Copilul mării (6): Dor de mare

Doamna Melinda venise la spital pregătită cu haine pe măsura lui Marin, însă, înainte de a da ochii cu acesta, fu poftită în biroul medicului Antonescu. Se vedea după figura gravă a specialistului că lucrurile nu stăteau deloc bine.

– Doamnă, trebuie să vă spun că nu am mai văzut așa ceva, deși am o experiență de aproape patru decenii. Dar vă rog să luați loc, o invită bătrânul.

– Nu înțeleg, e chiar atât de bolnav?, răspunse aceasta, așezându-se pe scaunul arătat.

Doctorul își ocupă și el scaunul din spatele biroului, deschizând un dosar și căutând anumite date.

– Am repetat de două ori analizele și tot nu pot să înțeleg. Băiatul ăsta e total ieșit din tiparele obișnuite ale oamenilor! În primul rând, sângele nu se potrivește cu nicio grupă. Apoi, pulsul și tensiunea sunt foarte scăzute, de parcă ar fi foarte anemic. Doar că această stare nu pare să-i pericliteze sănătatea, corpul și organele lui interne arătând că funcționează perfect, cel puțin până acum.

– Foarte bine, se bucură doamna. Înseamnă că-i sănătos și pot să-l iau.

– Chiar nu mă înțelegeți. Copilul e un mister, și până nu-l descifrăm, nu poate fi externat. Deja am făcut o informare către București, iar după-amiază vin mai mulți invitați pentru a-l examina. Poate că, în zilele viitoare, va fi mutat în Capitală.

– Știam eu că-i ceva în neregulă cu el, oftă Melinda înciudată.

– Ați făcut bine că l-ați adus la noi, dar ar fi minunat dacă i-am găsi părinții sau măcar o rudenie. Cine știe, poate sunt infectați și ei.

– Azi am publicat un anunț, cu poza lui, într-un cotidian din Constanța, dar teamă mi-e că-i un copil al străzii, abandonat de multă vreme.

– Și totuși, ar avea nevoie de cineva drag alături, sau măcar un cunoscut cu care să dialogheze. De când a venit la noi, nu a mâncat nimic și nici măcar o picătură de apă nu a băut. Singurele cuvinte care le rostește sunt: „Mi-e tare sete de mare!” plus câteva nume pe care acum nu mi le amintesc. În ritmul acesta, starea sănătății se poate schimba în rău. Pielea i se usucă în mod ciudat și se desprinde în straturi, în timp ce el stă ore în șir în fața ferestrei, călătorind cu privirea dincolo de orizont și inspirând adânc orice boare care vine dinspre țărm. Mă tem că va trebui să apelez la perfuzii, dar există riscul să le respingă și să-și piardă cunoștința. Nu-i cunoaștem corpul, nu-i știm istoria bolilor și nici obiceiurile alimentare, astfel că nu excludem nicio surpriză.

– Ar fi o fetiță…, gândi cu glas tare Melinda.

– Ce fetiță? Se cunosc?, se interesă medicul.

– Fata polițistului care mi-a încredințat băiatul. Una… Lavi, parcă.

– Lavi!? E unul din numele auzite din gura copilului. Ar fi bine s-o aduceți chiar azi.

Cu asta, doctorul Antonescu se ridică mai energic ca până acum, sugerându-i astfel invitatei să facă la fel. Nici doamna Matilda nu avea timp de pierdut și, după un apel telefonic, se prezentă acasă la familia Laviniei. Fata nu știa nimic de tragedia prietenului ei, iar după vestea că-i internat în spital, nimeni n-ar fi putut-o opri să-l viziteze.

Așa cum era de așteptat, pe Marin l-au găsit în fața ferestrei deschise, cu mâinile sprijinite de gratiile răcoroase, cu ochii închiși a visare și cu nasul fremătând în căutarea brizei marine. Medicul Antonescu, mama fetei și Melinda au rămas precaute la intrare, în timp ce Lavi se strecură în spatele băiatului și îi șopti la ureche:

– Ce faci, finule?

Finul nu s-a întors imediat, ci a zâmbit fără să deschidă ochii, de parcă trăia un vis frumos. Apoi, tot în șoaptă, a murmurat:

– Lavi? Unde ești?

– În spatele tău, Marinică!, a izbucnit zgomotos fata.

Atunci și-a dat seama băiatul că nu visează. S-a întors, dar zâmbetul îi dispăru imediat.

– Te-au închis și pe tine?, întrebă el întristat.

– Nuuu! Am venit să te văd. Nu știam unde ai dispărut în timpul concursului. Tati mi-a spus că ai plecat acasă, iar eu am crezut că te-a supărat ceva.

Marinică o privi atent, apoi le examină pe cele două femei, după care o privi din nou și murmură:

– Mi-e tare sete…

– Ia uite aici, îi ridică fata paharul de pe noptieră.

– Mi-e sete de mare, rosti din nou băiatul. Uite…, și își ridică mâneca pijamalei largi pentru a-și arăta fâșiile de piele uscată ce se desprindeau de pe mâini.

Lavi își aminti ce piele moale și frumoasă avea Marinică pe plajă, și se cutremură. Oare ce îi lipsea atât de tare prietenului său încât i se usca trupul și i se stingea sufletul? Cum de nu putea bea apă, deși îi era atât de sete? Nu îi plăcea apa aceea? O gustă și ea, dar i se păru în regulă. Poate el are alte gusturi, dar de care? Doar n-o fi vrut să bea apă de mare? Ar fi culmea! Nimeni nu bea apă de mare, în afară de viețuitoarele marine. Dar nu a spus el că trăiește în mare? De ce nu l-ar crede? Măcar să încerce.

