Alegerile de azi

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Două blonde:
– Auzi, dragă, ce-i aia… insuficiență cardiacă?
– Păi, e atunci când n-ai bani suficienți pe card… cred!

* – Iubito, ești ca heroina pentru mine!
– Vai, ți-am provocat dependență?
– Nu! Mi-ai distrus viața!

* Dialog între soți:
– Auzi, scumpule, un american a inventat recent cămașa fără nasturi…
– Dar nu e nicio noutate. Datorită ție, eu le port așa de zece ani!

* O femeie superbă se duce la doctor.
– Domnule doctor, am o problemă, știți, nu îmi mai ajunge bărbatul meu…
– Nicio problemă, s-au mai văzut cazuri, luați-vă un amant.
– Mi-am luat, domnule doctor, dar tot nu îmi ajunge.
– Bine, în fine, s-au mai văzut cazuri, mai luați-vă încă un amant.
– Păi… am, domnule doctor, dar tot nu îmi ajunge.
– Cum așa, și cu bărbat, și cu doi amanți, nu vă ajunge?
– Nu.
– Atunci mai încercați cu încă un amant…
– Mi-am luat, domnule doctor, degeaba.
Doctorul, exasperat:
– Înseamnă că dumneavoastră sunteți bolnavă.
– Păi de-asta am venit. Ca să îmi dați o adeverință că sunt bolnavă. Soțul meu crede că sunt femeie ușoară.

* Un oarecare, dintr-un sat îndepărtat, sosește la București, se suie într-un taxi și comandă șoferului:
– Du-mă în principiu!
Șoferul:
– Unde?
– În principiu, ți-am zis!
În fine, după mai multe încercări de a-l lămuri pe șofer unde voia să meargă, bădia spune:
– Păi mi-a spus mie cineva că la București, în principiu, se găsesc de toate!

Imagine similară

* – Conform statisticilor: 18% din femei vor tot timpul sex; 23% – adoră sexul sălbatic; 38% – își înșeală soțul…
Un student: – La naiba cu statisticile, noi avem nevoie de nume, adrese și numere de telefon.

* Bulă: – Tată, îmi cumperi un Samsung S8?
– Cuvântul magic…?!
– Suzana.
– Suzana?!
– Amanta ta…
– Ok. De care vrei, alb sau negru?

* O blondă ajunge la „Miss World” printre primele trei locuri. La întrebarea de departajare, primește următorul enunț:
– Numiți 3 piese de William Shakespeare.
La care blonda spune:
– 10, 15, 20 de cm.
Prezentatorul concursului, derutat, îi spune că acestea nu sunt nume de piese de teatru, ci mărimi.
Blonda, foarte destinsă, îl lămurește:
– 10 la mine înseamnă „Mult zgomot pentru nimic”, 15 înseamnă „Cum vă place”, iar 20 înseamnă „Visul unei nopți de vară”.

* Un medic intră într-un separeu de spital, unde este internată o tânără blondă.
– Dezbrăcați-vă, vă rog… trebuie să vă consult.
– Dar acum 10 minute m-a consultat un coleg de-al dvs. care mi-a spus că sunt într-o formă excelentă!
– Da, știu… și mie mi-a spus același lucru!

* Se întâlnește Windows XP cu o balegă.
Balega: – Salut, eu sunt o balegă!
Win XP: – Ceau, eu sunt un sistem de operare.
Balega: – Mai lasă vrăjeala! Dacă tu ești un sistem de operare, eu sunt o pizza!

* O partidă de sex înfocată, într-un dormitor. Dezastru, când pe covor, când pe canapea, când pe scaun. La un moment dat se aude o mașină oprindu-se la geam, o portieră trântită. Tipul își ia hainele în brațe și sare pe geam. Tipa fuge în baie, se aranjează, se pudrează și se îmbracă. Apoi se duce la ușă și o deschide. Când, surpriză: era tipul în pielea goală cu hainele în brațe!
– Vai, nevastă, dar stresați mai suntem!

* Un suporter al Stelei se duce la fan-shopul de la stadion:
– Bună ziua! Aș dori un tricou cu Steaua, vă rog…
– De care să fie? De jucător, de portar sau de arbitru?

