Copilul mării (1): Apus

Soarele se înroșea tot mai tare, precum un fecior timid care tocmai a terminat primul dans cu iubita, iar acum trebuie să se retragă pentru a-și înăbuși emoțiile. Aluneca în jos la orizont, lipsindu-se de coroana strălucitoare și permițând ochilor pământești să-i vadă fața mai blândă. Marea parcă păstra un moment de reculegere înainte de a primi astrul încins în pântecul ei răcoros. Era o tăcere sacră și un spectacol unic, pe care familia de pe iaht îl savura cu nesaț și recunoștință, de parcă ar fi fost primul asfințit pe care-l vedeau. Nu-și închipuiseră că poate fi atât de frumos, deși ăsta era scopul principal al ieșirii în larg.

Tocmai cumpăraseră ambarcațiunea, iar Nelu era bucuros să-și etaleze virtuțile de marinar în fața nevestei și a micuțului lor. Spectacolul unui apus de soare, văzut de pe iahtul înconjurat de ape, era un motiv suficient să navigheze până ce uscatul s-a pierdut în zare, iar liniștea a devenit pe deplin stăpână. Parcă erau trei statui scăldate de lumina dulce a ultimelor raze, copilul fascinat de globul miraculos, mama ținându-și odorul strâns în brațe și tatăl îmbrățișându-și femeia pe după umăr. Sublim! Acesta a fost cuvântul care le-a venit pe buze amândurora, după ce ultima lucire se pierdu sub apă. Acum puteau să se întoarcă la mal, înainte de a se întuneca de tot.

O firavă adiere de vânt îl convinse pe Nelu să nu mai pornească motorul, preferând să ridice vela și să savureze în continuare liniștea. Adierea își amplifică puterea și vasul prindea viteză. Privirile lor așteptau acum să distingă uscatul, iar apoi locul de unde au plecat. Doar că altceva le-a atras atenția, tocmai când au văzut primele semne ale plajei. O pâlnie uriașă și jucăușă se plimba pe mal, dansând de una singură și schimbându-și mereu direcția.

– Mami, uite!, exclamă entuziasmat băiețelul, arătând cu degetul. Ce-i ăla?

Era o tornadă, încă un fenomen spectaculos pe care nu l-au mai admirat niciodată atât de aproape. Priveau fascinați la demonstrația de forță a vântului, uitând pentru un timp de pericolul ce-l reprezintă pentru cei de acolo, cu atât mai puțin în ceea ce-i privea pe ei.

Imagini pentru poze cu tornade pe mare

De parcă tornada s-ar fi plictisit de teren, își schimbă complet planul și porni pe mare. Apa prinse viață și se ridică la zeci de metri înălțime, precum niște fântâni arteziene uriașe.O altă reprezentație uimitoare, primită cu aceleași exclamații de uimire. Se părea că pâlnia absorbantă o să dispară curând în larg, însă, deodată, își schimbă iar cursul de parcă văzuse un nou obiectiv de joacă: mica ambarcațiune. Admirația din privirile celor trei curioși se transformă instantaneu în groază. Nelu se grăbi să pornească motorul, pentru a fugi din calea pericolului, în timp ce femeia speriată se precipită spre adăpost cu copilul în brațe. Doar că niciunul nu-și atinse ținta.

Vârtejul ajunse repede în preajmă și balansă puternic vasul plutitor, de parcă ar fi vrut să-i încerce greutatea. Îi dădu un ocol de aproape, timp în care îl stropi din belșug cu valuri și picături mari, culese din preajmă. Strigătele oamenilor – care se țineau unul de altul, precum și de orice alt lucru bine fixat – nu se auzeau, fiind înghițite și ele de același tolcer însetat. Iar lacrimile copilului și a femeii nici nu se puteau vedea, marea având grijă să le spele imediat. Nelu se ținea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă apucase brațul nevestei care, la rândul ei, reușea încă să-și țină odorul la piept. Erau clipe lungi de agonie, în care doar speranța că se vor termina din moment în moment, îi făcea să reziste.

Însă n-a fost să fie, pentru că tornada a intrat de la tribord, ridicându-i în aer ca pe o coajă de nucă. Catargul s-a frânt precum un pai și l-a lovit în cap pe Nelu. Mâinile s-au desprins involuntar și trupurile s-au împrăștiat în două părți, iar apoi în trei. După câteva rotații prin aer, ambarcațiunea a fost azvârlită deoparte, ca o jucărie ce nu mai prezenta interes. Era stricată de un copil curios și alintat, care își găsea plăcerea în a distruge și abandona tot ce-i pica la îndemână. Acum, că și-a satisfăcut poftele, nu mai avea rost să zăbovească, așa că se pierdu în depărtare, șuierând.

În urma lui… bucăți de lemn, de plastic, de pânză, trupuri inerte… Și din nou liniște deplină. O altfel de liniște: fără suflare, fără admirație, fără speranță, fără iubire. O liniște apăsătoare, ce se așterne după o mare tragedie. Un apus de soare prea scump plătit.