Imagini pentru poze cu pahare cu apă sărată

– Este undeva apă de mare, în spitalul ăsta?, se adresă ea medicului.

– Avem, la parter, pentru tratamente, răspunse acesta, uimit de întrebare.

Advertisements

34 thoughts on “Copilul mării (6): Dor de mare

  1. Nu-nteleg NIMIC !!! 😡 Pai , in episodul 5 , Marin taman ce era invitat sa-si ridice un premiu pentru constructia sa din nisip si-acum….Cu de-a ajuns la spital frate , lamureste-ma !!!

    1. Probabil că ai sărit vreun pasaj, nea Marian. De exemplu acela de la sfârșitul fragmentului „Castele de nisip”, în care o doamnă între două vârste (Melinda) l-a urcat pe Marin într-un autoturism, răpindu-l de pe plajă, cu ajutorul tatălui lui Lavi. 🙂

      1. Cum dracu sa fi sarit vreun pasaj nea Petre ca doar acesta a si fost motivul RAPIREA COPILULUI DE PE PLAJE pentru care , ti-am spus ca ” astept cu nerabdare urmarea ” !!! Pai ala al rapeste pentru al duce la spital ? Dracu-a mai auzit asa ceva ??? 😡 😡

      2. L-au rapit ca sa-l predea autoritatilor. Acestea au vazut ca ceva e in neregula cu el si l-au dus la analize. Se subintelege, mai ales daca ai citit “Metamorfoza”. 🙂

      1. Salut Petru ! 🙂
        Am TREI DOAMENE-n jurul meu ,
        DOUĂ fiind SURORI ce au venit la mine să vadă DUNĂREA bătrână ,
        iar cu ajutorul bunului Dumnezeu ,
        le-am plimbat și ospătat pe malul DUNĂRII străbune ! 🙂
        Detalii de vei dori să afli,
        treci mintenaș CARPAȚII ,
        iar UȘA casei mele virtuale,
        te va primi cu flori și osanale ! 🙂
        O Duminică Binecuvântată NOI patru îți dorim ! 🙂

        Alioșa ! 🙂

      2. Să-ți trăiască doamnele și să vă simțiți minunat în continuare, Alioșa! 🙂
        Am fost pe la tine și m-am lins pe buze la ce meniu delicios ați servit zilele trecute. 😉
        Să vă fie de bine și cu amintiri memorabile, Sandule! 🙂

  2. Predilecția ta pentru SF deschide noi teritorii și curiozități. Îmi place cum îți construiești scriitura, cum piesele se așază în ordine la sfârșit când firul logicii e paralel cu al scriiturii. Însă până atunci ne fierbi la foc mic. 😀

    1. Oamenii în general sunt atrași de SF, tocmai fiindcă nu suportă să li se pună limite în gândire și/sau performanțe. Iar dacă eu apelez mai des la acest mod de descătușare, o fi pentru a compensa monotonia regulilor cotidiene, din care e mai greu să evadez. 😉

  3. Da imi place unde a ajuns Marinica,credeam ca se intampla vr-un necaz dar e de bine! Astept cu nerabdare continuarea!*O seara faina iti doresc!:)

    1. Lui Marinică nu prea i se pare de bine, departe de casă și de familie. Trebuie să intervină ceva, altfel îi va fi și mai rău. Sănătate multă și voie bună cât cuprinde, dragă Gabi! 🙂

  4. Buna dimineata! Petru
    Ce interesanta incepe sa devina povestirea 🙂
    Sa ai o duminica perfecta si binecuvantata numai cu zambete si bucurii!

    1. Bună dimineața și mare mulțămire pentru apreciere și cadou, Anușka! 🙂
      Să-ți fie duminica precum ți-s gândurile de bune și frumoase, dragă prietenă! 🙂

  5. Captivant rau draga prietene. Te rog incearca sa-l scoti mai repede din spital pe Marin ca sunt in stare sa-l bage-n borcan si sa-l trimita aici in Bucuresti la Antipa ha, ha, ha. Sunt plina de emotii si curiozitate cum aranjezi povestirea , e tare fain. Doamna Melinda nu stie cumva ca drumul spre iad este pavat cu intentii bune ❓ O Duminica frumoasa sa ai Petru ! ❤

    1. Chiar asta am de gând să fac, începând de sâmbăta viitoare. Rămâne să găsesc cea mai interesantă și credibilă (chiar dacă sunt aspecte de ficțiune) variantă. Nu sunt excluse nici complicațiile, având în vedere că vreau să reintroduc niște personaje din prima parte (Metamorfoza). 🙂

    1. Azi mi-a luat mai mult timp selectarea bancurilor, și numai acum am reușit să le postez. O fi recolta mai slabă, din cauza căldurii! 😉
      Mulțumesc mult pentru link, Anda! Mi-a plăcut mult! 🙂

  6. Frumoasa poveste, frumoasa scriitura, sa vedem ce va mai fi cu Marinica !!! 🙂 Felicitaridraga Petru, pentru tot ce faci !!! 🙂

  7. Aceeaşi plăcere a lecturii – ceea ce confirmă o dată în plus bucuria fiecărei vizite. Spor pe mai departe, Petru, îmi place cum construieşti, cum alegi firul narativ, cum prezinți părțile întregului… O seară frumoasă! ☺

    1. Mă înclin cu bucurie și recunoștință în fața percepției tale, Cristian, pentru că fiecare cuvânt exprimat mai sus cântărește foarte mult pentru mine. Cu mulțumiri și urări benefice! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s