* Sărăcie modernă: când ai un smartphone șmecher și un laptop performant cu care poți verifica online că nu ai niciun ban în cont.

* Ion și Maria făceau cumpărături în supermarket. La un moment dat, Maria începe să umple coșul numai cu scumpeturi: icre negre… somon… etc.
– Ce ai Mario, te-ai tâmpit la cap? De unde bani să plătești toate astea?, o întrebă iritat Ion.
– Taci! Stai să treacă de noi colega mea de serviciu… și punem totul înapoi!

Advertisements

Copilul mării (6): Dor de mare

Doamna Melinda venise la spital pregătită cu haine pe măsura lui Marin, însă, înainte de a da ochii cu acesta, fu poftită în biroul medicului Antonescu. Se vedea după figura gravă a specialistului că lucrurile nu stăteau deloc bine.

– Doamnă, trebuie să vă spun că nu am mai văzut așa ceva, deși am o experiență de aproape patru decenii. Dar vă rog să luați loc, o invită bătrânul.

– Nu înțeleg, e chiar atât de bolnav?, răspunse aceasta, așezându-se pe scaunul arătat.

Doctorul își ocupă și el scaunul din spatele biroului, deschizând un dosar și căutând anumite date.

– Am repetat de două ori analizele și tot nu pot să înțeleg. Băiatul ăsta e total ieșit din tiparele obișnuite ale oamenilor! În primul rând, sângele nu se potrivește cu nicio grupă. Apoi, pulsul și tensiunea sunt foarte scăzute, de parcă ar fi foarte anemic. Doar că această stare nu pare să-i pericliteze sănătatea, corpul și organele lui interne arătând că funcționează perfect, cel puțin până acum.

– Foarte bine, se bucură doamna. Înseamnă că-i sănătos și pot să-l iau.

– Chiar nu mă înțelegeți. Copilul e un mister, și până nu-l descifrăm, nu poate fi externat. Deja am făcut o informare către București, iar după-amiază vin mai mulți invitați pentru a-l examina. Poate că, în zilele viitoare, va fi mutat în Capitală.

– Știam eu că-i ceva în neregulă cu el, oftă Melinda înciudată.

– Ați făcut bine că l-ați adus la noi, dar ar fi minunat dacă i-am găsi părinții sau măcar o rudenie. Cine știe, poate sunt infectați și ei.

– Azi am publicat un anunț, cu poza lui, într-un cotidian din Constanța, dar teamă mi-e că-i un copil al străzii, abandonat de multă vreme.

– Și totuși, ar avea nevoie de cineva drag alături, sau măcar un cunoscut cu care să dialogheze. De când a venit la noi, nu a mâncat nimic și nici măcar o picătură de apă nu a băut. Singurele cuvinte care le rostește sunt: „Mi-e tare sete de mare!” plus câteva nume pe care acum nu mi le amintesc. În ritmul acesta, starea sănătății se poate schimba în rău. Pielea i se usucă în mod ciudat și se desprinde în straturi, în timp ce el stă ore în șir în fața ferestrei, călătorind cu privirea dincolo de orizont și inspirând adânc orice boare care vine dinspre țărm. Mă tem că va trebui să apelez la perfuzii, dar există riscul să le respingă și să-și piardă cunoștința. Nu-i cunoaștem corpul, nu-i știm istoria bolilor și nici obiceiurile alimentare, astfel că nu excludem nicio surpriză.

– Ar fi o fetiță…, gândi cu glas tare Melinda.

– Ce fetiță? Se cunosc?, se interesă medicul.

– Fata polițistului care mi-a încredințat băiatul. Una… Lavi, parcă.

– Lavi!? E unul din numele auzite din gura copilului. Ar fi bine s-o aduceți chiar azi.

Cu asta, doctorul Antonescu se ridică mai energic ca până acum, sugerându-i astfel invitatei să facă la fel. Nici doamna Matilda nu avea timp de pierdut și, după un apel telefonic, se prezentă acasă la familia Laviniei. Fata nu știa nimic de tragedia prietenului ei, iar după vestea că-i internat în spital, nimeni n-ar fi putut-o opri să-l viziteze.

