai sosise acasă și aștepta să petreacă sărbătorile împreună. Sărbători de la care nu putea să lipsească nici Liviu cu Rodica, cel dintâi topindu-se de dorul locurilor iubite și al prietenilor dragi.

Rodica își primise postul înapoi, dar încă nu era decisă dacă va rămânea la acea firmă. Se gândea să pornească o afacerea împreună cu viitorul soț și cu Veronica, poate chiar în Baia Mare. Mai ales că o bună parte din banii pe care-i va primi o să-i dăruiască prietenei sale, așa cum i-a sugerat de la început lui Liviu. Familia ei avea nevoie de un sprijin, cu atât mai mult cu cât tatăl urma să iasă din închisoare, iar mama nu avea o sursă de venit.

În acea minunată seară s-a sărbătorit viața și s-a pus la cale viitorul. Erau o nouă familie, mare și fericită, care nu putea uita prin ce a trecut, dar cu atât mai mare le era hotărârea de a rămâne mereu uniți.

SFÂRȘIT

Advertisements

37 thoughts on “Banii (XVIII): Epilog

  1. O povestire bine construită, cu situații convingătoare și personaje puternice, care s-a încheiat frumos- așa cum speram.

    O zi pe gustul tău, Petru! 🙂

    1. Îmi place să cred că o povestire e ca o partidă de șah în care combinațiile se transformă în intrigi, iar piesele de culoare albă câștigă întotdeauna, cât mai spectaculos posibil.
      Mulțumiri călduroase pentru frumoasele cuvinte, Nora! 🙂

  2. M-ai impresionat cu gestul lui Liviu si a Rodicai, de a oferi o suma consistenta Veronicai! Nu, nu se intampla rar gesturile astea in viata reala. Dar de fiecare data cand auzim sau ni se intampla (bine, nu la sumele astea, dar conteaza mult cand cineva isi rupe din timpul lui de exemplu) spunem ca e o exceptie. Daca am numara exceptiile am vedea ca nu sunt putine. Ce sa mai spun de intamplarile negative, ca nu vreau sa le pomenesc?… Cand auzim de ele zicem – iar?? Si cu toate astea sta in puterea fiecaruia dintre noi ca sa marim numarul de intamplari frumoase!
    Felicitari, Petru, astept cu nedisimulata nerabdare ce mai pui la cale! 🙂

    1. Banii picați din cer au schimbat mai multe destine în această povestire, și chiar au pus capăt unor vieți. Pentru a-și continua menirea benefică, ei trebuie să fie dați mai departe celor care au nevoie cu adevărat de ei, pentru că doar având prieteni fericiți, poți să te bucuri și tu de fericire. Diferențele prea mari de confort sau de avere nu fac bine în nicio relație.
      Mulțumesc pentru că-mi ești mereu alături și sper să nu te dezamăgesc în continuare, dragă prietenă! 🙂

  3. “O ce veste minunata” ! 🙂 O colinda foarte draga mie , la fel cum mi-a placut povestea ta , draga Petru….un final remarcabil si pana la urma …cu mult senin si sarbatoare ! Sa ai o zi cu mult senin in suflet , dar si pe-afara ! 🙂

    1. Colinda de mai sus era preferata tatălui meu și a devenit și a mea. 😉
      Sunt încântat că ți-a plăcut finalul, bănuiesc că tocmai fiindcă ești un optimist, cu plăcerea de a vedea pe toată lumea fericită.
      Toate cele bune și frumoase în continuare, dragă prietene! 🙂

  4. Mă bucur mult că s-a terminat cu bine! Mulţumesc că nu le-ai dat o altă soartă personajelor!
    Te felicit, Petru! Mi-a plăcut mult!
    Nu va vedea lumina tiparului povestea asta?

    1. Cred că i-am chinuit destul, deci merită să se așeze la casele lor. 😉
      Dacă totul merge bine, pe la primăvară sper să apară povestirea, alături de Eunucul și altele.