Advertisements

52 thoughts on “Copilul mării (1): Apus

      1. Pfuuu… promițător inceput! Atunci pot zice că e excelentă scrierea! O voi urmări şi… sper să iasă de o carte 😉
        Spor la scris, Petru!

  1. Ei, scris minunat, poveste cu final neprevazut si care, ciudat, e chiar pe gustul meu, dincolo de finalul nu tocmai fericit. Insa uitam cand dam de astfel de scrieri, ca frumusetea e in fiecare litera si ca nu toate intamplarile lumii sunt cu happy end. Natura e cea care are ultimul cuvant. Multumesc pentru lectura, a fost o incantare.

    1. Mărturisesc că am avut emoții și îndoieli înainte de a edita acest prolog, dar aprecierile tale mă fac să cred că am ales calea bună. Eu îți mulțumesc pentru încurajare, Adriana!

  2. Foarte fain scrisă întâmplarea. Câte momente de bucurie sunt curmate de situații neprevăzute, în care omul nu știe cum să țină piept naturii dezlănțuite.
    Numai bine îți doresc, dragă Petru și mult spor la scris, căci ne place cum scrii! 🙂

    1. Mă bucur mult că ți-a plăcut acest început de povestire, cu aventuri pe mare și pe uscat. După cum ne-am cam obișnuit, pentru a ajunge să construim ceva, e nevoie să stricăm mai întâi și să pregătim terenul. Sper să iasă ceva frumos și credibil.
      O zi cu multe frumuseți în vizor, dragă prietene! 🙂

    1. Într-adevăr, tânjesc la ceva de care n-am avut parte, dar nădăjduiesc să n-o dau în bară. E mai domeniul în care excelezi tu, Cristian, de aceea voi fi atent să nu mă leg de detalii care-mi sunt străine. 😉 Salutări amicale și urări eficiente! 🙂

  3. Foarte frumos! Petru are deja experienta intr-ale scrisului si se dezlantuie precum tornada, distrugand personaje, daca asa este firul actiunii… Desigur ca va avea si un happy-end cartea, dar mai este un happy-end – o nuvela pe placul multora! 🙂

    1. Săru-mâna pentru cuvintele frumoase, dragă prietenă! Dacă îți spun că un alt titlu potrivit ar fi „Întoarcerea făuritorului de perle”, poate că îți vei da seama cine ar trebui să fie unul din personajele principale. 🙂

  4. Frumos ai scris și descris, iese o nuvelă faină, dar sper că protagoniștii vor fi salvați într-un moment în care nimeni nu se mai așteaptă, iar dacă nu, asta e… Marea își ia tributul. Zi liniștită să ai, Petru! 🙂

    1. Era un „sacrificiu” necesar pentru a crea premisa unui subiect pe care l-aș dori cât mai original. Dacă intenția mea va fi o reușită… vom vedea după punctul final. Toate cele bune și frumoase! 🙂

  5. Foarte frumos ai descris totul. Ma bucur ca doresti sa fie o nuvela. Oricum acum suntem lasati in suspans pentru ca pregatesti continuarea, doar ca mi-ar placea sa fie salvatorul un delfin, ii iubesc , sunt mai omenosi decat oamenii. Sa-ti fie bine si placut in acest weekend draga Petru ! ❤

    1. Despre un delfin salvator am scris în prima mea povestire ”Revolta din ogradă”, dar te felicit că ai anticipat ceva, Anda! Să vedem dacă un alt salvator va găsi aceeași simpatie. 🙂 O zi plăcută și benefică!

  6. Va fi o nuvelă cu mult suspans, dacă încă din primul capitol ne-ai aruncat în brațele tornadei după ce-am admirat splendoarea apusului. Eu sunt mai fricoasă din fire…și cu rău de mare…dar nu voi pierde niciun capitol, cu siguranță.

    1. Sper să fie așa cum zici, dragă prietenă! Dar cum povestirea se dezvoltă singură, cu ajutorul mult pomenitei muze, eu nu-mi asum decât meritul de a transcrie ce mi se sugerează. 🙂

  7. Ce interesant am stat cu sufletul la gura, nesuferita tornada,( din ce in ce mai dese pe la noi) !!! Felul cum ai povestit tu draga Petru, abia astept sa continui, mi-a placut mult, si-ti multumesc !!! 🙂
    Sper sa ai un sfarsit de saptamana usor !!! 🙂

    1. Unii ar spune că începutul unei povestiri e mai greu, alții că sfârșitul, dar adevărul e că fiecare fragment are dificultatea și farmecul lui, mai ales când încă nu știi exact cum se va desfășura acțiunea. Dar căutăm mereu, împreună, dragă Mica! 🙂
      O duminică benefică și binecuvântată! 🙂