Așa cum era de așteptat, pe Marin l-au găsit în fața ferestrei deschise, cu mâinile sprijinite de gratiile răcoroase, cu ochii închiși a visare și cu nasul fremătând în căutarea brizei marine. Medicul Antonescu, mama fetei și Melinda au rămas precaute la intrare, în timp ce Lavi se strecură în spatele băiatului și îi șopti la ureche:

– Ce faci, finule?

Finul nu s-a întors imediat, ci a zâmbit fără să deschidă ochii, de parcă trăia un vis frumos. Apoi, tot în șoaptă, a murmurat:

– Lavi? Unde ești?

– În spatele tău, Marinică!, a izbucnit zgomotos fata.

Atunci și-a dat seama băiatul că nu visează. S-a întors, dar zâmbetul îi dispăru imediat.

– Te-au închis și pe tine?, întrebă el întristat.

– Nuuu! Am venit să te văd. Nu știam unde ai dispărut în timpul concursului. Tati mi-a spus că ai plecat acasă, iar eu am crezut că te-a supărat ceva.

Marinică o privi atent, apoi le examină pe cele două femei, după care o privi din nou și murmură:

– Mi-e tare sete…

– Ia uite aici, îi ridică fata paharul de pe noptieră.

– Mi-e sete de mare, rosti din nou băiatul. Uite…, și își ridică mâneca pijamalei largi pentru a-și arăta fâșiile de piele uscată ce se desprindeau de pe mâini.

Lavi își aminti ce piele moale și frumoasă avea Marinică pe plajă, și se cutremură. Oare ce îi lipsea atât de tare prietenului său încât i se usca trupul și i se stingea sufletul? Cum de nu putea bea apă, deși îi era atât de sete? Nu îi plăcea apa aceea? O gustă și ea, dar i se păru în regulă. Poate el are alte gusturi, dar de care? Doar n-o fi vrut să bea apă de mare? Ar fi culmea! Nimeni nu bea apă de mare, în afară de viețuitoarele marine. Dar nu a spus el că trăiește în mare? De ce nu l-ar crede? Măcar să încerce.

Imagini pentru poze cu pahare cu apă sărată

– Este undeva apă de mare, în spitalul ăsta?, se adresă ea medicului.

– Avem, la parter, pentru tratamente, răspunse acesta, uimit de întrebare.

Confort… umoristic

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Un englez de familie bună este întrebat care e diferența dintre Anglia, Irlanda și Scoția.
– Dacă în Anglia o persoană este invitată la ceai și cere mai mult zahăr, va primi de la stăpâna casei o bucățică foarte mică. În Irlanda, stăpâna casei îi va întinde zaharnița și o va ruga să se servească. Dacă în Scoția ar fi formulată o astfel de dorință, stăpâna casei îi va spune încetișor: „Nu ați amestecat destul ceaiul…”

Imagine similară

* – Prietena mea a luat în greutate. Ce să fac?
– Fă-o să meargă cât mai mult. Dacă va face câte 5 km pe zi, într-o săptămână va fi la 35 km depărtare de tine!

* O tipă la dentist. Sună telefonul ei, nu răspunde nimeni. În 5 minute sună mobilul din nou, iarăși nu răspunde nimeni. Începe să sune a treia oară, doctorul enervat răspunde:
– Alo? Cine este?
– Sunt soțul doamnei, și tu cine ești? Unde e nevasta mea? Dă-mi-o la telefon!
– Scuze, ea nu poate vorbi acum, așteaptă 5 minute, ea scuipă și te sună înapoi, ok?

* O tânără căsătorită de curând se plânge mamei sale la telefon:
– Nu-l mai suport deloc… E tot timpul așa de prost dispus încât am devenit și eu teribil de nervoasă. Am și slăbit foarte tare din cauza asta.
– De ce nu-l părăsești atunci?, întreabă mama.
– Așa voi face, dar mai întâi aștept să ajung la 50 de kg.