  5. Seara buna Petru !
    Totul e bine cand se termina cu bine 🙂 spune vorba romaneasca ! 🙂
    Sincer, BUCATELE de pe MASA de CRACIUN, mi-au rascolit toate simturile ! 🙂
    Acum ca totul s-a SFÂRȘIT, ce urmează ? 🙂
    – Dupa umila mea parere, urmeaza EDITAREA povestirii, nu-i așa ? 🙂
    Bafta Petru in toate ce ti-ai propus sa faci ! 🙂
    Seara faina ! 🙂
    Alioșa ! 🙂

    1. Bună dimineața de miercuri, Alioșa!
      După cum am spus și mai sus, sper ca anul viitor să public partea a doua din „Povestirile unui maramureșean”, în care să fie inclusă și povestirea de mai sus. Până atunci, am timp să economisesc banii necesari. 🙂
      Mii de mulțumiri și s-auzim numai de bine, Sandule! 🙂

      1. Iar eu nu sper 😦
        EU sunt convins 🙂
        ca te voi ajuta nu numai moral dar
        si material asa scum stii bine ca am mai făcut la prima TA carte ! 🙂
        S-ajungem sănătoși la ANU
        că-ți trimite Alioșa banu
        care nu-i de-ajuns pentru a TA lucrare,
        dar, e un IMBOLD spre PUBLICARE
        a TA povestire super-tare ! 🙂
        Sănătate s-avem amândoi ,
        ca BANII or veni și pe la NOI ! 🙂
        Baftă Petru ! 🙂

    1. Și eu mă bucur că s-a terminat, lăsându-mi libertatea de a alege orice nou subiect ce îmi va face plăcere și care voi considera că o să-ți placă și ție, Anușka. 🙂
      O zi de toată frumusețea!

  6. O poveste cu multe intamplari neplacute, dar cu final fericit si impresionat! Bravo! Cred ca o sa fie o noua carte care va aparea in viitorul apropiat! Te felicit si iti doresc multa inspiratie si mult succes in continuare! O seara frumoasa iti doresc!:)

    1. Sănătoși să fim, că bucuroși le-om duce toate până la tipărire și apoi la lansare! 😉
      Mulțumiri alese pentru susținere și aprecieri, dragă Gabi! Să fii iubită și mereu înveselită! 🙂

  7. Adica…tot NIMIC caci , pana se vor vinde acele bunuri immobiliare…mai va ! Daca nu-i CASH…practic au luat-o in mana si , de fapt singurul castigat , este avocatul Stanasila caci asta si firma pe care-o reprezinta , SIGUR isi iau banii sub forma de cash si asta pe loc , nu dupa ce ….se vor vinde acele proprietati . Probabil ca , una dintre locuinte , aia unde s-a petrecut chestia cu omoru’ XD XD XD { caci aia era laudata de Liviu in povestire } , eventual terenul { fireste…depinde si unde-i situat } si sigur , o masina….vor lua tinerii insuratei dar restul….ma cam indoesc de faptul ca vor reusi sa praduiasca yahtul atat d e rapid ca sa-si ia gologanii . In plus, daca-s sub sechestru acele valori { caci m-am interesat … ceea ce-ti recomand si matale pentru viitoarea povestire } , aia doi nu pot lua decat ….banii DACA vor reusii sa le vanda si …. mai ales CAND vor vinde . In plus , nu uita : suma datorata statului sub forma de taxe si impozite pentru acele proprietati care , chiar daca-s sub sechestru judiciar { si aici m-am interesat XD XD XD } , teoretic sant ale lor si deci , trebuie sa plateasca pentru ele ! Bine frate dar , cat de cretini sa fie aia doi incat sa-si doreasca , AVAND ATATIA GOLOGANI { presupunand ca vor reusii sa-si ia banii intr-o zi } , sa-si inceapa o afacere la….BAIA MARE 😡 😡 😡 ?????? Nu puteau si ei sa se gandeasca la Boston , sau Birmingham ca…. incepe tot cu B sau la …MIAMI ca Borcea ? Trebuia neaaparat s a dai cu mucii in fasole taman la final , ca sa-mi faci mie sange rau 😡 😡 😡 . In sfarsit , bine c-a dat Dumnezeu si-ai reusit s-o inchei caci….se vedea si fara binoclu ca nu mai aveai inspiratie . Grosso modo…chiar n-a fost rea si , desii finalul a fost cam abrupt { te-a parasit muza XD XD XD } , ai reusit sa legi pelteaua . Finit coronat opera , asa incat , FELICITARI : TI-A IESIT ONORABILE 😉 ! Abia astept sa citesc si parerea concitadinului meu , maestrul Lisandru pe care , profit de ocazie pentru al saluta cu multa stima .