  8. Nea Petre , fara suparare dar , inceputul este excreabil , este absolut ingrozitor : tras de par frate si…deranjant totodata 😡 . Chiar nu te-ai prins ca , acea incercare de-a da o nota de romantism , de frumusete romantica acelui apus de soare inca din start , folosind acea comparatie cu , ” un fecior timid care a terminat primul dans cu iubita sa , iar acum trebuie sa se retraga pentru a-si inabusii emotiile ” are o imensa conotatie sexuala , conotatie d’aia BABANA de tot frate ??? 😉 Chiar nu ti-a cazut fisa ca , o chestie dintr-astea s e poate interpreta in felurite moduri TOATE avand trimiteri sexuale mai mult decat explicite 😉 ??? In rest , chiar nu-i rau , iar daca ai de gand s-o pui de-o nuvela , s-ar putea sa-ti iasa pasentza si ….chiar imi doresc asta onorabile . Atentie : daca faci asta , pune-te la punct cu termenii argoul marinaresc dar mai ales cu termenii meteo caci….de regula la malul marii tornadele nu prea pornesc de pe uscat iar apoi sa se indrepte spre mare ci….taman invers si sti si matale de ce . Ma rog , cel putin asa am invatat eu la scoala insa , pe la matale prin Nord , chiar nu m-ar mira sa fie altfel 😉 . Spor la treaba nea Petrica si , cauta sa-ti ti muza aproape pentru a nu-ti mai mafe fartitzii ca la ” Banii ” 😉 ci , sa-ti fie alaturi pana la final . In ceea ce ma priveste , sa fi sigur ca , nu voi pregeta sa fiu cat mai carcotas cu putinta ….taman ca Scott F. Fitzgerald vis a vis de Hemingway 😉 . Totusi , te rog eu , mai bine dezvolta acele povestiri din viata reala , cu acei oameni reali Milu si Costica , romani ca si noi , romani din Romania reala , oameni ce traiesc pe pamant si-si castiga painea , cu sudoarea fruntii….in glodul ulitelor romanesti caci , aici esti { cum s e zice pe la noi prin satul cu ministrii } , pe terenul dumitale adicate’lea : N-AI ADVERSAR STIMABILE !!! Respect onorate nordist si … iarta-mi lungimea excesiva a comentariului .

    1. Nicio grijă, nea Marian, că sunt deja obișnuit cu criticile dumitale. Asta nu înseamnă că-s imun la ele și nu mai au efect asupra mea, doar sunt încă om normal, și nu parlamentar! Cât despre tornade, să știi că m-am documentat din timp și am aflat că unele din cele care iau naștere pe uscat, se mută pe apă, fără nicio reținere. 😉 La fel voi face și cu alte fenomene marine sau termeni de specialitate, înainte de a le folosi în povestire. Totuși, voi căuta să mă rezum mai mult la acțiunea propriu zisă, evitând, pe cât posibil, detaliile tehnice. Să auzim numai de bine!

  9. Draga Petru frumoasa nuvela si cu suspans iar 🙂 dar la cat sunt de trista ca a pierdut Simona Halep care a jucat impecabil dupa parerea mea ,venisem sa citesc umor sa ma inveselesc,insa am ramas cu emotii si mai mari sa vad continuarea nuvelei,sper sa aiba un final fericit 🙂
    Seara buna si un weekend de vis!

    1. Să sperăm că Simona Halep va trece cu bine peste această înfrângere, așa cum trebuie s-o facem și noi. După cum s-a văzut, n-a fost vina ei, și trebuie să acceptăm că, de data asta, tânăra și puternica adversară a fost mai bună. Poate data viitoare…
      Gânduri bune și urări pe măsură, Anușka! 🙂

      1. Nu cred ca a fost mai buna adversarea Simonei ,a facut multe greseli ,doar ca a avut noroc din cauza Simonei care a crezut ca o fa invinge cand avea 3-0

  10. Ca de fiecare data, suspans placut! 🙂
    Spre final m-a luat tristetea, apoi am realizat ca nu poate fi sfarsit, asa deci: Astept alaturi ce ceilalti continaurea.
    O seara placuta! 🙂

    1. Nu am mai scris la sfârșit „va urma”, pentru că am trecut în titlu (1), deci sper să depășesc zece fragmente. 🙂
      Recunoștință profundă pentru aprecieri, Ileana! 🙂

  11. Bravo’!Ai inspiratie,incepi o poveste emotionanta care ne pune rabdarea la incercare’ astept continuarea’O seara minunata iti doresc!

    1. Mă înclin cu alese mulțumiri, dragă Gabi! De la prieteni ca tine, aștept critici, încurajări și chiar unele idei la subiect. Să fii iubită și mereu înveselită! 🙂

  12. Așa o introducere frumoasă. Un text sensibil și un final crunt, neașteptat. Sincer mie mi se pare gata povestea, așa că am o curiozitate uriașă să văd ce urmează, cum se continuă.

      1. Cum să dai greș? Glumești? Ai o imaginație de cinci persoane cu imaginație, iar penița ta nu doar că e foarte realistă dar și autentică, impregnată de specificul ardelean. Care îi conferă o notă și mai puternică de realism.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s