* Doi români, soția cu soțul, călătoresc în SUA și se cazează într-un motel de pe autostrada 66.
La un moment dat, soția vede un șoarece în cameră, se sperie, urlă și îi zice soțului:
– Sună repede la recepție, că tu știi câteva cuvinte în engleză, și zi-le că la noi în cameră este un șoarece!
Soțul: – …hello…
Recepția: – Hello! May I help you, please?
Soțul: – Do… ăăăă, do you knouw Tom & Jerry?
Recepția: … well… yes… of course, Mister. Why, please?!
– Jerry is here!

* Când văd o femeie bogată și cu nasul pe sus prin supermarket, îmi place să mă prefac că am nevoie de ceva, mă duc la ea și o întreb: „- Mă scuzați, lucrați aici?”… doar așa, să își revină din figuri…

* Sunt băieți pe lumea asta care nu se uită la picioarele, fundul, sânii, frumusețea sau banii unei femei, ei se uită la inima ei. Respect pentru studenții de la medicină!

* Un maniac intră într-un magazin și strigă:
– Imediat voi viola pe cineva…
Privește spre vânzătoare și întreabă:
– Cum te cheamă, femeie?
– Maria.
– Și pe maică-mea o cheamă Maria. Deci, pe tine nu te violez. Pe tine, frumosule, cum te cheamă?
– Marius… dar prietenii îmi spun Maria!

* Ștefan cel Mare convoacă boierii la o ședință.
– Boieri dumneavoastră, trebuie să trecem la economii severe, cheltuim prea mult cu ascuțitul săbiilor, de-amu propun să-i tăiem pe turci în trei, să nu-i mai tăiem în patru.
– Da-di și să fașim economii, Măria-Ta?
– Din cauza datoriilor externe!
Peste vreo lună, iar ședință, turcii să fie tăiați numai în două, pentru economie la ascuțitul săbiilor.
– Da-di și, Măria-Ta?
– V-am spus. Din prișina datoriilor externe!
Altă ședință, turcii să fie de-amu numai înțepați puțin, sabia să fie trasă ușurel…
– Da’ și-s datoriile aiestea externe, Măria-Ta?
– Apoi, boieri dumneavoastră, datoriile externe nu sunt ale mele, nu sunt ale noastre, ci ale urmașilor urmașilor noștri, în veacul veacurilor!

* Bulă cu niște prieteni erau în metrou. O femeie în vârstă se apropie de Bulă și îi spune:
– Măi băiete, pe tine nu te-au învățat la școală să dai locul unei femei mai în vârstă?
– Te dor picioarele, mamaie?
– Da!
– Matale, când erai tânără, dădeai locul unor persoane în vârstă?
– Sigur că da!
– Ei, vezi? D-aia te dor picioarele!

* Nora o sună pe soacră:
– Poți să-mi spui cine schimbă copilul dacă face pe el?
Soacra:
– Desigur că totdeauna mamă-sa, draga mea.
Nora:
– OK. Poți să vii pe la noi? Fiul tău iarăși s-a îmbătat și a făcut pe el!

Copilul mării (5): Castele de nisip

Ce bine e pe plajă! Să alergi pe nisipul fin și fierbinte, care se strecura plăcut printre degetele picioarelor. Să inventezi tot felul de jocuri exuberante, în care toți copii câștigă și râd neîncetat. Să construiești castele de nisip din cele mai fantastice, în timp ce soarele te bate pe umeri, iar valurile vin până lângă tine să te cheme în îmbrățișarea lor răcoroasă. Avea dreptate Lavi, și chiar regreta că nu a avut curajul să vină pe țărm mai devreme. Pierduse astfel câteva zile prețioase, din cele pe care le mai avea prietena lui pentru întâlnirile atât de plăcute.

Mama și fratele fetei îl primiră pe Marin cu interes și deschidere. A fost invitat să ia masa alături de ei, deși nu gustase vreodată mâncare atât de interesantă. A încercat din fiecare și a mulțumit, așa cum învățase că-i bine să facă. Doar tatăl Laviniei era mai rezervat și îi punea multe întrebări jenante, cum ar fi: de ce e singur pe plajă, unde îi sunt părinții, unde locuiește, unde e înscris la școală… Dar masa nu dura mult și copiii se reîntorceau la joacă, plini de energie și veselie.