    1. Uuufff! Ce să mă fac cu dumneata, nea Marian?! Cu așa critici, aproape că nu mai am nevoie de autocritica pe care mi-o fac de fiecare dată când termin un fragment sau o povestire. Deci ne asemănăm în datul cu biciul pe același cal, dar nu poate fi decât de bine, nu? 🙂
      Mă bucur că ai găsit și câteva cuvinte de laudă, pentru care îți sunt pe deplin îndatorat! Sănătate multă și bucurii de toate genurile! 🙂

  8. Un sfârşit e un început – precum cântau, cu destulă vreme în urmă – cei de la trupa Celelalte Cuvinte. Aşa că îţi doresc spor la scris pe mai departe, Petru, sunt sigur că ţii în “mânecă” alte personaje care abia aşteaptă să intre în scenă.
    O zi cât mai bună să ai! 🙂

    1. Chiar așa este, după cum prea bine știi din proprie experiență! Mă bucură finalul, dar mai tare mă incită începutul unui nou capitol, tocmai pentru surprizele pe care le poate oferi. Mulțumiri pentru răbdarea de care ai dat dovadă și cuvintele frumoase pe care le-ai adăugat în comentarii, Cristian! 🙂
      Gânduri bune și salutări efervescente!

  9. Ce frumos, cand totul se termina cu bine, iar la sfarsit sa iasa cu o petrecere, unde Liviu ii ofera inelul de logodna Rodicai !!! Probabil o sa incepi o alta povestire draga Petru, abia astept!!! Sa ai in continuare o noapte linistita !!! 🙂 Aaaa, nu am mai avut probleme cu scrisul !!!

    1. Petrecerea e frecventă la noi, românii. Poate prea frecventă și cu orice motiv, de aceea am ajuns mulți obezi și delăsători. Dar e bună pentru oamenii care nu abuzează, ci omagiază munca, succesele în viață, sărbătorile mari și prieteniile noi. Cu cât mai puține, cu atât mai apreciate. 😉
      Mă bucur pentru tine și-ți urez o zi cum se cuvine de Înălțarea Domnului, dragă Mica! 🙂

  10. Foarte frumoasa incheiere, tare e bine cand totul iese bine, cu binele invingand raul. Mi-a placut ca se gandeste Rodica sa-si inceapa o afacere cu iubitul ei Liviu la Baia Mare. Nici nu ma gandeam ca-i vei trimite in strainatate pentru ca nu te pot acuza de snobism ci doar de iubitor de meleaguri natale. Pe langa asta mai ai si sufletul nobil prin faptul ca te-ai gandit ca eroii tai sa faca un gest de profunda umanitate daruind Veronicai bani . Una peste alta, te felicit si ma bucur din toata inima ca vei aduna toate aceste minunate povestiri intr-o carte . Astept sa incepi o noua povestire care o sa fie la fel de apreciata pentru ca indiferent ce spun unii sau altii asa cum ti-ai incheiat aceasta povestire esti chiar tu : pui la cale viitorul si sarbatoresti mereu viata. ❤ 🙂

    1. Mă bucur că alegerile mele au fost și pe placul tău, Anda! Bucureștiul era o metropolă prea mare pentru Liviu, iar Rodica a înțeles că l-ar fi sufocat încet. Doar cei obișnuiți cu o viață trepidantă fac față cu succes unei jungle urbane în care neprevăzutul e la tot pasul, iar regula principală e că nu prea sunt reguli. Mulți au evadat din orașe și au înflorit odată cu locurile mai liniștite pe care le-au ales. Sper ca și viitoarea nuvelă să te atragă, cel puțin la fel. 🙂

  11. Abia am așteptat să citesc aventurile eroilor tăi. Și am reușit să ajung în seara asta. Totul e bine când se termină cu bine și finalul aduce mulțumirea că cei buni au o soartă bună pe când răul o ia pe cocoașă. Frumoasă povestire. Felicitări, Petru pentru imaginația debordantă și scrisul detaliat care fură cititorul și-l face să trăiască alături de personajele tale. 🙂

    1. Aprecierile unei scriitoare talentate, cum ai dat dovadă în atâtea povestiri de pe blog, sunt pentru mine un imbold încurajator. Chiar dacă stilul meu narativ e diferit – sau poate tocmai de aceea -, mă simt vrăjit de intensitatea trăirilor și caracterele atât de bine descrise din textele tale. Mii de mulțumiri pentru frumoasele cuvinte, dragă prietenă! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s