– Nu-mi place deloc băiatul ăsta, îi spuse Eugen nevestei, după ce au rămas iarăși singuri. L-am urmărit atent și pot spune că-i foarte ciudat.

– Ei, ăsta-i defectul tău profesional, răspunse îngăduitor Livia. Să-i judeci pe toți cei cu care intrăm în contact, mai ales când vine vorba de copii.

– De data asta e cu totul altceva, trebuie să recunoști și tu anumite lucruri evidente. De pildă, am observat că are în unele zone ale pielii niște excrecențe suspecte, posibil de la vreo boală infecțioasă. E și normal, având în vedere că umblă de unul singur pe plajă, probabil și prin alte locuri dubioase. Uită-te ce păr lung are, de parcă nu s-ar fi tuns niciodată. Ce să zic despre culoarea ochilor!

– Poate că tocmai de aceea îl place Lavi, spre deosebire de copii din vecini, cu care nu prea comunică. Marin ăsta pare simpatic și entuziasmat de tot ce face.

– Până se va întâmpla o nenorocire, și nu mă gândesc doar la fata noastră, că noi de poimâine nu mai venim. Atunci, tot eu voi fi tras la răspundere fiindcă nu am luat măsuri din timp. Un copil singur pe plajă, e un semnal de alarmă. Eu o să-mi fac datoria și îl voi preda celor în drept. E spre binele lui și a societății.

Ziua următoare se anunța a fi ultima din șirul celor mai frumoase din viața lui Lavi și Marin. Au făcut economie și la timpul destinat mesei, dedicându-se în totalitate jocurilor cu care s-au obișnuit. Plaja era ceva mai animată, iar un moment de mare atracție s-a dovedit a fi concursul de înot planificat și organizat de Sebi. Băiatul cu ochii mov a câștigat cu ușurință întrecerea, spre marea bucuriei a prietenei sale și necazul fratelui ei. A urmat concursul de construit castele de nisip, la care s-au înscris și mai mulți participanți, tineri și mai în vârstă.

Imagine similară

Pe când se apropiau de final, iar juriul se pregătea să evalueze construcțiile, Eugen, însoțit de o doamnă între două vârste și un jandarm, se apropie de locul în care Marin își finisa lucrarea. S-au oprit în spatele lui, obstrucționând lumina unui soare ce se pregătea să-și strângă razele și să meargă la culcare.

– Tu ești Marin?, întrebă doamna, cu o voce obosită.

Băiatul se întoarse și privi spre cea care părea că a vorbit.

– Da, doamnă…

– Foarte frumos! Ce castel ai făcut tu acolo?, se arătă interesată femeia, aplecându-se spre opera micuțului.

– E insula mea. Uitați, aici este casa care se deschide noaptea, iar aici e dormitorul. Astea sunt canalele…

– Ahaaa… Și acolo locuiești tu? Ce nume are insula?, întrebă iar femeia, uitându-se cu înțeles la Eugen.

– Insula Nopții se cheamă. Pentru că apare numai noaptea.

– Nu mai spune! E o insulă fermecată…

– Nu-i niciun mister. E doar știință și puțină fantezie.

– Și cum ajungi acolo? Poți să ne inviți și pe noi? Ca să-ți cunoaștem familia.

– Numai înotând. Chiar ar trebui să plec, Paul o fi îngrijorat că am lipsit prea mult de acasă.

Marin se ridică în picioare, stânjenit de atâtea întrebări. O căută din priviri pe Lavi, dar aceasta era ocupată cu castelul ei. Eugen sesiză deruta băiatului și îi spuse zâmbind:

– De ce să pleci când trebuie să primești premiul pentru cea mai reușită construcție? Doamna face parte din juriu și vrea să-ți dea o medalie. Haide până la mașina aceea frumoasă, pentru premiere și felicitări.

Marin mai încercă o dată să-și contacteze prietena, dar în zadar. Nu prea avea încredere în oamenii străini, chiar dacă tatăl Laviniei era aproape. Ar fi putut să fugă, dar risca să se facă de râs în fața celorlalți concurenți și, mai ales, în ochii prietenei. Va merge cu oamenii ăștia și se va întoarce cu premiul! Astfel se gândi băiatul, după care se lăsă luat de mâna doamnei. Ajunși la locul indicat, fu invitat înăuntru, iar mașina o luă din loc. Nimeni de pe plajă nu a observat ce se întâmplase, doar trei ființe dintre valurile mării și-au dat seama că prietenul lor a fost răpit, drept pentru care au pornit imediat să-i ducă vestea tristă lui Paul.

Făcute de râs

BANCURILE SĂPTĂMÂNII

* Iisus în deșert, mergea, murea de sete, de foame, și se întâlnește cu unu’ care mânca dintr-o pâine.
Se gândește: „dacă rog omul ăsta să-mi dea și mie să mănânc, și îmi dă, îl iau în rai cu mine”. Zice:
– Te rog frumos, îmi dai și mie niște pâine?, că mor de foame!
Tipul îi dă, între timp, cât mănâncă Iisus, se apucă să bea apă.
Iisus: „dacă îmi dă și apă, chiar e un om bun, și îl iau în rai cu mine”. Apoi, spune:
– Măi omule, îmi dai și mie o gură de apă?
Tipul îi dă și apă. Apoi scoate o țigară și trage un fum.
Iisus: „dacă îmi dă și țigară, clar îi spun că sunt Iisus, și că îl iau în rai cu mine”. Zice iară:
– Măi omule, dă și mie să trag un fum.
Tipul întinde țigara. Trage Iisus un fum și spune:
– Măi omule, eu sunt Iisus și te iau în rai cu mine!
La care tipul:
– Tare iarba, nu?

* O întâlnire electorală obișnuită în Teleorman. Liviu Dragnea este întrebat de un tânăr:
– Și cum va fi, domnu’ Liviu, noul guvern? Puteți să ne dați doar un exemplu?
– Păi, sub conducerea noului guvern, varza va fi gratuită.
– Dar mie nu îmi place varza…
– Crede-mă, o să-ți placă.

Imagine similară

* Doi purici se uită la televizor. La un moment dat, emisiunea este întreruptă de o rubrică publicitară, în care este lăudat un spray insecticid.
– Închide-l dracului!, izbucnește unul. Nu vezi că ăștia dau filme de groază?!

* La munte, un turist care nu avea ce face, intră în vorbă cu un cioban.
– Ia spune, baciule, câte oi ai?
– Da fo 100.
– Și ani?
– Fo 60 sau 70… Cine să-i știe?
– Da’ cum Dumnezeu, numărul oilor îl știi, iar numărul anilor nu?
– Păi, domnule dragă, până amu, anii mei n-o încercat nimeni să mi-i fure…

* Boureanu ajunge mai devreme acasă și-o găsește pe nevastă-sa în pat cu Borcea, prietenul său. Strigă nervos:
– Asta-i recunoștința ta, ingrato? Te-am ținut mereu în puf, ți-am cumpărat orice ai vrut! Asta-i mulțumirea pentru blănurile scumpe, pentru vacanțele în California…? Iar tu, măi Cristi, măcar cât vorbesc eu, oprește-te!

* „Salut, am nevoie de ajutorul vostru. Am o cățea Saint-Bernard alb, de doi ani, dar nu pot s-o mai țin, deoarece prietena mea e alergică la păr de câine. Deci, care aveți suflet bun și vreți să mă ajutați, o cheamă Mia și are 23 de ani”.

* Două broaște țestoase bat un melc. După ce-l lasă vai de capul lui, plin de vânătăi și cu cochilia spartă, apare polițistul. Acesta îl întreabă pe melc:
– Cine ți-a făcu asta?
Melcul răspunde:
– Nu știu, s-a întâmplat atât de repede!

* Un alpinist neasigurat stătea să cadă de pe stâncă. Se uită la cer și strigă disperat:
– Doamne, e cineva acooolooo?
– Da, fiule!, se aude o voce gravă.
– Ce să fac să nu mă zdrobesc de pământ?
– Roagă-te să-ți fie iertate păcatele și desprinde-te de stâncă fără teamă.
Se gândește puțin alpinistul, apoi strigă iar:
– Altcineva mai e acolo?

* – Domnule notar, la sfârșitul testamentului scrieți că la mormântul meu vreau să cânte o orchestră de 100 de persoane.
– Și, ce muzică doriți să ascultați?

* – Eu și soția mea suntem împotriva folosirii bătăii pentru educarea copilului.
– Și noi la fel. Pe-al nostru nu-l batem decât atunci când suntem în legitimă apărare!

* Un angajat către șef:
– Sunt angajat la dumneavoastră pe jumătate de salariu, de aia vă rog să urlați la mine cu juma’ de voce!

* Mă abordează un vânzător ambulant:
– Domnule, luați un loz, jucați la loz în plic și câștigați!
– Lasă-mă în pace, că eu nu vreau să câștig!
– Nu-i nimic, avem și lozuri necâștigătoare…

Zilele orașului Seini

În 15-16 iulie 2017, Orașul Seini, Consiliul Local Seini, Casa Orășenească de Cultură Seini, Centrul Național de Informare și Promovare Turistică Seini în parteneriat cu Consiliul Județean Maramureș organizează ediția a XX-a a ZILELOR ORAȘULUI SEINI – CETATEA ZYNIR.

Imagini pentru poze cu zilele orașului seini

Programul zilei de sâmbătă, 15 iulie, începe la ora 9, pe terenul sintetic de sport, cu meciul tradițional de fotbal Primărie-Profesori. De la ora 10, la restaurantul „Chilli”, va avea loc concursul de șah „Cupa Comja”, ediția a XIX-a. Ora 11, pe terenul de tenis de câmp „Aurel Pop”, va începe turneul „Cupa Seini”, ediția a III-a. De la ora 12, în sala de sport „Gelu Cărăbăț”, se va desfășura turneul de handbal „Cupa Seini”, ediția a IX-a. După-masă, ora 17.00, în sala „Mihai Bălaj” a Casei de Cultură Seini, va avea loc lansarea de carte a preotului-poet Gheorghe Pop – „Neodihna gândului”. De la ora 18, la galeria de artă a Casei de Cultură, va fi vernisată expoziția de pictură semnată de Gabriel Anderco: „Bucuria culorilor”. Ora 19, la sediul Primăriei, va avea loc primirea invitaților – „Primăria, casa seinenilor”. Ora 20.00, la Monumentul Eroilor, depunere de coroane comemorative; NICU MOLDOVAN – 20 de ani. Concertul fanfarei „Stibina” a orașului Tăuții Măgherăuș, dirijor Florin Mătăsaru. Parada participanților și deschiderea oficială. Festivitate de premiere. De la ora 20.30, vor fi prezentate coafuri realizate de Adriana Popescu și Alina Marchiș. Ora 20.45, concertul trupei seinene „Școala de Rock”. Ora 21, „Trupa Lymo”. Ora 21.15, „Trubadurii din Seini”, conduși de Mircea Patovan. Ora 22, concert extraordinar ANTONIA. Ora 23.00, discotecă în aer liber.

Duminică, 16 iulie, programul pe scenă va începe la ora 12, cu un regal folcloric susținut de Ansamblul Folcloric Național „Transilvania” din Baia Mare, Nicolae SABĂU, Anamaria Cardoș și Florin Gherman. Va urma festivitatea de premiere a Nunții de Aur, „50 de ani în armonie și înțelegere”. La ora 16, pe platoul din centrul Seiniului, se va organiza spectacolul interactiv pentru copii „Celebrăm Seiniul, dansând în stradă” și un show cu Mr. NICU. Festivitate de premiere a sportivilor. Ora 19, spectacol cu formații maghiare. Ora 19.45, concerte prezentate de Petrică Mureșan și Talisman. Concert extraordinar HOLOGRAF. În final, spectacol de artificii.

Poftiți la Zilele Orașului Seini!

Sursa „Graiul Maramureșului”

P.S. – Eu voi participa, firește, la concursul de șah „Cupa Comja”. Sper să vin cu vești din cele mai bune!